duminică, 28 februarie 2010

Testament

Daruiesc acestui pamant ocrotitor
trupul meu de femeie, infloritor.
Pe aripile vantului de primavara
imi las pletele lungi sa zboara.
Ochii mei rotunzi si stralucitori
ii dau albilor nori, calatori.

Zambetul ce-mi lumina frumusetea chipului
il voi atarna pe marginea colorata a curcubeului;
dragostea si pofta mea de viata
insirate ca perlele pe-un fir de ata,
vor impodobi gatul delicat al tuturor femeilor
spre incantarea si deliciul iubitilor, barbatilor.

N-am sa las in urma vreo frica, ridicola
nici rigiditatea sau inertia,
imprastierea, iluzionarea sau gelozia,
caci am invatat cu atentie, curaj si umila
arta de a transfigura, alchimiza si transforma
toate colturile si umbrele din fiinta mea.

Asa ca daruiesc intregului Univers
toate emotiile binefacatoare intr-un singur vers:
increderea mea, rabdarea si relaxarea,
frumusetea, constientizarea si minunarea.

Blandetea mea si delicatetea,
inspiratia, intelegerea si intuitia,
capacitatea de a ingloba fericita totul,
vor orna impreuna, colorand felurit tortul,
pe care-l veti savura prieteni ai mei fericiti
asortat cu aroma poeziei de vesnic indragostiti.

Iubirea trezita profund in inima mea
va trai printre voi, stralucind ca o stea
pe albastrul de cer inalt si deschis
dezvaluind lumii un adevarat paradis,
un taram bogat, pur si ingeresc,
in care am aspirat mereu sa traiesc.

sâmbătă, 27 februarie 2010

Dezvaluire!


Sunt o femeie binecuvantata de Dumnezeu!
Simt cum imi duce pasii si ma aseaza
exact la locul si momentul potrivit;
ma deschide catre fiintele care au nevoie
de ceea ce se transmite prin mine,
pentru a creste si a inflori.
Sunt picatura de ploaie binecuvantata,
ce uda pamantul insetat de dor.
Sunt raza de soare din palma ta,
iubitule,
ce-ti incalzeste inima si-ti mangaie sufletul.
Stiu ca ma simti
si ca te infiori de bucurie
si ca te umpli de seva plina de fericire a vietii
ce curge prin mine!
Te iubesc si stiu ca voi simti
pentru totdeauna iubire pentru tine,
dragostea mea!

vineri, 26 februarie 2010

Infrumusetare

Mai intai mi-am pictat pleoapele,
ce clipesc delicat deasupra ochilor negri,
cu infinitele nuante ale albastrului inimii tale;
apoi mi-am arcuit sprancenele a uimire,
mi-am asezat zambetul la locul lui des folosit,
pe buzele inrosite si sclipind de dorinta de tine.

Parul ravasit l-am lasat sa-mi atinga valurind umerii,
ce-ti asteapta nerabdatori palmele calde.
Unghiile le-am pudrat cu praf stralucitor de stele violete,
iar mainile in gesturi tainice de adorare le-am asezat.
Mi-am parfumat pielea cu flori proaspete, abia rasarite
si la urechile deschise spre soaptele tale mangaietoare
mi-am atarnat cupe albe, inrourate de ghiocei.

Cea mai multa atentie am acordat-o inimii mele!
Am impodobit-o cu frumusete de poezie,
am invelit-o in tandrete si-n ascultare,
am presarat pe ea, aburind, incantare si frenezie,
i-am deschis toate ferestrele spre inima ta
si am pregatit-o ca dar sfant, de iubire preaplin,
pentru tine, iubitule!
Ce zici de-asa-nfrumusetare?

joi, 25 februarie 2010

Trup cu ghiocei!


Ah! Privirea ta mi-a sagetat adanc inima,
ochii tai surazatori mi-au topit ghetarii
si iubirea ta m-a renascut.
Acum sunt o primavara frumoasa si calda!
Au inflorit ghioceii pe trupul meu de femeie
si palmele tale de barbat ii alinta.
Nu-i culege, inca, iubitule,
lasa-i sa creasca mari si bogati.
Abia atunci iti vor putea hrani
trupul si sufletul insetat de iubire.
Acopera-ma si patrunde-ma
cu efervescenta caldurii inimii tale
si fa-ma sa tac ,sa gem si sa tip
de dor de tine, de dor de El!

Femeia- frezie


Delicatetea freziilor uimeste barbatul,
nascand in el un sentiment de protectie;
oare nu se vor rupe stranse in palmele lui puternice?
Gingasia femeii
il face pe barbat capabil s-o apere de furtuni
inconjurandu-i cu bratele finetea taliei.


Parfumul freziilor, misterios, patrunzator,
invaluie trupul si sufletul barbatului;
purtat de vantul inmiresmat al primaverii,
parfumul de femeie
trezeste cu pasiune la viata, fascinand,
chiar si dupa o iarna atat de lunga.

Culoarea freziilor, vie, intensa
este observata de ochii barbatului
neobisnuiti sa vada in mod normal detalii.
Prezenta femeii,
aduce magie si coloreaza cu dragoste
secundele, spatiul, visele.

miercuri, 24 februarie 2010

Inainte de a muri!



Sa mori inainte de a muri
e omagiul adus femeii iubite
de florile galbene din buchetul daruit.

Sa mori inainte de a muri
e placerea, incantarea si minunarea
de a face dragoste necontenit cu ea.

Sa mori inainte de a muri
inseamna sa te abandonezi fericit
pe altarul iubirii, desavarsit.

Sa mori inainte de a muri
e egal cu a trai bucuros,constient
in fiecare binecuvantata secunda a vietii.

Sa mori inainte de a muri
e renuntarea la parerea ta falsa
despre tine, despre Dumnezeu.

Sa mori inainte de a muri
e o binecuvantare pentru cel insetat
de lumina divina a vietii.

Sa mori inainte de a muri
e privilegiul celor fericiti, care
nu vor mai muri dupa ce mor.

luni, 22 februarie 2010

Iubind Moartea


Moartea este ca o femeie plina de viata,
nedespartita de trupul tau, impreuna cu tine
de la prima respiratie a ta in aceasta lume.

Moartea este ca o femeie frumoasa, ispititoare
cu care te unesti pe deplin, impacat,
cand ii daruiesti ultima ta suflare.

Moartea este ca o femeie puternica, prea atragatoare
de care ti-e frica si fugi pentru ca n-ai inteles, inca,
felul misterios in care ea te iubeste.

Moartea este ca o femeie pasionala
cu care dansezi, respirand miros de tamaie
in ritmul ei navalnic, ametitor.

Moartea este ca o femeie flamanda de dor
care inghite cu pofta totul in jur,
hranindu-se chiar si cu timpul tau.

Moartea este ca o femeie goala, fascinanta,
neagra de intuneric, iubitoare, ocrotitoare si materna
atunci cand tu traiesti intens fiecare clipa a vietii.

Moartea este ca o femeie indragostita
pe care intr-un final fericit o vei iubi si tu,
imbratisand-o topit in fiecare secunda.

Rochita noua a Ondinei

Daca va intrebati de ce scriu acum poezii-povesti cu scoici, ondine si delfini, raspunsul e simplu- pentru ca suntem de putin timp in zodia pestilor si m-am simtit inspirata sa translatam usor in lumea lor; astazi e ziua de nastere a Delfinului- croitor, cel care creaza rochite minunate pentru ondine inzestrate, asa ca o sa-i inchinam lui aceasta poezie de multumire si de iubire.











Rochita noua a Ondinei

Ondina cea frumoasa, indragostita
de inima de scoica, ce pe mal fu aruncata,
la inceput isi spala tristetea despartirii
prin turbioane de ape colorate;
apoi, cum inima ei era plina de iubire
incepu sa le povesteasca surorilor ei ondine
despre fericirea increderii in sine
si deodata toate sirenele din marea cea albastra
incepura sa cante la unison, pline de dragoste, simfonii.


Primavara iubirii cuprinse toate fiintele marii
si era un dans si o incantare
in fiecare coltisor de ochi verde de apa.
Delfinii, cu ochi stralucitori si piele alunecoasa
se indragostira, firesc, de frumoasele sirene
si-si impletira tipetele inalte si ascutite
cu cantecele lor melodioase, de iubire de dor.

Ondina privea cu bucurie pe chip
tot spectacolul ivit din minunea sufletului ei;
era uimita, nu se asteptase la asa rezultat.
Se simti privita insistent si profund;
isi ridica ochii mari, rotunzi si negri
spre delfinul elegant ce o privea fascinat.

Ah, era tocmai vestitul Delfin- croitor,
cel care crea vesminte pentru trup si suflet de sirena,
cel despre care toata miscarea marii vorbea.
Pe data inima Ondinei se umplu de mai multa iubire-
se poate sa iubesti chiar mai mult decat atat?
se intreba ea in tacere, reflectand.

Delfinul -croitor ii darui cea mai frumoasa
si mai potrivita pentru ea rochita,
cu falduri roz, diafane, invaluitoare,
parfumate si asortate cu petale trandafirii de ape.
Ondina, uimita se lasa imbracata si adorata
in noua infatisare de printesa a acestui taram;
toate lumile de ape de vis se umplura
de poezia sufletului ei indragostit de mare,
de delfini, de scoici, de trandafiri.
Ea isi pleca, in inima ei binecuvantata, capul,
multumindu-i Delfinului iubit!



duminică, 21 februarie 2010

Povestea unei scoici


Am luat in maini o scoica alba, deschisa;
era goala, murise inainte ca furtuna de iarna
s-o aduca la mal.
M-am intrebat curioasa ce poveste avea ascunsa in ea
si am adus-o langa ureche, deschisa spre a o asculta....

Scoica cea alba traia prinsa ca un cercel pretios
de urechea fina a celei mai frumoase ondine;
cum zilnic o vedea unduindu-se prin valuri de ape
inima de scoica se indragosti  de sirena.
Incepu sa-i sopteasca in taina la ureche
cele mai incantatoare sonete;
ii spunea in cuvinte alese cat de mult o iubeste
si cat ii admira parul cel verde de alge
in care se gaseau agatate, ca niste bijuterii
alte mii de surori ale ei, sidefii.
In fiecare zi, scoica ii vorbea in poezii de iubire
si chiar ii canta despre uluitoarea sa frumusete,
care sporea,
caci ondina iubita capata incredere in ea;
acum dansul ei printre  florile marii
era mai larg, mai rotund si chiar mai inalt;
uneori se lua la intrecere cu delfinii,
alteori isi odihnea coada rochitei pe o stanca
sub cerul instelat, ascultand cuvintele dulci ale scoicii.


Totul era ca-n povesti, ondina copila
se transformase ca urmare a iubirii
intr-o femeie-sirena, frumoasa, gratioasa
si plina de incredere in ea insasi.
Scoica, indragostita pana peste cap o lauda
si cu minunate soapte de ape o binecuvanta.
Din pacate, intr-o zi, furtuna de iarna veni
si-n vartejul ei de zbucium de mare,
cu valuri imense, galagioase si neinduratoare
o prinse si pe frumoasa ondina si-o ciufuli;
scoicile din par au fost aruncate prin desisuri de plante,
iar scoica cea alba de la ureche,
de la atata invartitura muri si fu azvarlita
departe de ondina iubita,
pe tarmul cel rece si inghetat
de unde eu am ridicat-o si-am ascultat-o.

Aceasta este povestea de dragoste pe care,
scoica goala, alba si vesnica indragostita
de ondina, ce in mare inca o astepta si o iubea,
mi-a depanat-o cu zgomot de vant.

Recunosc

Recitind poezia de ieri "Sunt recunoscatoare barbatului" am realizat ca mai sunt multe, multe motive pentru care ii sunt recunoscatoare barbatului iubit; de fapt oricat as vrea sa cuprind totul si sa exprim in cuvinte toata bogatia felului in care sunt iubita de barbat nu prea reusesc....asa ca sper sa se simta in spatiul dintre cuvintele mele plinul de iubire si recunostinta ce i-o port.


Recunosc

Recunosc- imi place sa te iubesc!
Imi place cum iti uiti propria oboseala a zilei
si imi masezi talpile picioarelor si umerii.
Imi place cand mancam la restaurant,
chiar daca nu e vreo aniversare,
doar pentru ca mie mi-e foame.
Imi place cand gatesti tu
si felul meticulos in care pregatesti masa.
Imi place cand gasesc bilete cu "Te iubesc"
prin toate locurile din casa,
chiar si in cele mai neasteptate.
Imi place cand imi desenezi in mijlocul casei
inimi de lumina colorata,
pline cu petale de trandafiri.
Imi place cand imi speli parul,
ca sa nu-mi sara oja de pe unghii
si cand admiri florile pictate pe ele.
Imi place ca te perfectionezi continuu
in arta de a vorbi limbajul meu de iubire,
astfel incat sa inteleg, sa simt si sa-mi amintesc
mereu cat de mult ma iubesti.
Recunosc, iti sunt recunoscatoare
pentru ca te iubesc!

vineri, 19 februarie 2010

Sunt recunoscatoare barbatului!


Sunt indragostita de sufletul tau de barbat!
Fiecare gest al tau izvorat din iubire,
chiar si cea mai obisnuita strangere de mana,
felul in care ma privesti cand sunt obosita
sau cum urci patru etaje incarcat de bagaje,
ma indeamna sa-ti fiu profund recunoscatoare.

Sunt indragostita de sufletul tau de barbat!
Linistea cu care ma cuprinzi cand sunt ravasita de emotii,
tacerea ta ce sparge agitatia mintii mele,
caldura binefacatoare a inimii tale inlaturandu-mi fricile,
lumina ce-ti straluceste in ochi cand eu sunt in ceata ,
toate acestea ma indeamna sa-ti fiu recunoscatoare.

Sunt indragostita de sufletul tau de barbat!
Felul intelegator si cuprinzator in care-mi zambesti,
florile pe care mi le daruiesti fara vreo ocazie speciala,
pasul tau lung pe care-l potrivesti dupa mersul meu mic
si umarul puternic pe care mi-l oferi ca sprijin zilnic
ma indeamna sa-ti fiu profund recunoscatoare.

Sunt indragostita de sufletul tau de barbat!
Iti multumesc pentru toate camasile tale pe care mi-am revarsat
lacrimile rimelate in vreme de furtuna
si lacrimile inrourate de fericirea iubirii de tine.
Iti multumesc pentru ca mi-ai oferit spatiul dintre mainile tale
si pentru campul de flori galbene pe care l-ai inflorit in inima mea!
Pentru toate acestea iti sunt profund recunoscatoare!

Intre mainile barbatului


Intai ti-ai asezat mainile pe talpile mele
si capul in fata mea ti l-ai pus, a inchinare;
ca o zeita m-am simtit, binecuvantata!

Apoi mi-ai infasurat gleznele cu mainile tale
si pe talpile mele ti-ai odihnit capul;
ca o zeita m-am simtit, binecuvantata!

Miinile tale, iubitule, mi-au inconjurat talia
si pe pantecele meu ti-ai cufundat capul;
ca o zeita m-am simtit, binecuvantata!

Sanii mei s-au ascuns plini intre mainile tale
si tu ti-ai asezat capul pe pieptul meu infiorat;
ca o zeita m-am simtit, binecuvantata!

Capul si parul rebel mi le-ai cuprins intre mainile tale
si ti-ai sprijinit fruntea linistit de buzele mele aprinse;
ca o zeita m-am simtit, binecuvantata!

Intre mainile tale de barbat iubit
umbrele din mine s-au dizolvat, tremurande
si-am plans de dor de Dumnezeul care te-a creat
si mi-a inflorit zambetul pe chipul impacat;
ca o zeita m-am simtit, binecuvantata!

Timpul s-a dilatat intre mainile tale de barbat
si spatiul a devenit nemarginit, primitor;
fericirea mi-a patruns prin fiecare por
si psalmi ti-am cantat cu fiecare geamat;
ca o zeita m-am simtit, binecuvantata!



miercuri, 17 februarie 2010

Poezia barbatului!

Am primit o scrisoare de la un cititor- Marius (era super daca scria direct aici, caci este dedicata cititorilor acestui taram de poezie), acelasi cititor care mi-a mai trimis si altadata poezii minunate scrise de el ( pe care  le-am postat la comentarii) si am sa redau acum o parte din ea, spre a va stimula, mai ales pe barbati, caci lor le este adresata:

" Asta noapte, cum nu aveam somn, am zis ia sa plec asa hai-hui intr-o calatorie. Si cum nu imi gaseam sapca si papucii, si pentru ca cei din casa aveau musafir pe Mos Ene, am zis sa nu ii deranjez facind zgomot, asa ca m-am refugiat in tarimul poeziei iubirii. Si pentru ca, calatorului ii sade bine cu drumul, am colindat prin toate poeziile si am citit toate comentariile.
Cum se cuvine ca la o intoarcere dintr-o calatorie sa iti impartasesti impresiile, las sa ma ia gura pe dinainte si dau si eu cu parerea.
Printe altele, am gasit aceasta idee:
coryta spunea...
"Femeia, stapana simtirii, ii permite barbatului, stapanul ratiunii, sa fie fericit cateodata, doar atat cat el sa o caute pe ea toata viata."  Simina spunea... " foarte frumos spus...si adevarat!"
Ce sa zic? Ma simt ca in calatoriile lui Guliver, numai ca, am incurcat tinuturile. Cind eram mai tinerel priveam lumea femeilor ca o lume liliputana. Acum ca incep sa imi mijeasca ochii.....descoper ca tarimul poeziei iubirii este un tarim pe care femeile il fertilizeaza si infrumuseteaza. As vrea sa vad cu ce il pot impodobi barbatii. Noroc cu Iuli care tine steagul sus si lupta pe metereze incercind sa arate ca exista reprezentanti ai poeziei iubirii si printre barbati. Asa ca fac un apel:

Mai fratilor care sunteti barbati si care iubiti, impartasiti-ne si noua!"

Inainte sa umpleti voi, barbatii, acest taram de poezie cu minunile din sufletele voastre spre incantarea noastra, a tuturor, va dedic urmatoarea poezie:


Poezia barbatului

Adanc in sufletul lui de barbat sadita,
sub ochiul atent al constiintei lui cantarita,
indelung germinata sub albul analizei interioare,
incoltita cand o femeie - raza de soare -
ii zambeste inimii lui,
inlaturand buruienile emotiilor superficiale
si udand tinerele vlastare cu apa vie, sfintita,
poezia infloreste pe buzele barbatului
sub privirile calde ale iubitei;
uimita de asa frumusete rasarita din tacere
si uneori din gheata si departare,
femeia isi umple de fericire sufletul
si asculta, indragostita, barbatul- poetul;
dupa inceputul iernatic, prelung,
imnurile lui de iubire tasnesc navalnic,
fara oprire, vertical, inalt si profund
dezvaluind paradisuri nebanuite, imaculate.
Poezia barbatului impletita cu poezia femeii
formeaza o tesatura indestructibila de iubire ;
dansand pe firele din aur fin ale lucraturii
cred ca putem ajunge in Inima Izvorului!

marți, 16 februarie 2010

Mi-e dor!



Iubitule, mi-e dor de tine!
Mi-e dor sa dansam impreuna,
mi-e dor sa te tin de mana,
mi-e dor sa ne plimbam;
mi-e dor sa te privesc si sa-ti mangai parul;
mi-e dor sa te sarut, mi-e dor sa te ating;
mi-e dor de rasul tau, de trupul tau;
mi-e dor sa te simt in mine;
mi-e dor de lumina chipului tau fericit;
mi-e dor de sufletul tau liber si navalnic;
mi-e dor de caldura si bucuria ta;
mi-e dor de pasiunea si copilaria ta;
mi-e dor de aspiratia curata a sufletului tau.
Iubitule, mi-e dor de tine!
Iubitule, iubesc barbatul care erai
cand scriam aceste randuri;
Iubitule, iubesc barbatul care esti acum,
cand citesti despre dorul meu de tine,
iubesc barbatul ce vei deveni intr-o buna zi,
iubesc frumusetea ta ce-mi incanta intreaga faptura;
Iubitule, te iubesc si mi-e dor!

luni, 15 februarie 2010

Dansul atomilor indragostiti!



Mana ta mi-a atins in joaca talpa piciorului;
stiai ca sunt foarte sensibila in zona
sau doar te-a atras curbura aceea delicata?
Atingerea ta tandra mi-a absorbit toata atentia
si m-am trezit, uimita de asa intensa placere,
in portiunea aceea mica de piele de sub degetele tale;
plecasem din cap, din maini, de pe buze
si existam, respiram, simteam in locul binecuvantat.
Priveam cu ochi mirati de talpa de femeie
cum degetele tale ma atingeau atat de fin si de suav.
Traiam doar la suprafata de contact dintre tine si mine.
Atractia dintre celulele pielii tale si celulele talpii care eram
a devenit intensa, penetranta;
cu un geamat prelung s-a deschis un ochi de  fereastra
si am simtit frenezia moleculelor, dansul extatic al atomilor,
agitatia protonilor si zborul electronilor;
savuram fericirea atingerii tale cu toate particulele elementare;
felul in care quarcii se grupau pentru a forma protonii
era intim legat de modul in care cuantele tale
de lumina stralucitoare ma cercetau detaliat;
ma desfaceai pana la dimensiuni microscopice
si inlocuiai legaturile electromagnetice uzuale
cu punti vibrande de paradisuri de iubire.
Ai invins gravitatia, te-ai intrecut cu fotonii,
mi-ai facut sa danseze voluptos toate componentele celulare
in acceleratorul de particule din degetele tale;
ai adus iubirea ta irezistibila, profund in mine,
doar atingandu-ma, uimindu-ma, minunandu-ma!

Intrebari si raspunsuri





Te-am întrebat inocentă
unde îţi place cel mai mult să te ating;
mi-ai răspuns prompt:
"pe marginea rotundă a unghiilor,
pe toate cele zece degete ale mâinilor,
pe amandouă palmele."


Te-am întrebat plină de candoare
cu ce îţi place cel mai mult să te ating;
mi-ai răspuns zâmbind:
"cu întregul tău trup gol, catifelat,
primitor al degetelor şi palmelor mele,
cu  toată pielea ta trează de femeie."

Te-am întrebat curioasă
când îţi place cel mai mult să te ating;
mi-ai răspuns hotărât:
"în fiecare zi sau măcar în fiecare noapte,
în fiecare oră de dinaintea sărutărilor
şi -n fiecare secundă a vieţii tale."


Te-am întrebat nedumerită
cum îţi place cel mai mult să te ating;
mi-ai răspuns jucăuş:
"tandru ca o boare de vânt,
pasional ca flăcările din ochii tăi,
abandonându-te toată în braţele mele".


Te-am întrebat zâmbitoare
de ce vrei cel mai mult să te ating;
mi-ai răspuns iubitor:
"pentru că tu îmi aduci viaţă în vene
şi flori de lumină pe chip,
pentru că tu eşti femeia mea iubită".

duminică, 14 februarie 2010

Daca ai sti.....



Daca ai sti ca mi-e dor de tine in fiecare clipa
binecuvantata de prezenta ta,
ce-ai face daca ai sti?

Daca ai sti ca-mi amintesc fiecare cuvant,
fiecare gest al tau, fiecare imbratisare,
ce-ai face daca ai sti?

Daca ai sti ca te am inca pe limba cu gust
de supa de saruturi cu crutoane de covrigi ,
ce-ai face daca ai sti?

Daca ai sti ce trezeste in mine atingerea ta
cu savoare de barbat zeificat,
ce-ai face daca ai sti?

Daca ai sti ca uneori ma feream de tine
pentru ca nu ma simteam femeia potrivita,
ce-ai face daca ai sti?

Daca ai sti ce vartej de magie de emotii
trezesti in inima mea cand ma privesti,
ce-ai face daca ai sti?

Daca ai sti ca-ti simt fricile si fuga
si neincrederea si ca indragostita ma rog
ce-ai face daca ai sti?

Daca ai sti cum te vad ochii sufletului meu
si cum iti admir zborul spre inalt,
ce-ai face daca ai sti?

Daca ai sti ca trupul meu este impregnat
cu degetele tale, cu respiratia ta,
ce-ai face daca ai sti?

Daca ai sti ca-mi doresc sa faci dragoste cu mine
in fiecare minut, cu fiecare vers
ce-ai face daca ai sti?

Daca ai sti cat de vii sunt locurile iubirii noastre
si caldura marii si adierea serii,
ce-ai face daca ai sti?

Daca ai sti ca sufletul meu este topit in tine
si ca imi faci inima sa creasca,
ce-ai face daca ai sti?

Daca ai sti ca-mi vine sa plang si sa tip
de dor de tine, de locul de unde venim,
ce-ai face daca ai sti?

Daca ai sti toate acestea si cele de printre randuri
ai veni, ai fugi, tot m-ai iubi?
Ce-ai face daca ai sti?

Certitudine




Te iubesc, mi-ai soptit in ureche;
mintea mea s-a razvratit- nu-l crede;
inima mea a tresarit- simte-l;
bratele mele te-au atins,
ochii mei ti-au privit ochii,
ferestre pline de lumina ale sufletului tau
si atunci am stiut- ma iubesti!
Fericirea m-a luat in bratele ei!

sâmbătă, 13 februarie 2010

Joc in doi



Tu ai inceput jocul- m-ai invitat sa ne intalnim;
Eu, uimita si incantata, am fost de acord.
Tu ti-ai rezervat timp special pentru aceasta;
Eu am impodobit spatiul si l-am sfintit.
Tu ai venit la ora fixata, nici un minut mai tarziu;
Eu eram deja pregatita, imbaiata, purificata.
Tu mi-ai daruit flori catifelate, parfumate;
Eu te-am inconjurat cu fructe savuroase.
Tu m-ai luat de mana si mi-ai inchis ochii a ruga;
Eu ti-am mirosit graul spicelor si mi-am umplut palmele
cu pamant reavan, dornic de primavara.
Tu m-ai sarutat cu gust verde, de mare sarat;
Eu am facut focul cu urechi de lemn
si te-am vazut stralucind printre flacari.
Tu m-ai mangaiat cu apa si picaturi de miere
mi-ai turnat pe piele;
Eu ti-am ascultat respiratia profunda si calma
si m-am lasat inspirata de tine.
Tu mi-ai sadit sunete pe trupul gol;
Eu le-am ascultat tacuta, inflorind.
Tu ai umplut camera cu prezenta ta iubitoare;
Eu m-am asezat in genunchi si ti-am vorbit.
Tu mi-ai ascultat atent toate cuvintele;
Eu am tresarit infiorata si indragostita.
Tu ai facut totul armonios sa cante;
Eu am dansat acordata cu ritmul tau.
Tu, incantat de frenezia mea, mi te-ai alaturat;
Eu am continuat sa dansez in bratele tale.
Tu mi-ai soptit tandru cu fiecare miscare
cat de mult ma iubesti;
Eu ti-am raspuns deschizandu-mi mai mult inima
si multumindu-i lui Dumnezeu ca m-a adus in fata ta.
Jocul nostru de iubire creaza  universuri de fericire
si lumi pline de extaz se lasa treptat dezvaluite!

joi, 11 februarie 2010

Fisuri in paradis

Asa cum m-a rugat prietena mea Anima ( ca un adevarat psiholog ce se afla) am dezvaluit intr-un mod poetic ce s-a petrecut in culisele "marii iubirii" din care a ramas "un nemuritor curcubeu, suspendat"si de ce nu se mai continua si azi povestea cu "au trait fericiti pana la adanci...."; sper sa fie spre folosul tuturor indragostitilor; deci, completare ...la poezia "Amintirea unui curcubeu".








Fisuri in paradis

Intr-o zi, femeia a realizat
ca bratara primita in dar de la barbat
ii strangea cam tare piciorul
si ca nu-i mai era asa inalt zborul.
Mirata de asa stransoare, legatoare,
a deschis ochii mai larg, intrebatoare
si a vazut ca se afla, cu mare mirare
intr-o colivie poleita cu iubire stralucitoare.

Barbatul, crezandu-se deja puternic imparat
a lasat praful peste iubire sa se aseze, nederanjat
si s-a trezit nedumerit intr-o zi
ca femeia nu-i mai spunea poezii,
ca rasul ei ce-l fascina odata
acum nu mai umplea casa toata.

In alta zi, femeia cu ochii intredeschisi a realizat
ca promisiunile facute cu aplomb de barbat
se acoperisera pe nevazute de rugina uitarii
si ca el se ascundea tacut dupa valul negarii.
Mirata de asa sforaitoare, stranie minciuna
ea s-a trezit confuza, a gandit ca-i nebuna,
indelung s-a framantat, s-a zbuciumat,
a plans, a tipat, in liniste lui Dumnezeu s-a rugat.

In loc sa inceapa sa cerceteze intreaga problema
si sa gaseasca solutii de rezolvat asa dilema
barbatul s-a refugiat in munca, fiind mai mult plecat
si uite asa, fiecare din ei, de celalalt s-a izolat.
Aroma de mare iubire, prin necomunicare s-a evaporat treptat
si cei doi- femeia si barbatul- si-au continuat vietile separat.

Uitand sa-si hraneasca, clipa de clipa, iubirea
indragostitii au gasit unindu-i, doar amintirea.
Acest actual curcubeu de iubire este de admirat,
caci valurile vietii si greselile tineretii nu l-au fisurat!

Visare de femeie



Picioarele mele inca incizmulite
pasesc prin zapada moale;
topita toata de chemarea vazduhului,
zapada s-a impregnat cu urmele trecerii mele.

Pletele mele, bucuroase de disparitia caciulii,
freamata in ritmul lent al vantului,
care cocheteaza discret cu ele,
aducandu-mi la urechi adieri de soapte.

Mainile mele, neinmanusate, ating aerul;
delicioasa mangaiere imi aduce fiori pe piele,
iar aerul se parfumeaza cu mirosul meu de femeie;
atmosfera de seara e plina de difuza lumina.

Ochii mei se ridica spre cerul rozaliu;
pufusenia de nori ma indeamna sa intind mana sa ma joc cu ei.
Ce senzatie de vastitate, de necuprindere,
de curiozitate ma invadeaza!

Intreb, mirata de ce sunt norii trandafirii
si vocea barbatului imi raspunde precis,
intorcandu-ma din visarea cu ochii deschisi:
"de la culoarea rosietica a becurilor cu vapori.....".

Stiu ca nu-i asa si nici nu pot asculta mai departe;
norii sunt pufuri de roz de la petalele de trandafiri
pe care ingerii le-au presarat in spatele lor;
stiu ca intre albastrul de cer si albul de nori
este un camp de petale de flori.
Zambesc cu incantare pe chip, stralucind;
deja ma joc cu ingerii printre petale,
dincolo de norii buclucasi, rozalii.
Ce poate intelege barbatul
dintr-o asa visare de femeie?

miercuri, 10 februarie 2010

Amintirea unui curcubeu



Un tanar si frumos barbat
cu nume de imparat
s-a indragostit demult, in tinerete,
de o femeie- aleasa frumusete.

Asa incepe povestea lor de dragoste
candva, iarna, in februarie;
ei se indragostesc asa de tare
de parca primavara le-ar fi patruns in vene
si i-ar fi infuzat cu viata de flori si cantec de pasari;

Barbatul renuntand la vechile lui obiceiuri,
langa femeie,
creste ca Fat- frumos din alta poveste;
incepe o noua viata, intre bratele ei iubitoare
si armonios infloreste, zambind;
uitase cum e sa se simta iubit, apreciat,
ca un adevarat zeu adorat!

Femeia asezata de el pe un piedestal
se simte zeita iubita, protejata, admirata;
se lasa topita in mainile lui de barbat-
maini care stiu sa-i atinga pline de extaz trupul,
maini care stiu sa-i deschida usa la masina,
care au invatat sa-i deschida toate usile,
maini care o ajuta sa coboare si sa urce,
maini care o cerceteaza tandru, pe indelete.

Renunta si ea, ascultandu-l pe barbat,
la multe din micile ei nebunii de tanara femeie
si imbatati cu aroma de mare iubire
pornesc in viata umar langa umar,
zambet langa zambet, inima in inima,
sarutandu-se navalnic printre randurile poeziei lor.

Acum toate acestea mai traiesc doar in amintire,
caci viata le-a harazit fiecaruia un alt drum,
langa alt umar, in alta inima de poezie;
zambetul iubirii lor a ramas in aer suspendat,
intre cer si pamant
si-n nepieritor curcubeu s-a transformat!

marți, 9 februarie 2010

Omagiu prietenului meu!

In ianuarie, chiar pe la inceputul scrierilor mele in acest taram al poeziei iubirii, am scris  "Omagiu prietenei mele" in semn de recunostinta pentru femeile din viata mea care mi-au deschis inima catre poezie; acum, in februarie, tot pe ninsoare, am sa-mi exprim recunostinta fata de barbatii din viata mea care mi-au trezit dorul de poezie. Ii rog, inca de la inceput, pe cei care nu se vor regasi aici sa nu se supere, caci ei exista in inima mea, fiecare cu aroma lui de poezie...
Prietenul adolescentei mele este Mihai, colegul meu de clasa, un baiat sportiv si bine facut, un om indragostit de munte si de "Floare albastra" a lui Eminescu, pe care mi-o recita cu sufletul vibrand de emotie; de la el am primit primele poezii de dragoste, atat de frumoase si de sensibile; din pacate ele n-au gasit in mine ecou, caci eu inca nu stiam sa vad si sa simt poezia....eram "atat de frageda", de necoapta.....baietii erau inca pentru mine doar niste tovarasi de joaca, de alergat si tavalit prin zapada, de batut mingea pe strazi si de urcat pe munte; baietii erau doar cei de la care primeam martisoare si ghiocei si frezii, pe care de cele mai multe ori le gaseam pe banca de teama de a nu li se inrosi obrajii de emotie...
Prietenul primilor mei ani de facultate este Marius, un barbat inalt si frumos; albastrul ochilor lui m-a inspirat sa scriu primele mele incercari de poezie... puncte bune de plecare, de zbor in alte lumi "de soare pline"...
Apoi s-a ivit Cristi, un barbat cu o voce superba ce m-a vrajit cantand la chitara; acum am inceput sa scriu poezie, inspirata de muzica fiintei lui; nici nu simteam cum treceau orele pana la intalnirea cu el, caci cuvintele de dor se asterneau melodioase pe hartie.
Prietenul ultimilor mei ani de facultate este Rafael, un barbat stilat si rafinat; el este si acum prietenul meu, caci el m-a invatat cu adevarat ce inseamna prietenia cu un barbat, dincolo de asteptari, de declaratii de dragoste, de amor sub clar de luna, prietenie care se construieste toata viata, indiferent de distanta si de diferenta de fus orar; el este cel datorita caruia a aparut acest taram de poezie, cel care nu s-a lasat pana nu m-a convins ca "rochia cea mai potrivita mie este cea facuta pentru mine, chiar daca rochia prietenei mele mi se potriveste foarte mult".
Prietenul meu de o viata, ce cuprinde in ea atat de multe vieti, este Mihai, un barbat cu ochi stralucitori, galactici si cu o inima atat de mare incat poate cuprinde, fara ezitare, multe suflete de iubire insetate. El este cel care ma incurajeaza sa-mi exprim frumusetea din sufletul meu si s-o las sa infloreasca.
Tuturor acestor prieteni ai  mei si celor pe care nu i-am amintit acum le multumesc pentru felul minunat in care mi-au imbratisat sufletul trezind in mine atatea versuri...

Dedic prietenului meu, barbatul, aceasta poezie:



Inceputul

Ma trezeste eternul tau inceput,
ma intinereste tineretea ta fara batranete
si frumusetea ta de inorog,
alergand nebuneste,
ma umple de seva primaverii,
de bucuria vietii.
Da-mi sa beau, iubitule,
apa vie ce-ti izvoraste din suflet!
Din palmele tale deschise spre cer
sa sorb albastrul
si din privirea ta ce tot mai sus tinteste
vesmant sa-mi fac, ce ma-nfloreste!

luni, 8 februarie 2010

Vasul gol



M-am golit de emotii, de vise, de asteptari,
m-am golit de sperante fantasmagorice si de iluzii,
m-am golit de regrete, de amagire si dezamagire,
m-am golit de furtuni, de cuvinte, de pareri.

Am renuntat la tristete, la resentimente, la indiferenta,
am renuntat la bucurii banale, la fericiri obscure, la masti,
am renuntat sa plang, caci am renuntat la ochi-
n-aveau nici un rost daca tot nu puteam sa te vad.

Pe drumul spre tine mi-am pierdut capul- la ce bun atatea ganduri
si acum auria lumina imi patrunde direct in gat
si-mi imbalsameaza fiinta cu  aer de tine;
pletele mi le-a luat vantul ducandu-le in patru zari.

Am vrut sa intind mainile spre tine, dar nu mai aveam brate,
nici buze cu care sa te sarut, nici sani cu care sa te ating,
nici piele pe care sa mi-o lipesc de stralucirea ta,
nici picioare sa alerg spre tine nu mai aveam.

Eram goala de sentimente, de ganduri, de cuvinte;
eram goala de maini, de buze, de piele;
eram goala de cap, de sani, de picioare;
eram goala de intregul trup, de minte, de vartej de emotii.

Sunt goala de tot ceea ce eram eu,
de tot ceea ce stiam eu ca sunt
pana in momentul in care am inceput sa te iubesc.
Sunt goala si asa de frumoasa, in fata ta.
Umple-ma tu cu iubirea ta dumnezeiasca!

Pregatiri pentru intalnire!



M-am pregatit pentru intalnirea cu tine;
am facut curat in toata casa,
am maturat panzele de paianjeni din toate cotloanele fiintei mele,
am sters praful depus pe la incheieturile sentimentelor,
am spalat geamurile innegrite de lunga asteptare.

M-am pregatit pentru intalnirea cu tine;
mi-am spalat trupul cu apa purificata de ingeri,
mi-am parfumat pielea cu mireasma de stele,
mi-am pieptanat parul cu degete pline de dorinta,
mi-am deschis ochii mari spre tine, printre trandafiri.

M-am pregatit pentru intalnirea cu tine;
am ales cea mai frumoasa rochie- goliciunea trupului meu de femeie,
am ales sa vin cu picioarele desculte si cu unghiile inrosite de emotie,
am ales sa-mi las parul despletit, ravasit, ciufulit,
am ales sa te astept asa cum sunt- goala si frumoasa.

Si tu ai venit, simplu si firesc, doar stiai ca te astept;
Ochii mi-au ramas inchisi, orbiti de splendoarea ta;
pielea instelata mi s-a infiorat toata,
buzele mi s-au deschis intr-un suras de dor,
bratele mi s-au intins spre tine sa te cuprinda-
cum sa imbratisez necuprinsul, infinitul?
Reusesc doar sa te iubesc!

sâmbătă, 6 februarie 2010

Dialog de pasi



Barbatul ii spuse:
"Urmele pasilor tai sunt pline
de lumina pe care o cauti.
Astfel, cerul se umple de stele."

Femeia ii raspunse:
"Pasii tai- urme de lumina
in sufletul meu.
Astfel, stelele se nasc in mine"

vineri, 5 februarie 2010

Indragostire



Barbatul s-a indragostit de o noua poezie;
frumoasa, cu versuri lungi si cuvinte armonios alese,
cu trasaturi pline de noblete,
cu plete blonde, indelung pieptanate.
Ochii lui o privesc fascinati printre randuri
cautand sa-i patrunda misterul, gratia;
o poezie nu poate fi inteleasa, descifrata;
ea se simte cu ochii inchisi si sufletul deschis,
cu buzele, cu palmele...
Barbatul clipeste printre noile cuvinte,
respira mirosul proaspat al pielii fine,
se mira de atata frumusete laolalta
si se adanceste in el, recunoscator;
curcubee se nasc in inima lui
si fulgere si ploi de flori si stele;
Iubirea pentru femeie il tine viu si tanar,
vesnic indragostit!

joi, 4 februarie 2010

Printre petale!



Femeia era in apa, singura, printre petale;
frigul iernii de afara devenise amintire;
aburul raspandind miresme de flori
o invaluia, relaxand-o;
isi inchise ochii, obositi de cate vazusera
peste zi
si se abandona caldurii apei
si atingerii trandafirilor- dumnezeiasca atingere!

Colorate si catifelate,
de ingeri special pentru femei create,
petalele ii mangaiau trupul,
se lipeau de frumusetea lui feminina,
o sarutau timide pe piele,
flirtau cu clipocit de ape
cu parul lung, ud si usor carliontat;
ce joaca trandafirie printre bucle!

Cateva, mai indraznete, se leganau
pe sanii ce strapungeau apa, valurind-o;
unele se luau la intrecere la coboratul
pe curbura taliei, pe rotunjimea soldurilor...
altele se scufundau fericite mai jos de buric,
mult mai jos, suficient de jos...
ce desfatare trandafirie in susur de ape!

La marginea delicata a urechii doua petale susoteau:
ce povesti cu printi printre petale
se tes oare pe sub pleoapele inchise?
Fata femeii infloreste intr- un zambet;
povestea se scria singura...
in visul ei, printul  mangaind-o, spuse:
priveste, iubito, trandafirii mi s-au facut
palmele!

Soarele


Tocmai rasarise!
Era rosu- scanteietor de rosu
si inca ud de racoarea marii;
in jurul lui,
cerul se bucura in nuante felurite
si pasarile abia trezite
il intampinau cu tipete ascutite.
Chiar si zapada- nemiscata
de dragul lui
se imbujora si-l reflecta.

miercuri, 3 februarie 2010

Aer de tine!


Iubitule, acum ai respirat prin inima mea!
Suflarea ta calda m-a invaluit bland.
Ca o caprioara speriata m-am retras
si-am dat sa fug....
Tu ai zambit si iubirea ta m-a imbratisat
cucerindu-ma!
Am realizat ca n-aveam unde sa fug de tine
caci respiratia ta plina de viata divina
este chiar in interiorul fiintei mele....
respiram impreuna iubire!
Ce liniste si ce mireasma de ingeri
ai revarsat asupra mea!
Iti multumesc pentru rabdarea cu care ma astepti
la tine acasa, in sufletul tau
si te iubesc!

marți, 2 februarie 2010

Ieri, barbatul...



Ieri, un barbat mi-a daruit o floare-
inalta, dreapta si galbena-
stia ca cel mai mult imi plac florile galbene,
aurii, stropite de soare.
Barbatul mi-a uimit sufletul de femeie!

Ieri, un barbat mi-a facut de mancare-
simpla, hranitoare si atat de necesara-
mai ales pe vreme de furtuna;
ce daca e doar o vijelie trecatoare?
Barbatul mi-a sprijinit trupul de femeie!

Ieri, un barbat mi-a spus la telefon o poveste
in care eu devenisem o rea gazduitoare;
incurcase povestile, cred , de aceea
povestea lui era asa diferita de a mea;
Barbatul mi-a uimit mintea de femeie!

Ieri, un barbat mi-a scris o scrisoare-
frumoasa, sincera, arzatoare,
plina de intrebari, de cautari,
de zbucium de calator prin universuri.
Barbatul mi-a incantat sufletul de femeie!

Ieri, un barbat a renuntat la minciuna
in care se refugia de teama furtunii;
uneori adevarul doare mult mai putin
si ceata dispare dusa de vantul lui.
Barbatul mi-a linistit mintea de femeie!

Ieri, un barbat mi-a oferit bratele lui;
sa -mi odihnesc zbuciumul intre ele.
spulberate de furtuna de luna
petalele trandafirilor s-au asezat cuminti printre spini.
Barbatul mi-a binecuvantat sufletul de femeie!

Ieri, un barbat a tacut;
asa face dintotdeauna cu mine;
isi uita cuvintele, isi deschide inima
chiar daca e sau nu furtuna.
Barbatul mi-a linistit agitatia mea de femeie!

Ieri, femeia-dulceata de trandafiri-
s-a lasat invadata de vant de luna,
de vant de cuvinte, de emotii de vant,
de vant de barbat care nu stie cum e pe furtuna.
Azi inca bate vantul !
Barbatul vine sau fuge?

luni, 1 februarie 2010

Furtuna selenara

Am sa incep cu un citat din Anais Nin- scriitoarea mea preferata, pentru ca exprima  in aceeasi vibratie cu sufletul meu multe din emotiile si sentimentele mele feminine:  “ Furtunile selenare! O data pe luna, furtuna selenara. Praf in ochi si fantome in vene. Se varsa sange de femeie si toata forta se scurge. Totul ma raneste; totul e inchipuit. Acum stiu asta!” ( "Foc" )


Furtuna selenara

Nu mai sunt doar cuvinte care ma iau pe sus,
ma invart, ma ametesc;
acum au venit si emotiile, confuziile,
ceata, neintelegerile, abisul;
viteza ametitoare a cuvintelor
acum nici n-o mai simt;
tornada emotiilor m-a furat cu totul.

Frumoasei din asternutul de trandafiri
acum i s-au spulberat petalele.....
suieratul vantului selenar i-a imprastiat
zambetele,
fulgii timizi s-au transformat in picaturi
reci si grabite de ploaie;
poate sunt lacrimile de pe obrajii ei,
infierbantati de zbuciumul atingerii,
bruste si rapide, a peretilor;
de unde au aparut atatea ziduri?

S-au umplut trandafirii de spini
si vantul ii duce peste tot- petale si spini
si ziduri;
albul e rosu si negrul e rosu
si toate sunt altfel decat inainte;
si ea cine mai este?
dar el? el o mai iubeste?

El e barbat si nu pricepe nimic
din toata aceasta vijelie;
zambeste tacut din albul ochiului de furtuna;
pentru el albul e tot alb si negrul e tot negru
asa ca de ce atata zgomot pentru nimic?
Cu sau fara vijelie el tot o iubeste!

Mangaind-o tandru ii spune femeii:
"dulceata mea de trandafiri ai sa vezi
ca trece si furtuna asta!"
Ea, obosita de periferii, de muchii, de vant,
adoarme in bratele barbatului, printre trandafiri.