joi, 27 martie 2014

Zâmbet de primăvară!


Oamenii zâmbesc mai mult primăvara,
atinşi pe inimi de copaci înfloriţi,
de raze de soare,
de parfum de petale.
Iarna pleacă încet, încet de pe frunţile lor,
de sub pielea asprită de vânt,
dintre hainele groase,
iar ridurile grijilor se şterg uşurel
mângâiate de parfumul proaspăt al unei noi vieţi.
Cântecul de dragoste al păsărilor,
zumzetul albinelor îmbătate de mirosul polenului,
tot freamătul naturii trezite
aduce seva bucuriei de a trăi în sufletele oamenilor.
Oamenii zâmbesc mai mult primăvara!

Privirile lor strălucesc în soare,
se uimesc de culorile cerului,
se hrănesc cu verdele mugurilor,
se îndrăgostesc de viaţă.
Din nou!

Oamenii zâmbesc mai cald primăvara,
îmbrăţişaţi în inimi de inimile semenilor lor,
de atingerea soarelui,
de veşmintele parfumate ale copacilor.
Toate florile se deschid frumoase în drumul privirilor lor fericite.
Oamenii zâmbesc a iubire,
primăvara!

vineri, 28 februarie 2014

Mă uit la mine...


Mă uit la mine...
sunt un fir de nisip adus de vânt în părul tău,
sunt o fărâmă de scoică adâncită în urma paşilor tăi,
sunt un licăr de lumină desprins din raza privirii tale.

Mă uit la mine...
imi vine să plâng de micimea mea,
de zbaterea mea fără rost,
de importanţa mea de furnică
ce "pune umărul" la splendoarea operei tale.

Mă uit la mine...
te caut pe tine!
Încă nu te văd!
Încă nu-ţi ştiu zâmbetul, nici strălucirea,
încă nu te simt!
Doar momente trecătoare care dispar când clipesc din gene,
doar străfulgerări de linişte,
doar...

Mă uit la mine,
vreau să te văd pe tine!
Arată-mi-te!

luni, 24 februarie 2014

Iubitul meu din vise!


Iubitul meu din vise,
tu, cel cu ochi mari ce mă privesc în profunzime de suflet,
tu, cel ce zâmbeşti cu tot chipul când mă vezi fericită,
tu, ale cărui degete lungi ştiu să mângâie feminitatea trupului meu
intocmai ca pianistul ce-şi ascultă tăcut şi uimit
muzica ce se aude atingând clapele,
tu, iubitul meu,
sunt aici să te iubesc!

Iubitul meu din vise,
tu, care faci ca visul meu să devină realitate vie în braţele tale,
fiind mereu prezent,
tu, cel care dansezi cu mine dansul îndrăgostirii eterne,
tu, cel care îmi cunoşti fanteziile şi regretele,
amintirile şi speranţele,
extazurile şi tristeţile,
surâsurile şi lacrimile,
tu, iubitul meu,
sunt aici să te iubesc!

Iubitul meu din vise,
tu, cel care eşti plin de umor, de surprize, de spontaneitate,
tu, cel atent la mine şi la ce înseamnă pentru mine "noi",
tu , cel care eşti dornic de transformare,
tu, cel fascinant prin simbioza dintre pasionalitate şi transcendenţă,
tu, iubitul meu,
sunt aici să te iubesc!

Fără oprire, neîncetat, tot mai mult!

miercuri, 15 ianuarie 2014

De dor de Eminescu!

Astăzi e ziua Poetului nemuritor, astăzi e şi ziua când acest tărâm de poezie a iubirii împlineşte 4 anişori. Sufletul meu picură câteva cuvinte de dor în amintirea lui  Eminescu!



Copaci desfrunziţi îi caută paşii pierduţi pe aleile vremurilor,
flori de tei încă neînflorite îi aşteaptă sfioase atingerea,
inimi îndrăgostite îi rostesc etern versurile de dor,
cu romantism ne plouă Eminescu pe cuvinte!

Timpurile nu s-au îmbunătăţit prea mult,
aceleaşi moravuri vedem la unii semeni,
jurnaliştii nu mai respiră demult adevărul,
e nevoie de impulsul unui nou Eminescu.

Scrisorile aşteaptă mari fapte eroice să se petreacă,
Luceafărului îi e dor din nou de Cătălina,
codrii de aramă foşnesc neînzăpeziţi în ianuarie,
punctul originar resoarbe totul într-un singură silabă.

Nu mai e nimic de spus fără glasul lui frânt de duşmani prea devreme,
Eminescu continuă să-şi fluture coama printre stele,
noi am rămas pe Pământ să ne hrănim cu ale lui poeme
şi să visăm că au apus deja vremurile cele rele.

Eu îmi împodobesc inima cu poemele lui sublime!

duminică, 12 ianuarie 2014

Trăire


Zbatere într-o cuşcă cu pereţi de umbre,
gânduri pesimiste învârtindu-se haotice,
în jurul meu
gata să mă înhaţe cu totul,
să mă ducă în lumea lor întunecată şi rece.
E frig în mine.
Plouă cu lacrimi încontinuu.
Iarăşi m-am rătăcit.



Mă priveşti atent, cu răbdare,
vrei să înţelegi zbaterea
şi să alungi iarna cu zâmbetul tău cald.
Deşi te resping,
tu nu pleci.
Rămâi calm cu mine,
lângă mine
şi suflarea ta iubitoare mă învăluie blând.
Mâinile tale mă ating uşor pe lacrimi,
pe suspine,
pe hainele îngheţate.
Braţele tale mă cuprind protector,
inima ta se lipeşte de tremurul inimii mele,
săruturile îmi ating faţa şi gâtul şi părul
cu liniştea iubirii.
Te privesc din pragul rece al umbrelor
şi simt că ochii tăi mă iubesc,
chiar şi acum.
Zâmbetul tău întinde spre mine o mână de lumină.
Mă agăţ de ea şi sar înafara frigului.
Tu eşti prezent.
Picuri în mine încet, încet
cuvinte fierbinţi de dragoste şi dor.
Încep să mi le amintesc,
să văd soarele răsărind în mine,
să te recunosc.
Chipul tău străluceşte, transfigurat de iubire.
Eşti foarte frumos!
Zâmbesc îndrăgostită.


Dansez cu tine într-un spaţiu de lumină,
mintea a încetat să mai mintă acum.
În noi doi
timpul se măsoară fericit în clipele dragostei.
E primăvară în mine.
Plouă cu săruturi încontinuu.
Iarăşi te-am regăsit, iubitule!


- In the Presence of Angels
   
 

duminică, 29 decembrie 2013

Râuri de femei!


Râuri curg prin mine,
ape năvalnice, zgomotoase,
ape liniştite, limpezi,
ape domoale.
Toate îşi cântă în ele însele dorul,
setea nebună de a se revărsa,
de a se uni,
de a se amesteca unele cu altele
în matca primordială a apei cosmice.

Mama tuturor râurilor,
a mărilor, a oceanelor, 
a picăturilor de ploaie,
Ea, Mama,
udă în mine pământul,
îl face fertil şi rodnic şi răbdător;
înteţeşte în mine focul,
îi rotunjeşte limbile ascuţite;
hrăneşte în mine aerul
cu tot mai multă iubire, 
palmele-mi se deschid albăstrite spre lume;
înalţă în mine eterul,
cu rafinate şi pline de savoare intuiţii.
Ea, Mama,
mă îmbrăţişează în cascade,
fremătătoare şi caldă.

Râuri de femei curg prin mine,
femei care-au iubit până la ultima gură de viaţă,
femei puternice,
pasionale, gingaşe,
femei care şi-au lăsat frumuseţea
în artă, 
în copii, în bărbaţi, 
în paşi pe nisip, 
în urme pe apă.
Toate îşi cântă în ele însele dorul,
iubirea, 
rugăciunea.

Sunt fericire curgătoare!
Sunt femeie!

miercuri, 4 decembrie 2013

Frumuseţea, Toamna!



Mă picură cu frumuseţe
frunzele pe buze,
pe chipul fericit de femeie,
sublim îmi colorează aripile!

Fericită mă atinge cu frumuseţe
ploaia de frunze
pe gât,
pe suflet,
pe cuvintele tandre.

Firesc se colorează-n arămiu
copacii,
palmele mele deschise spre tine,
surâsul paşilor mei romantici.

Se umple privirea de galbenul
cu care s-au colorat frunzele,
verdele zâmbeşte cuceritor
muntelui din pădurea de brazi,
soarele poleiază cu bucurie
tăcerea aleilor,
curgerea lină şi albastră a apei,
femeia,
toamna!

Frumuseţea dumnezeiască
izbucneşte în culori nesfârşite
pretutindeni în jur!

Fericită mă atinge cu frumuseţe
dansul frunzelor căzătoare
pe trupul chemător,
pe gene,
pe adâncimea privirii,
pe creştet,
pe zâmbet.
Mă picură cu frumuseţe dansând
ploaia frunzelor
şi melodia curgătoare a apei
încântă auzul inimii mele îndrăgostite
de Frumuseţea Ta,
Doamne!


Aici puteţi şi auzi recitată de mine această poezie...