marți, 10 iunie 2014

Nesfârşire



Întindere în sus….
gât, coloană, umeri, frunte…
sus de tot,
fără margini,
fără sfârşit.
Începutul e acolo sus,
un început continuu,
din care izvorăşte mereu şi mereu lumina totului,
zâmbetul inimii fericite,
uimirea minţii dilatată
şi mai departe
şi mai sus.
Înalt şi necuprins,
aripile se întind tot mai mult,
privirea se desface în toate culorile
până ajunge să se cufunde în alb,
albul susului,
verticala înălţimii ce-ţi taie respiraţia.
Întindere în sus…
aer proaspăt,
aerul viu al sfinţilor,
răspunsul rugăciunilor,
darul lui Dumnezeu pentru sufletul meu.

Întindere în nesfârşire,
în fericirea fără margini!
Capul se pleacă a umilinţă,
recunoştinţa răsare jos,

faţă de sus.

luni, 19 mai 2014

Joc cu lumină!


In parul meu adie miresmele gurii tale iubitoare,
braţele-mi sunt bogate de flori,
petale catifelate îşi etalează splendoarea pe pielea mea,
desfă-mă cu lumină!

Urechile mele sunt îmbătate de nectarul cuvintelor tale,
aroma lor înfloreşte iubirea în inima mea,
buzele-mi surâzătoare au împrumutat culoarea trandafirilor roşii
pe care s-a oprit privirea ta fascinatoare,
desfată-mă cu lumină!

Uimirea şi-a găsit loc de taină sub pleoapele
ce-mi acoperă ochii luminaţi de fericirea prezenţei tale,
trupul meu dansează valsul îndrăgostirii eterne
cu toţi copacii înfloriţi şi înverziţi,
pătrunde-mă cu lumină!

Joacă-te cu mine cu lumină,
desfă-mă, desfată-mă, pătrunde-mă
şi adună-mă în lumină!
În lumina ta din mine!

marți, 6 mai 2014

Povestea caisului înflorit!


Abia puteam vedea fărâme de cer
printre crengile lui pline de flori,
albe, parfumate,
deschise cu totul spre viaţă
sau abia îmbobocite.
M-a cucerit de la prima privire!
Mi-am aplecat inima feminină spre bogăţia lui înflorată
şi caisul a început să-mi şoptească
cu murmur de vânt,
înfiorând petalele florilor,
povestea lui de copac înflorit.

Se pare că de ceva vreme privea cu uimire
prin fereastra cea noua
peretii albi,
violetul perdelei,
zecile de cărţi citite,
ce aşteptau să fie frumos orânduite.
Îşi apleca tot mai mult spre geamul casei
urechile crengilor goale, tremurânde,
încălzindu-le cu sunetul suav al muzicii,
ce umplea uneori camera,
cu căldura şoaptelor de iubire,
ce abia aşteptau să se audă în spaţiul cel nou.
O văzuse într-o zi pe femeie
şi râsul ei copilăresc îi aduse sevă proaspătă în lemnul trupului lui.
Se îndrăgosti pe loc!
Paşii femeii se auzeau cam rar prin acele odăi,
aşa că tânjea de dorul ei, copacul.
În sinea lui
ştia că îi va cuceri inima
abia atunci când primăvara îl va împodobi cu haine de flori parfumate.
Şi chiar aşa se petrecu!
În ziua aceea,
caisul se trezi de dimineaţă
şi îşi oglindi ramurile înflorite în razele soarelui;
picături de rouă îi reflectară limpezi frumuseţea,
iar parfumul lui se răspândi în depărtări.
Simţea,
cu toată experienţa lui de copac ce înflorea în fiecare an,
că femeia de care se îndrăgostise inima lui vie
va veni şi-l va vedea.
Şi iată!
Ochii ei se rotunjeau şi mai mult a uimire şi încântare,
palmele ei mici se întindeau spre braţele lui înflorite,
întreaga ei fiinţă se deschidea spre el.
Caisul o îmbrăţişa cu parfumul lui suav,
o mângâia delicat cu frumuseţea florilor,
o răsfăţa cu toată fericirea tăinuită în fiecare petală.
Se simţea împlinit!
Reuşise să-i cucerească inima,
să o facă fericită!

Aşa îmi fredona la urechi,
cu buzele lui de flori,
copacul.
Da, i-am răspuns eu,
fericită.
Şi eu te iubesc!
Şi vântul alerga bucuros pe tot Pământul
purtând pretutindeni iubirea!

joi, 27 martie 2014

Zâmbet de primăvară!


Oamenii zâmbesc mai mult primăvara,
atinşi pe inimi de copaci înfloriţi,
de raze de soare,
de parfum de petale.
Iarna pleacă încet, încet de pe frunţile lor,
de sub pielea asprită de vânt,
dintre hainele groase,
iar ridurile grijilor se şterg uşurel
mângâiate de parfumul proaspăt al unei noi vieţi.
Cântecul de dragoste al păsărilor,
zumzetul albinelor îmbătate de mirosul polenului,
tot freamătul naturii trezite
aduce seva bucuriei de a trăi în sufletele oamenilor.
Oamenii zâmbesc mai mult primăvara!

Privirile lor strălucesc în soare,
se uimesc de culorile cerului,
se hrănesc cu verdele mugurilor,
se îndrăgostesc de viaţă.
Din nou!

Oamenii zâmbesc mai cald primăvara,
îmbrăţişaţi în inimi de inimile semenilor lor,
de atingerea soarelui,
de veşmintele parfumate ale copacilor.
Toate florile se deschid frumoase în drumul privirilor lor fericite.
Oamenii zâmbesc a iubire,
primăvara!

vineri, 28 februarie 2014

Mă uit la mine...


Mă uit la mine...
sunt un fir de nisip adus de vânt în părul tău,
sunt o fărâmă de scoică adâncită în urma paşilor tăi,
sunt un licăr de lumină desprins din raza privirii tale.

Mă uit la mine...
imi vine să plâng de micimea mea,
de zbaterea mea fără rost,
de importanţa mea de furnică
ce "pune umărul" la splendoarea operei tale.

Mă uit la mine...
te caut pe tine!
Încă nu te văd!
Încă nu-ţi ştiu zâmbetul, nici strălucirea,
încă nu te simt!
Doar momente trecătoare care dispar când clipesc din gene,
doar străfulgerări de linişte,
doar...

Mă uit la mine,
vreau să te văd pe tine!
Arată-mi-te!

luni, 24 februarie 2014

Iubitul meu din vise!


Iubitul meu din vise,
tu, cel cu ochi mari ce mă privesc în profunzime de suflet,
tu, cel ce zâmbeşti cu tot chipul când mă vezi fericită,
tu, ale cărui degete lungi ştiu să mângâie feminitatea trupului meu
intocmai ca pianistul ce-şi ascultă tăcut şi uimit
muzica ce se aude atingând clapele,
tu, iubitul meu,
sunt aici să te iubesc!

Iubitul meu din vise,
tu, care faci ca visul meu să devină realitate vie în braţele tale,
fiind mereu prezent,
tu, cel care dansezi cu mine dansul îndrăgostirii eterne,
tu, cel care îmi cunoşti fanteziile şi regretele,
amintirile şi speranţele,
extazurile şi tristeţile,
surâsurile şi lacrimile,
tu, iubitul meu,
sunt aici să te iubesc!

Iubitul meu din vise,
tu, cel care eşti plin de umor, de surprize, de spontaneitate,
tu, cel atent la mine şi la ce înseamnă pentru mine "noi",
tu , cel care eşti dornic de transformare,
tu, cel fascinant prin simbioza dintre pasionalitate şi transcendenţă,
tu, iubitul meu,
sunt aici să te iubesc!

Fără oprire, neîncetat, tot mai mult!

miercuri, 15 ianuarie 2014

De dor de Eminescu!

Astăzi e ziua Poetului nemuritor, astăzi e şi ziua când acest tărâm de poezie a iubirii împlineşte 4 anişori. Sufletul meu picură câteva cuvinte de dor în amintirea lui  Eminescu!



Copaci desfrunziţi îi caută paşii pierduţi pe aleile vremurilor,
flori de tei încă neînflorite îi aşteaptă sfioase atingerea,
inimi îndrăgostite îi rostesc etern versurile de dor,
cu romantism ne plouă Eminescu pe cuvinte!

Timpurile nu s-au îmbunătăţit prea mult,
aceleaşi moravuri vedem la unii semeni,
jurnaliştii nu mai respiră demult adevărul,
e nevoie de impulsul unui nou Eminescu.

Scrisorile aşteaptă mari fapte eroice să se petreacă,
Luceafărului îi e dor din nou de Cătălina,
codrii de aramă foşnesc neînzăpeziţi în ianuarie,
punctul originar resoarbe totul într-un singură silabă.

Nu mai e nimic de spus fără glasul lui frânt de duşmani prea devreme,
Eminescu continuă să-şi fluture coama printre stele,
noi am rămas pe Pământ să ne hrănim cu ale lui poeme
şi să visăm că au apus deja vremurile cele rele.

Eu îmi împodobesc inima cu poemele lui sublime!