miercuri, 10 decembrie 2014

Valul iubirii


Un val de amintiri mi-a invadat fiinţa,
proaspăt;
mirosind a trecut
el a adus viitorul în prezent;
fragmentele s-au aşezat la locurile lor de la începuturi,
firesc.
Ceaţa s-a risipit pe la margini de gânduri,
liniştea zâmbetului a înflorit pe chip,
imaginea de ansamblu s-a clarificat.

Un val de flori s-a aruncat asupra mea,
parfumat;
delicat a mângâiat sufletul meu
cu dansul petalelor colorate
şi pielea trupului s-a minunat toată
de aşa atingere.
Bucuria a pătruns pe la margini de gânduri,
liniştea fericirii a zâmbit pe buze,
imaginea de ansamblu s-a expansionat.

Un val de gusturi a izbucnit în gura mea,
savuros;
o combinaţie de fructe aromate,
impregnate cu mierea săruturilor
a cuprins întregul palat,
delicios.
Ceaţa s-a şters pe la margini de simţuri,
liniştea încântării a înflorit pe limbă,
imaginea de ansamblu s-a înfiorat.

Un val de fructe,
un val de flori,
un val de lumină şi sunete,
un val de atingeri, de gusturi,
un extaz al simţurilor trezite,
un val de amintiri al altor clipe similare,
valul iubrii a înlăturat vălul.
A crescut în mine oceanul fericirii!

joi, 6 noiembrie 2014

Ochiul furtunii...


Furtună!
Tropăie vântul printre gânduri o mie,
geme prelung marea printre emoţii sute,
vârtejul mă ia pe sus,
în jos.
Mâinile au alunecat ude din palmele tale
şi s-au atins cu zgomot de recele podelei,
inima a îngheţat,
iubirea în bucăţele mici s-a spulberat.
Oftez în furtună.
Plâng şi zbaterea pleoapelor m-a obosit.

Ştiu ce caut!

Doar că am uitat drumul,
am uitat zâmbetul,
căldura şi blândeţea inimii le-am rătăcit.
Cu lumină mă veghează Îngerii.
Ochiul furtunii mă atrage magnetic,
mă soarbe,
mă ameţeşte
şi vârtejul e tot mai mare.
Ţipătul meu se atinge de marginile vijeliei,
se rostogoleşte spre centru,
se sparge,
dispare,
absorbit de liniştea din mijloc.

Ştiu ce caut!

Nemişcarea din ochiul furtunii,
nesfârşita linişte a stării de a fi,
pacea minţii,
iubirea ce îmbăiază totul-si furtuna şi ochiul,
rugăciunea inimii de femeie!
Te rog, ajută-mă, Doamne!

luni, 20 octombrie 2014

Culorile femeii!


Negru!
La început m-am îmbrăcat în negru,
asortată cu a ochilor tăi culoare
şi genele mele şi-au amplificat zborul
în misterul timpului fără margini.

Alb!
Apoi m-am îmbrăcat în alb strălucitor;
Graţia divină a picurat din petale albastre de lotus
lacrimi de compasiune ce au mângâiat inima mea
şi m-au învăţat blândeţea şi iertarea.

Roşu!
O rochie roşie de trandafiri am purtat,
inimi înfloreau de frumuseţe privindu-mă
şi iubirea se deschidea în surâsuri
în faţa paşilor mei acoperiţi de petale.

Albastru!
În albastrul cerului m-am învelit apoi,
din necuprinderea spaţiului inimii
pernă de vise paradisiace am creat
şi universuri s-au dezvelit la picioarele mele.

Roşu-grena!
Din roşul aprins al focului veşmânt mi-am făcut,
am sacrificat  impurităţi şi slăbiciuni şi lene,
pasională am renăscut în miezul fierbinte al vieţii
şi acţiunile mele au devenit acte devoţionale.

Violet!
A venit rândul violetului să-l aşez cunună
pe capul meu aplecat la picioarele-ţi de lumină.
Cu un gest brusc am tăiat compromisuri,
abandonându-mi mintea în curajul de a merge mai departe.

Cenuşiu!
În nuanţele gri ale fumului efemerităţii
mi-am acoperit apoi goliciunea trupului de femeie,
pătrunzător am privit dincolo de lumea aceasta
dizolvată în beatitudinea savuroasă a vidului.

Galben!
Aurie rochie am îmbrăcat cu străluciri preţioase tivită
şi unghiile mi le-am pictat cu stropi de soare.
Fascinatoare am păşit printre obstacole suspendate,
cu mintea adâncită în iubirea inimii.

Verde!
Verdele s-a aşezat cunună de frunze de iederă
pe capul meu zâmbind fericire.
Armonie şi inspiraţie şi magie de cuvinte
au parfumat maiestuos şi proaspăt aerul din jur.

Roz!
Acum sunt îmbrăcată în rozul splendorii divine,
muzică glorioasă răsună în urechile mele,
sărbătoresc frumuseţea perfecţiunii
şi lotuşi înfloresc fericirea în palmele-mi bogate de lumină.

Sunt un curcubeu de femeie!


joi, 25 septembrie 2014

Chemare!


Cu cerul m-am înveşmântat şi te chem!
Vino, iubitule, zburând printre secunde,
străbate anii, lunile, orele, moartea.
Vino, iubitule, cu zâmbetul tău şăgalnic şi cuceritor
revărsându-se din preaplinul inimii,
pluteşte pe aripi de fantezie
şi vino!
Sunt pregătită să intru în treierişul dragostei
împreună cu tine.

Aurie te chem cu glas nerostit!
Vino, iubitule, alergându-ţi paşii printre frunze,
străbate munţii, pădurile, livezile, toamna.
Vino, iubitule, cu soarele strălucind în vârf de munte
umplându-ţi privirea inimii,
smulge-te din rădăcinile pământului
şi vino!
Mă dor corzile sufletului de dor,
de un dor fără margini, aprins.

În rozul lotuşilor m-am îmbrăcat chemându-te!
Vino, iubitule, din depărtări, din vise,
străbate norii, spaţiul iluzoriu ce ne desparte, singurătatea.
Vino, iubitule, cu miezul de taină al cuvintelor tale inspirate
atent aşezate în prelungirea inimii,
dansează fericit printre versuri
şi vino!
Splendoarea şi bogăţia iubirii
ne aşteaptă!

Te chem, te strig, te rog,
vino!

vineri, 12 septembrie 2014

Parfumul verii


Mi-am prins în păr parfumul auriu al verii!
Soarele a zâmbit cochet
şi s-a ivit jucăuş dintre norii cu aer de toamnă.
Vântul a vrut să mi-l fure din plete
şi să-l împrăştie prin toată lumea,
dar parfumul verii mi-a impregnat atât de adânc
pielea trupului,
privirea,
inima
cu blândeţea lui iubitoare
încât vântul a renunţat la idee
şi s-a retras ruşinat printre valuri, înspumându-le.

Mi-am prin în păr parfumul auriu al verii!
Tu m-ai găsit strălucitoare şi fascinantă
aşa împodobită
şi mi-ai şoptit cu glas de poezii
cât de mult mă iubeşti.
Fiorul îndrăgostirii de tine a străbătut din nou
trupul meu feminin,
privirea,
inima
cu geamătul lui de plăcere beatifică
încât tu ai venit şi mai aproapre de mine
şi te-ai oglindit în fiinţa mea.

Mi-am prins în păr parfumul auriu al verii
pentru a-mi aminti mereu de iubirea ta!

marți, 10 iunie 2014

Nesfârşire



Întindere în sus….
gât, coloană, umeri, frunte…
sus de tot,
fără margini,
fără sfârşit.
Începutul e acolo sus,
un început continuu,
din care izvorăşte mereu şi mereu lumina totului,
zâmbetul inimii fericite,
uimirea minţii dilatată
şi mai departe
şi mai sus.
Înalt şi necuprins,
aripile se întind tot mai mult,
privirea se desface în toate culorile
până ajunge să se cufunde în alb,
albul susului,
verticala înălţimii ce-ţi taie respiraţia.
Întindere în sus…
aer proaspăt,
aerul viu al sfinţilor,
răspunsul rugăciunilor,
darul lui Dumnezeu pentru sufletul meu.

Întindere în nesfârşire,
în fericirea fără margini!
Capul se pleacă a umilinţă,
recunoştinţa răsare jos,

faţă de sus.

luni, 19 mai 2014

Joc cu lumină!


In parul meu adie miresmele gurii tale iubitoare,
braţele-mi sunt bogate de flori,
petale catifelate îşi etalează splendoarea pe pielea mea,
desfă-mă cu lumină!

Urechile mele sunt îmbătate de nectarul cuvintelor tale,
aroma lor înfloreşte iubirea în inima mea,
buzele-mi surâzătoare au împrumutat culoarea trandafirilor roşii
pe care s-a oprit privirea ta fascinatoare,
desfată-mă cu lumină!

Uimirea şi-a găsit loc de taină sub pleoapele
ce-mi acoperă ochii luminaţi de fericirea prezenţei tale,
trupul meu dansează valsul îndrăgostirii eterne
cu toţi copacii înfloriţi şi înverziţi,
pătrunde-mă cu lumină!

Joacă-te cu mine cu lumină,
desfă-mă, desfată-mă, pătrunde-mă
şi adună-mă în lumină!
În lumina ta din mine!