sâmbătă, 26 martie 2016

Ploaie de petale de flori


Plouă cu petale de flori,
ninge cu fulgi parfumati,
desprinşi
de pe ramuri îmbrăcate în primăvară
de vântul încă rece al iernii agăţate de noi.
Pielea tânjeşte după atingerea soarelui,
privirile îl caută pe cer,
printre copaci înfloriţi,
printre degete feminine,
printre zâmbete.
Nu-i!
Doar nori, nori, nori...
Plouă cu petale părul meu lung
încălzindu-mi talia.
Mi-e frig de iarnă,
vreau soare pe faţă, pe mâini, pe buze.
Mi-e dor de muguri plesnind de verde,
de aroma primăverii mângâindu-mi nările dilatate de viaţă.
Mă plouă cu petale de pomi
ce s-au grăbit să înflorească
pe cuvinte,
pe gânduri,
pe suflet.
Prind viaţă versurile,
cântă păsări în ploaie poezia iubirii,
mi-e dor de soare,
mi-e dor de lumină!

miercuri, 2 martie 2016

Frumoasa Verde


Privirile atente s-au fixat asupra femeii în verde,
cercetând-o în profunzime,
în sus şi-n jos,
dintr-o parte în alta.
Ea şi-a coborât pleoapele
şi genele-i au tremurat feminin a emoţie.
Simţea parfumul sfinţeniei în aer,
tainice sunete îi vibrau în urechi
împreună cu acordurile sublime ale muzicii,
ce îmbrăca spaţiul cu misterul armoniei universale.
Nemişcarea i-a cuprins pe dinăuntru fiinţa
şi buzele i s-au deschis în nesfârşite zâmbete.
Fericirea a dansat cu hohote de râs
în trupul ei frumos de femeie,
părul i s-a lipit umed de lacrimi pe obraji,
iar ochii au surâs extatic celorlalţi ochi primitori.
Poezia iubirii se aşternea ordonat
în cuvinte,
în silabe,
în gemete
în inima ei,
nerostite, neauzite.
Mâinile femeii în verde se atingeau de fructe dăruindu-le,
se atingeau de galbenul florilor preferate,
se adunau a închinare.
Mulţumirea a înflorit verde de viaţă
în sufletul Frumoasei!

sâmbătă, 16 ianuarie 2016

Omagiu Poetului!

 De ziua Ta, Poetule!

La picioarele versurilor Tale mă închin
şi din cupa Ta plină cu Luceferi
beau cu nesaţ
nectarul poeziei Tale!

duminică, 10 ianuarie 2016

Grădina sufletului


Am privit în grădina sufletului meu!
Uimirea a tresărit bucurându-mi-se în ochi;
flori de culori pastelate îşi etalau petalele,
altele abia îmbobocite tremurau înfiorate.
O mulţime de flori parfumate al căror nume nici nu-l ştiam
se deschideau în faţa privirii plină de minunare,
lăsându-se admirate de degetele inimii mele.
Delicat le atingeam, le cunoşteam, le descopeream.
În mijlocul grădinii o floare avea petalele prăfuite
şi aplecate spre pământ a uitare.
Am tresărit şi inima mea a ţâşnit spre ea;
cu lacrimi de dor,
de iertare,
de recunoştinţă
am curăţat-o îndelung,
cu mierea cuvintelor am îmbrăcat-o din nou,
cu şoaptele sufletului i-am alintat petalele,
iar ea, floarea poeziei inimii mele,
a început să strălucească bucuroasă.
Am dansat împreună tangoul romantic al iubirii nesfârşite
pe strofele fără rime ale tărâmurilor de paradis,
pe notele muzicale ale corurilor de Ingeri,
în paşii mereu noi ai îndrăgostirii eterne.
Râdeam fericită cu gura până la urechile sufletului,
ţinând-o în palme,
învârtindu-mă printre versuri,
atingându-mă de sublimul celorlalte flori din grădina mea.
Oda bucuriei răsuna din fiecare petală
şi floarea poeziei inimii mele dirija totul-
-roşul înflăcărării,
albastrul speranţei,
verdele entuziasmului,
galbenul încrederii,
portocaliul optimismului,
violetul profunzimii,
albul credinţei-
în armonia ritmului extaziant al iubirii!
Am privit în grădina sufletului meu şi m-am îmbătat de parfumul Tău colorat!






marți, 10 noiembrie 2015

Şoapte


O şoaptă pictată pe o frunză sunt;
vântul colorat al vieţii  mă poartă prin lume-
uneori mă azvârle în vreo apă stătută,
alteori mă ridică până în vârful alb al muntelui,
uneori sunt strivită sub talpa unui trecător,
alteori împodobesc buchetul unei mirese;
uneori strigătul meu de luptă, de încrâncenare, de frică
îzbucneşte furtunos din adâncuri,
alteori susur magia divină a cuvintelor îndrăgostite
la urechile celor deschişi să le audă.

O şoaptă picurată pe o frunză sunt;
şuvoiul fremătător al vieţii mă poartă prin lume-
uneori mă trezesc rătăcind prin pietrişul albiei,
alteori curg împreună cu celelalte picături,
uneori refuz să iau forma vasului în care mă aflu,
alteori sunt fericită cu propriile alegeri,
uneori vreau să mă opresc, obosită
şi doar să-mi plâng slăbiciunile,
alteori în tumultul cascadei de râsete
înot bucuroasă.

Cineva m-a şoptit pe o frunză şi mi-a dat drumul pe apă, în viaţă;
uneori cred că m-a lăsat singură,
alteori simt că sunt privită, ajutată, ghidată, iubită.
Sunt o şoaptă care-şi drege glasul!
Sunt o şoaptă care se pregăteşte să cânte în cor!
Sunt o şoaptă desprinsă de pe buzele Lui!