duminică, 15 ianuarie 2017

Eminescu...

De ziua Poetului si implicit a poeziei mi-e dor de Eminescu, mi-e dor de parfumul lui de tei, de forta versurilor lui, de romantismul, acuratetea si patriotismul adevarat ce transpar dincolo de cuvintele eminesciene; mi-e dor de glasul bland moldovenesc si de izbucnirea plina de patos a rimelor lui. Ma simt mult mai bogata citindu-l pe Eminescu! Luceafarul lui imi ghideaza drumul in lumea de iubire eterna a poeziei!
Te imbratisez peste timp, dragul meu, Emin!


duminică, 8 ianuarie 2017

Poezia iernii


S-a îmbrăcat în hainele iernii şi marea;
nisipul s-a albit de atingerea rece,
scoicile s-au ascuns sub catifeaua zăpezii.
Se aude, printre colinde şi ţipăt de valuri,
tăcerea sfântă a fulgilor ce curg din aripi de îngeri.
Vantul isi sufla cu patos simfonia,
rascoleste zapada,
ingheata mainile oamenilor si zambetele pe chip.
Albul bogat al iernii aduce bucurie copiilor,
strigatele lor acopera scartaitul saniilor prin nameti
si lupta lopetilor fauritoare de drumuri.
Ce poezie de alb!
Totul e nemiscat, rece, alb.
Din cer curge fara oprire iarna!

luni, 2 ianuarie 2017

Cuvintele iubirii



Cuvantul este ca vantul
mangaie,
alina,
vindeca,
iarta,
parfumeaza,
impulsioneaza!

Cuvantul este ca vantul
aspreste,
rascoleste,
netezeste,
rotunjeste,
hraneste!

Cuvantul este ca vantul
purifica,
inlatura praful uitarii,
danseaza cu petale de flori primavara,
cu miros de cirese coapte vara,
cu ruginiu de frunze toamna
si cu fulgi de zapada iarna.

Cu vantul iubirii alearga spre mine cuvintele tale indragostite!

Ma topesc printre cuvintele iubirii,
curg fluida spre tine,
picur cuvinte in soaptele inimii!

joi, 15 decembrie 2016

Astazi, Tu!


Astazi, Tu ai coborat lumina peste mine,
m-ai mangaiat cu ea pe pleoape si pe fiecare fir de par
ce se lipise ud de chipul fericit.

Da, Te uitasem din nou.
Ochii mei acoperiti de intunericul obisnuitului
nu-Ti mai puteau vedea stralucirea dincolo de vesminte.
Te-ai imbracat in multe si felurite haine
doar, doar Te voi putea recunoaste.
Te-ai ascuns tacut si misterios intr-o multime de trupuri
doar, doar ma voi indragosti de Tine.
Mi-ai soptit mii de cuvinte de iubire vesnica
doar, doar iti voi putea recunoaste chemarea.

Eu, Te vedeam,
Te recunosteam,
ma indragosteam de Tine
mereu si mereu,
apoi Te uitam iarasi,
lipindu-mi privirea si inima de vesminte, de trupuri, de soapte.
Te-am gasit, te-am pierdut si te-am regasit in toate vietile,
ma invart in jurul centrului Tau de lumina in toate secundele,
mai aproape, mai departe si mai aproape.
Nu pot trai fara Tine!
Esti pamantul, apa, focul, aerul si eterul meu,
esti prezent in fiecare lacrima,
in fiecare zbatere,
imi zambesti de peste tot,
faci dragoste cu mine in fiecare clipa.
Esti sensul meu de a fi femeie si de a Te iubi!

Astazi, Tu ai suflat peste inima mea foc,
auriu, vertical, incandescent,
penetrandu-mi fiecare celula, fiecare gand, fiecare amintire
cu iubirea Ta!

Ajuta-ma sa nu Te mai ratacesc iarasi!

duminică, 20 noiembrie 2016

Un alt fel de frumusete


Barbatul o privea cu ochi indragostiti,
o cerceta pe indelete
cautand sa inteleaga unde era izvorul frumusetii ei.

Femeia zambea calma,
dizolvata in aerul cald al camerei,
in palmele lui,
in ea insasi.

La prima vedere nu puteai spune despre ea
ca era o femeie frumoasa,
caci nu avea chipul acela care-ti taie respiratia,
nu era genul acela de femeie fatala.
Frumusetea ei nu intorcea capetele barbatilor pe strada
si nici nu atragea invidia femeilor.
Frumusetea ei te invaluia ca aburul bland al serilor de vara,
te mangaia delicat, catifelat
pe degete,
pe sentimente,
pe emotii,
pe ganduri.
Frumustea ei te cucerea lent,
zambet cu zambet,
cuvant dupa cuvant,
gest dupa gest.
Frumusetea ei avea mirosul experientei,
avea gustul intelegerilor,
avea stralucirea data de slefuirea atenta a muchiilor,
a pragurilor de care te impiedici
sau in care dai cu capul.
Frumusetea femeii venea din vise implinite,
din ascultarea sfaturilor intelepte,
din munca,
din daruire,
din iubire,
din viata.
Frumusetea ei te cuprindea tandru din interior,
din bunatatea cu care te facea sa te simti iubit,
din fericirea de a fi o femeie iubita.

Barbatul isi trecea fara graba mainile prin parul femeii,
uimindu-se de frumusetea ei,
de acel altfel de frumusete,
care te motiveaza sa fi mai bun,
care te sustine sa reusesti,
care te iubeste.pur si simplu.

Barbatul o privea indragostit de felul ei de frumusete!