marți, 10 iunie 2014

Nesfârşire



Întindere în sus….
gât, coloană, umeri, frunte…
sus de tot,
fără margini,
fără sfârşit.
Începutul e acolo sus,
un început continuu,
din care izvorăşte mereu şi mereu lumina totului,
zâmbetul inimii fericite,
uimirea minţii dilatată
şi mai departe
şi mai sus.
Înalt şi necuprins,
aripile se întind tot mai mult,
privirea se desface în toate culorile
până ajunge să se cufunde în alb,
albul susului,
verticala înălţimii ce-ţi taie respiraţia.
Întindere în sus…
aer proaspăt,
aerul viu al sfinţilor,
răspunsul rugăciunilor,
darul lui Dumnezeu pentru sufletul meu.

Întindere în nesfârşire,
în fericirea fără margini!
Capul se pleacă a umilinţă,
recunoştinţa răsare jos,

faţă de sus.