Univers feminin

Emoţii feminine, sentimente, clipe de viaţă de femeie...aşa văd, simt, iubesc, trăiesc  şi le exprim aici într-un fel de artă a femininătăţii...


Cele 5 feţe ale Zeiţei




Se pare că în tradiţia celtică era o sărbătoare închinată Zeiţei Mame (chiar în noaptea în care eu am făcut ochi în această lume), o sărbătoare a Focului şi Regenerării, în care femeile acelei culturi se adunau şi o invocau pe Mama Natură, Cea care a născut totul, dansând în jurul focului. 
Acum câteva zile , înainte de a afla de această Sărbătoare celtică, am fost la munte, într-o zonă extraordinară, împreună cu alte 4 femei şi ne-am "hrănit" direct cu verdele proaspăt al naturii, ne-am regenerat şi am omagiat-o pe Zeiţa Mamă, Cea care trăieşte misterios în fiecare femeie şi care vrea să fie descoperită de fiecare femeie pentru a deveni Femeie! A fost o întâlnire organizată de prietena mea, Anima sub egida "Arta feminităţii"- http://arta-feminitatii.blogspot.com/, care a primit o invitaţie din partea unei cititoare a respectivului blog pentru a ne întâlni femei care dorim să practicăm împreună tehnici de trezire şi dezvoltare a feminităţii şi pentru a pune bazele unor workshop-uri dedicate femeii. Cum Universul Feminin este pentru mine foarte important şi intim sufletului meu am urmat inspiraţia de a participa la această întrunire feminină.
Acestor femei, în amintirea momentelor minunate petrecute împreună, suflet lângă suflet, le dedic această poezie.



Cele 5 feţe ale Zeiţei




Frumuseţea tinereţii,
supleţea mişcărilor trupului feminin,
vioiciunea privirii,
şi multe altele, perseverente, la un loc,
armonios împletite
cu seriozitatea perfecţionării
sunt calităţile primei Feţe a Zeiţei.



Misterul şi forţa femeii
ascunsă în spatele bărbatului,
umilinţa plină de iubire a inimii ei mari,
răbdarea de a creşte frumos tinerele vlăstare,
simţul practic armonios integrat în liniştea muntelui
sunt calităţile celei de-a doua Feţe a Zeiţei.



Deschiderea de necuprins a inimii,
transparenţa gesturilor mângâietoare,
fermitatea deciziilor,
vulcanul mocnind în formele rotunde ale trupului,
nepotolita sete de cunoaştere
sunt calităţile celei de-a treia Feţe a Zeiţei.



Arta de a fi femeie,
dorul de iubire profundă al inimii,
senzualitatea mişcărilor,
parfumul aerului de  "dincolo" al pielii fine,
verticalitatea inspiraţiilor ce-i vibrează fiinţa
sunt calităţile celei de-a patra Feţe a Zeiţei.







Rozul cuvintelor ce-i picură din degete,
atenţia la detalii, observaţia,
gingăşia formelor şi a gesturilor calde,
bogăţia tumultuoasă a sufletului ei feminin
sunt calităţile celei de-a cincea feţe ale Zeiţei.


Împreună se ţin mâinile,
în loc sfânt se adună bucăţile de viaţă,
zâmbesc buzele,
se întrepătrund inimile de iubire,
strălucesc a împlinire şi regăsire privirile.
Zeiţa se ridică întreagă,
cuprinzând cu lumina ei de rugă
întreg pământul,
în slavă!











1. Spaţiul îndrăgostit



La miez de noapte înstelată
m-am desfăşurat de tot spaţiul
adunat grămezi de pulberi în mine.
Voaluri aurii s-au ridicat în vânt
şi-au dansat frenetic
laolaltă cu zbaterea genelor,
cu şuvoiul lacrimilor,
cu tremurul inimii.
Zâmbetul tău,
adunat căuş în palmele neştiute de pielea mea,
a înflorit primăveri de petale de aur
pe chipul meu radios.
Mâna mea te-a atins
cu parfumul violet al unei lalele,
cu rotundul portocaliu al fructelor,
iar braţele inimii mele s-au întins exaltate
spre tine să te îmbrăţişeze.
Ni s-au împletit zâmbetele
şi s-au deschis porţi nenumărate,
de lumină,
în fiinţa mea
devenită prea strâmtă
pentru spaţiul îndrăgostit,
ce te cuprindea tot mai mult!

Lumină blândă şi iubitoare curgea prin mine spre tine!

Serge Douw - 05. Enlightement (In Touch with Light)






2. Invoc ploaia!


Chem ploaia
şi tunetele
şi fulgerele
să mă scuture de gri,
să mă trezească la viaţă,
să mă îndrăgostească!


Chem ploaia să mă ude până la piele
desprinzându-mă de mine,
de emoţiile mele intense,
de visele mele,
de umbre şi ceţuri,
de prejudecăţi zidite adânc în minte,
de păreri şi regrete.

 Invoc ploaia să mă decojească
de toate frunzele uscate,
să limpezească rănile,
să mă spele de aşteptări zadarnice,
să mă acopere cu petale parfumate,
să mă binecuvânteze cu perseverenţă.

Invoc ploaia să mă spele de mine,
să mă picure cu Mine,
să mă iubească aşa udă
de lacrimi de ploaie
cum sunt!




3. O lume de roz




Iubirea a deschis o fereastră de lumină
în interiorul viu al fiinţei.

Cântecul a vibrat melodios
şi grădina de roze a înflorit deodată.

Dansează în acelaşi ritm trandafirii,
copacii, norii pufoşi, îndrăgostiţii.

Fericirea răsare linişte în zâmbete,
chipurile iradiază dragoste,
trupurile sunt atinse de fiorul sfinţeniei,
totul e roz în lumea cu tine!






4. Dor, în martie!






De alb s-au umplut privirile,
ghioceii au invadat grădinile,
emană parfum de  primăvară
dealurile,
cerurile,
vântul.

De dor de tine e plină inima,
amintirea săruturilor e caldă,
atingerea buzelor învie fremătător
visele,
şoaptele,
dansul.

Mi-e tare dor de tine, în martie!








5. Mărţişor cu rimă



De ziua Primăverii dedic tuturor femeilor care păşesc cu paşi romantici prin tărâmul meu de poezie a iubirii ce-mi picură în şi din suflet această poezie jucăuşă:

Mărţişor cu rimă  

Un şnur înflăcărat de pasiune
se împleteşte delicat, cu raţiune,
de puritatea altui şnur, imaculat,
ca zăpada- de-un alb neîntinat.

Strâns uniţi, îmbrăţişaţi ca-n pas de vals
două fire, roşu şi alb, nu-i nici un fals,
o Primăvară a dragostei vestesc
şi pieptul femeii îl împodobesc.

Un Mărţişor aduce în dar şi o urare
de drag şi fericire împlinitoare;
el cântă-n felul lui misterios, cochet
iubirea ce-n inimă-nfloreşte, discret.

El, Mărţişorul, poate fi jucăuş
o amintire a jucăriei de pluş
sau poate fi o bijuterie preţioasă
ce străluceşte pe o rochie aleasă.

Nu contează aşa de mult înfăţişarea,
prezentarea şi nici chiar ambalarea,
căci Mărţişorul e doar un simbol clar
al Primăverii ce vine în fiecare an, în dar!


şi încă un dar muzical pentru o seară romantică, în pas de dans...

O lume romantica -   Pentru voi suflete sensibile...
 La prima volta .....





6. Întrebare


O rază de soare îmi încălzeşte,
timidă,
palmele...
o savoare de primăvara atinge delicat
luciul buzelor mele ...
aripile deschise ale poeziei
ating în zbor,
printre nori,
înaltul albastru al cerului.
Gândul la tine vibrează roz intens
în subtilul fiinţei mele îndrăgostite;
în lumea mea de vise eşti prezent,
nelipsit,
puternic,
tandru,
iubitor!
Cum eşti şi cine eşti de fapt?
Tăcerea mă îmbrăţişează în profunzimi!

Silence speaks




7. Murmur de cristal


Caut oglinda sfântă a privirii
să mă reflecte,
seninul răspunde cristal albastru
întrebărilor.

Caut cu ochii plini de dor
şi ating cu degete mângâietoare
diamantul ce străluceşte iubire
în adâncuri de suflet.

Murmură de dragoste nesfârşită
cuvinte cristaline
îngerii,
cerul,
stelele,
bijuteria înflorită a inimii!


FREDERIC DELARUE - A MESSAGE OF LOVE-Ptr inima mea...





8. Aer de templu






În templu şoaptele ating cu freamăt
candelabrele,
flăcările lumânărilor murmură misterios
rugăciuni,
lumina curge lin prin vitralii,
a sfinţenie miroase părul femeilor,
dansatoarelor.
Armonia muzicii discret mângâie
coloanele templului,
la gleznele feminine tremură cristalin
clopoţeii,
cu albă magie e parfumat aerul,
statuile se întrevăd zâmbind strălucitor
prin perdeaua de mosc şi tămâie.

Chipuri transfigurate de iubire
tac
pe pereţi,
printre îngeri!
Glasul divin îşi găseşte ecoul în inimi!

Karunesh  -  Secrets of life








9. Început



Surâde clipa cea nouă,
larg şi cald îşi dezveleşte surprizele,
îşi etalează darurile,
se revelează în faţa inimii mele
surprinse.

Zâmbeşte a fericire
clipa începutului,
răsărit de lumină în privirele mele,
înfiorare discretă a florilor îmbobocite
în suflet.

Un nou început îşi deschide aripile
şi mă ia în zborul lui de iubire!
Du-mă sus,
sus de tot,
în mine
de tot,
începutule!

Fotografia este realizată de Raluca Vlăsceanu, un fotograf deosebit cu care am început o colaborare ce se întrevede a fi foarte rodnică...aştept să-şi facă o semnătură de artist şi apoi voi mai posta şi alte fotografii ce-i poartă amprenta.


Vangelis - La petite fille de la mer
    





10. Dor de Dumnezeu



Pământul
s-a cutremurat luminat de fulgere,
apa
a ţâşnit în arteziene spre cerul privirilor,
focul
s-a înfierbântat şi mai aprins,
aerul
a pătruns cu forţă în plămâni,
eterul
a vibrat de înălţimea sunetelor,
trupul întreg s-a acordat la o nouă muzică,
ce urca, urca, urca
pe firul auriu al dorului
spre Dumnezeu.

Palmele ude s-au deschis iubitoare,
liniştea a aşternut zâmbete
pe chipul înălţat în rugăciune!



11. Pe albastru de aripi








Te ating cu litere calde pe aripi,
albastre-mi  devin cuvintele.

Zăpada a uitat să ningă copacii
şi ei îşi leagănă goliciunea în vânt.

Mi-e dor de albul cel mai strălucitor,
de albul mai alb ca zăpada;
mă îmbăiez deocamdată-n albastru,
zbor printre copaci pe aripile cuvintelor,
pe albastru de aripi plutesc!







12. Exerciţiu de admiraţie





Îmi plimb delicateţea degetelor prin păr,
unghiile rotunzi ating agale parfumul pielii,
inelele se văd strălucind preţios,
respir încet aerul proaspăt.

Pieptul se mişcă feminin la fiecare inspir,
expirul urmează relaxat ritmul,
buzele se umezesc pe margini, de rouă,
mă privesc în oglindă.

O privire curioasă mă analizează atent,
câte riduri, câte zâmbete,
cât de profund îmi sclipesc ochii,
colorez camera cu fericire.

Mă privesc admirativ  în oglindă,
respir încet, cu nări fremătânde, aerul proaspăt,
colorez camera cu fericirea de a fi femeie,
magia mă înveleşte zeieşte.

Inima surâde,
văd o femeie frumoasă!

Franz Liszt - Vis de iubire ( Love Dream No.2 Op.62 )







13. Curăţenie






Ard pe dinăuntru de dor de lumină,
mi s-au uscat buzele prin deşert,
mă strâng tălpile de mersul cel gol,
ochii mă ustură de atâta ceaţă.
A pământ îngheţat miroase trupul meu
şi răsuflarea.
Păsările au amuţit în vulcanul emoţiilor
ce agită tot mai mult capacul de la gât.
Cuvintele tac,
lacrimile curg,
mâinile încleştate sunt pe cruce,
inima se înfierbântă şi mai aprins,
cutremure clatină corpul,
umbra.
Lumina se zbate încă nevăzută.
Mai e mult?

Samvel Yervinyan - ''Virtuoso'' - ''Adagio Tiko-Tiko''






14. Univers rătăcit







Jean Michel Jarre - Equinoxe 7 

 



Trec în viteză prin mine dorinţe,
vise, gânduri, speranţe.
Ce caută pe acest drum?
Unde se duc?
S-au rătăcit prin fiinţa mea
îmbătată de stele.


Aleargă confuze prin mine întrebări,
răspunsuri, probleme.
Ce vor de la mine?
Care e rostul lor?
S-au rătăcit prin fiinţa mea
deschisă spre lume.

Curg prin venele mele iubiri,
idealuri, credinţe.
Spre ce se îndreaptă?
Cine le-a răsărit frumuseţea în mine?
S-au rătăcit prin fiinţa mea
îndrăgostită de ceruri.


Un univers s-a rătăcit în fiinţa mea,
un univers aducător de fericire!





15. Paşi într-o altă lume


Un ţipăt ascuţit,
o inspiraţie profundă,
o scufundare dincolo de cunoscut.
Ochii rotunzi se deschid şi mai mari,
uimiţi,
dornici să absoarbă noile imagini
strălucitoare,
învelite în pulberea de aur a soarelui
ce trece prin oglinda de apă.

Un freamăt al trupului,
o expiraţie profundă,
o relaxare dincolo de barierele minţii.
Privirile se impregnează cu turcoazul albastrului
curioase,
încântate să se dizolve în necunoscut,
plutitoare,
îmbăiate în praful de stele colorat de raze
prelinse din cer în lumea de apă.

Un tremur al buzelor,
al pielii reci, înfiorate,
o pulsaţie  de fericire a inimii,
o dilatare în spaţiul cel nou,
o dorinţă de a atinge,
o mână întinsă spre depărtări,
o uimire tresare în conştiinţă.


                                                                                                                                                                            


16. Simplu



Simplu ca albastrul de cer,
simplu ca noianul de stele,
simplu ca dansul înaripat al păsărilor,
simplu ca zborul colorat al fluturilor,
simplu ca deschiderea inocentă a florilor,
ca roua de simplu, ca ploaia,
simplu ca iarba, ca pădurea,
simplu ca respiraţia proaspătă a dimineţii,
ca  fascinaţia luminii de simplu, ca zăpada,
simplu ca plimbarea prin anotimpuri,
simplu ca veselia copiilor,
simplu ca râsul molipsitor al fericirii,
simplu ca orice gest al iubirii,
simplu şi firesc ca orice dar venit de la Dumnezeu,
aşa iubesc acum- simplu!



17. Gem cuvintele


Gem cuvintele,
de dor,
se colorează în albastru,
se înroşesc de emoţie,
se dezvelesc de litere,
se despart în silabe
şi apoi se unesc într-o nouă formă,
mult mai aproape de adevăr.

Gem cuvintele,
de dor,
se desfac în sunete,
se dezbracă de sensuri,
se scutură de înţelesuri abstracte,
se întorc la esenţa luminii creatoare.

Gem cuvintele,
de dor,
pe buzele şoptitoare
ale inimii îndrăgostite!



18. Curiozitate




Oare unde e izvorul culorilor?
Cum e acasă la curcubeu?
Cu ce fel de pensulă pictează Dumnezeu
zilnic, apusul?
Dar răsăritul de soare?
De unde îşi ia marea zbuciumul?
De ce mă oglindesc în ape?
Cum e cerul împrejurul păsărilor?

Mii de întrebări gravitează,
dansează, se înghesuie inocente,
se desprind una din alta,
se întind copilăreşte
între sprâncene şi zâmbet.
Tăcerea inimii e plină de răspunsuri.







19. În lapte


Cald curgea pe trupul meu înfiorat,
se prelingea moale şi alb pe piele,
îmi înconjura genunchii, gleznele,
îmi deschidea buzele a geamăt de plăcere.

Din nou picura laptele din palmele tale
pe gâtul meu arcuit spre înalt,
pe braţele mele-aripi albe deschise spre tine,
pe tălpile fremătând a celest zbor.

Albeaţa rochiei de lapte îmi îmbrăca trupul,
feminitatea zâmbea fericită în mine,
a sărbătoare mirosea aerul fierbinte,
dansam albă în stelele privirilor tale.



20. Asortare cu tine


A roz de bujori miroase aerul
şi a catifelare de petale.
Păşesc dezinvoltă în tărâmul zeiesc.



desenează sfânt chipul meu,
brăţările îşi cântă poezia
pe albul braţelor goale,
în auriul fericirii m-am învelit pentru tine.


Îţi privesc ochii ascunşi de pleoape
cu tot nectarul iubirii poleindu-mi privirea
şi tu cobori încet din divine tărâmuri
dezvăluindu-ţi asupra mea strălucirea.


Un curcubeu de nuanţe fascinante
tresare plin de iubire în mine,
zâmbete asortate cu lacrimi
se împletesc îndrăgostite pe buzele mele.


Adorată mă simt, privită în tăcere de tine
cu ochi negri, pătrunzători,
cu ochi migdalaţi, misterioşi,
cu ochi verzi, adâncime de ape,
cu ochi luminoşi ca mierea în soare.
Cu toţi ochii din lume mă priveşti iubitor.


Muzica împresoară sublim spaţiul,
dansează rozul petalelor pe sunetele înalte,
cuvintele aşternute pe hârtie opresc mintea
şi aleargă spre tine să te atingă cu înţelepciune.

Ne privim printre fâşii aurii de lumină!





21. Stare


Capul meu se pleacă spre pământ a recunoştinţă,
lacrimile plouă iarba cu dor,
florile sorb elixir de suflet, înflorind.

Capul meu se ridică spre cer a mulţumire,
privirea înseninează cerul cu albastru,
stelele cântă simfonii celeste, strălucind.

Capul meu se aşează în palmele tale, îndrăgostit,
zâmbetul se deschide cu mireasma fericirii pe chip,
inimile noastre tac împreună, iubind.





Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu