luni, 19 ianuarie 2015

Tăcerea inimii!




Mă aşez la marginea cuvintelor
şi tac.
Tu mă priveşti
prezent
în fiecare literă.

Ce-aş putea să-ţi mai spun când pe limba ta sunt toate cuvintele,
când buzele tale le dau rotunjime şi savoare,
când inima mea le înţelege perfect sensul tainic?

Mă aşez la răsăritul zâmbetului
şi surâd.
Tu mă priveşti
prezent
în fiecare clipă.

Ce-aş putea să-mi doresc mai mult decât să fiu fericită,
mângâiată de lumina privirii tale iubitoare,
dezmierdată de râsul tău plin de bucuria vieţii?

Mă aşez la rădăcina înţelesurilor
şi meditez.
Tu mă priveşti
prezent
aici şi acum.

Ce-aş putea să mai fac altceva când în inima ta găsesc toate răspunsurile,
când iubirea mi-e călăuză prin desişuri de ceaţă,
când tu mă aştepţi cu braţele deschise spre lumină?

Mă aşez la marginea cuvintelor,
răsărind zâmbete din rădăcina înţelesurilor
şi tac!
Tu mă priveşti
prezent
în tăcerea inimii!