duminică, 26 decembrie 2010

Aroma Craciunului


Picura ingerii peste fruntea mea
cu sunete albe de fulgi,
cristalin tremura lumina din priviri,
vibreaza inalt misterul sub pleoape.

Topesc toate dorintele mele umane
in stralucirea fericirii de a fi copilul uimit,
fascinat de rotundul colorat al globurilor,
ce impodobesc vesele verdele bradului
si imi asez in palma lui Dumnezeu
secretele, grijile, asteptarile, sperantele, visele.

Printre petale de trandafiri si stropi de zapada
se ridica spre cer de sarbatoare
pulsul inimii mele parfumate ales,
miracolul intruparii divine se traieste din nou
cu aroma sfinteniei si a recunostintei.

miercuri, 22 decembrie 2010

Pregătiri de sărbătoare


Ne pregătim de sărbătoare!
Ne-am aşezat zâmbetul la loc de cinste,
pe chip,
bucuria de a dărui ne străluceşte în ochi
ca beculeţele colorate ce pulsează la ferestre.

Ne pregătim de sărbătoare!
Ne purificăm trupurile în post,
cu aromă de brad,
ne decantăm inimile în mireasma spovedaniei,
impresionăm auzul cu seva colindelor.

Ne pregătim de sărbătoare!
Globuri ne reflectă fericirea în roşu, în galben,
în violet,
beteala înconjoară delicat trupul vertical al bradului,
mângâie pielea braţelor pline de cadouri.

Ne pregătim de sărbătoare!
Aminte ne aducem de dulceaţa paradisului,
printre lumânări,
savurăm alese bucate impregnate cu aer de sărbători,
ne îmbrăţişăm printre râsete şi clinchet de clopoţei.

Ne pregătim de sărbătoare!
Deschidem poarta sufletului spre steaua vestitoare,
spre îngeri,
ne desfacem cu dor de sfinţenie aripile poleite cu fulgi,
imnuri de slavă cântă toate gesturile noastre.

Ne pregătim de sărbătoare!
Ne molipsim de la sfinţi cu bunătatea inimii,
în genunchi,
iertăm, ne rugăm, mulţumim, ne sărutăm, iubim.
Îmi doresc să fie sărbătoare în fiecare zi!

marți, 21 decembrie 2010

Solstiţiu de iarnă


E noaptea cea mai lungă,
să fructificăm fiecare secundă,
sărută-mă cu foc în priviri topite de dor
să se aprindă de la lumina buzelor noastre în cor
felinarele piticilor, căutători de comori,
ce au ieşit să vadă stelele ascunse printre nori.

În această noapte de magie plină
mi-am desenat colorat cu speranţă divină
dorinţele pe harta agăţată la intrarea în inimă;
gnomii iviţi din pântecul pământului, protector,
 o vor găsi şi fericiţi, în taină, îmi vor da ajutor
 pentru a-mi împlini aleasa menire
de a trăi doar impregnată cu dulceaţă de iubire.

luni, 20 decembrie 2010

Galaxia


Bărbatul a înlăturat atent cârlionţii mătăsoşi
ce ascundeau delicat urechea
şi a  picurat dulceaţă la poarta deschisă a timpanului,
şoptind:
Te iubesc, galaxia mea!
Ea, femeia, a ridicat capul frumos,
încă poleit pe gene cu aripi de vise,
dintre petalele de trandafiri ale aşternutului,
privindu-şi plină de candoare trupul,
uimită,
spre a găsi roiul de stele fericite,
ce-i alcătuiau rotunjimile delicioase.

Bărbatul întinse spre frumuseţea ei
palmele lui pline de albastrul cerului
şi ele se umplură cu mireasmă de stele,
strălucitoare.
Femeia-galaxie începu să râdă adorabil,
găurile negre absorb toate fricile şi neîntelegerile,
planete orbitează în armonia cântecului iubirii,
stele încântate înfloresc parfumate în inimă,
buzele sclipesc a praf interstelar
rostind suav:
Şi eu te iubesc centrul meu de gravitaţie!

O galaxie de sentimente, de emoţii, de trări minunate
răsări în sufletul femeii adorându-şi iubitul,
ani lumină se condensară între respiraţiile lor
îndrăgostite,
lumina curcubeului atinse cerul înstelat cu sărbătoare.

sâmbătă, 18 decembrie 2010

Dor de alb


Plânge zăpada,
de dor topindu-se după soare,
cu picuri cristalini.
Albul s-a transformat în prelinsă apă,
ce-şi cântă cu stropi
abandonul în faţa auriei lumini.

Dorm încă somnul netrezirii,
lumina picură beatitudine
pe mugurii de lotus,
ce-şi desfac magic surâzănd,
cu rafinament, diafan şi încetişor,
fiecare petală imaculat poleită.

Curg lacrimi de zăpadă în creştetul capului,
note îndrăgostite răsună în inimă.
M-a parfumat cu dor
lumina,
graţia,
albul topit,
dor de înălţimea fără pată a iubirii de Tine!

vineri, 17 decembrie 2010

Plăcere





Înălţime de note se adună-n solfegii,
împresoară aerul cu irizaţii iluminatorii,
plăcerea.

Fântâna se umple de albă lumină,
urcă delicat în cascade strălucitoare,
plăcerea.

Vibrează într-o frenezie a atingerii pielea,
se dilată la nesfârşit în celulele impresionate,
plăcerea.

Cu electricitate se umple spaţiul interstiţial,
în ochi iubitori arde sclipind luminos
plăcerea.

Fluturi se relaxează tremurând mătăsos,
desene colorează magic sub pleoape,
plăcerea.

Dragostea dansează cu fericire de zâmbete,
se extinde subtil şi profund, dincolo de trup,
plăcerea.

Cu extaz se prelungeşte firesc,
plăcerea.

joi, 16 decembrie 2010

Ninge, ninge...peste suflet



Ninge cu alb pufos,
insistent, topitor şi rece,
iarna cucereşte cerul,
îmbracă în haine sfinte pământul,
mângâie cu fulgi copacii goi,
oamenii zgribuliţi,
nisipul ce şi-a pierdut fierbinţeala verii.

Ninge cu stropi din aripi de îngeri,
imaculat,
miroase a sărbătoare în paradis,
cu misterul zăpezii se înveleşte totul,
tainic.
Sufletul se bucură de imensitatea albului.

Iubesc tăcerea sacră a fulgilor!

marți, 14 decembrie 2010

Un fel de alfabet



Se ordonează literele ca aripile de fluturi
după ascunsa armonie a muzicii inimii,
ochii se deschid să desluşească misterul liniilor
devenite rotunjime de curbe,
moliciune melodioasă de silabă,
catifelare prelungă de vers,
culoare pictată pe transparenţa sentimentelor.
"A" ţopăie vioi în două picioare legate,
deschide poarta să intre şi celelalte surate,
răsună plin între buzele largi.
"B" se mişcă greoi, grăsuţ
şi strigă grav, baritonal să i se acorde prioritate.
"C" se leagănă jucăuş, întrebând repetat,
fără să obosească vreodată "Ce?", "ce?"
"D" se apleacă bosumflat într-o parte,
aspiră în secret la plenitudinea lui "O",
rotunda deschidere a gurii.
"I"îşi ţipă ascuţit, din toţi plămânii, iubirea,
"T" dă din coatele-aripi să ajungă primul
la întâlnirea cu simplitatea lui "U"
pentru a forma în taină dragul meu cuvânt "TU".

duminică, 12 decembrie 2010

În post


Postesc.
Toată viaţa ţin post  de cenuşiu, de mohorât,
de ursuz,
de certuri, de violenţe, de rău.
Postesc definitiv de carnea animalelor omorâte,
de suferinţă, de chinuri, de războaie,
de nepăsare.
Ţin post de invidie, gelozie, lăcomie
şi de alte stări grele, apăsătoare.

Nu postesc de culoarea florilor, de viul vieţii,
de zâmbete,
de simfonii, spectacole şi poezie.
Nu ţin post de îndrăgostire,
de parfumul fericirii dansând spumos în mine,
de săruturile tale,
de care nu mă voi sătura niciodată.
Nu postesc de ciocolată,
de dulceaţa cuvintelor de iubire şoptite printre gene,
de vise, de petale, de aripi,
de zbor.

Postesc şi nu ţin post!

joi, 9 decembrie 2010

Ciocolată



Degetele pofticioase îî cuprind catifelarea,
pleoapele coboară încet delectându-se;
Ea, ciocolatie,
se întinde dulce între buze şi limbă,
papilele gustative savurează deschise deliciul.

Preschimbată în fluid aromat
ciocolata înveleşte moale
dinţii în cacao cu lapte;
salivează din plin glandele desfătate.
Smalţul dentar priveşte cu teamă spre zahăr,
cristalele albe topite pătrund în toate fisurile,
impresionate sunt prismele rotunjite de plăcere.

Moleculele fericirii trezite de ciocolată
valsează în trup cu viaţa,
respiră cu moartea,
dulce zâmbesc!

miercuri, 8 decembrie 2010

În Templul Soarelui



Razele soarelui sclipind în decembrie
mă îmbie aurii
să urc în Palatul de dincolo de nori,
să-mi şterg pe covorul înstelat de la intrare
fruntea de gânduri iernatice.

Păşesc uşoară ca o respiraţie proaspătă,
lin
pe lumina ce-mi străluceşte în privire.
Frumuseţea,
veşminte senine picură delicios pe trup,
dezbrăcându-l de groasele haine,
frigul a rămas lângă gânduri,
la poartă.

În Templul Soarelui
tăcerea ţipă înalt,
doar glasurile îngerilor o despică în simfonii.
Fericirea uimirii mi se citeşte pe chip!

luni, 6 decembrie 2010

Ruga rugului



O rugă se înalţă vâlvătaie spre cer.
Un rug de mure a îngheţat în iarnă,
alt rug arde cu zgomot de flăcări.
Scânteile rugului, aprinse în rugăciune,
zboară în văzduhul îngheţat,
încălzindu-l.

Un rug ce se roagă vertical este trupul meu,
mă strânge dureros pielea rece,
inima s-a încins roşie de ardoare,
plămânii s-au umplut cu aer sfânt,
gura e plină de cântece devoţionale.
Scânteiază ochii a rugă vibrândă,
a încremenit frigul în jurul palmelor,
deasupra capului ca în icoane,
auriu topit.

Ruga rugului cuprinde cu flăcări de dor
fiecare respiraţie,
curge iubirea clocotind împreună cu sângele
spre inima plină de strigăte îngenunchiate
tainic
în rugăciune.
Profund
aud
cum trosneşte lemnul rugului în văpăile iubirii,
rugă de cenuşă fierbinte tremură sub pleoape,
lumina!

Iubesc
şi mă rog să iubesc!

joi, 2 decembrie 2010

Început de iarnă



Miroase vântul rece a zăpadă,
munţii au crestele albite de clipa iernii,
copacii goi tremură scârţâitor;
marea îşi agită valurile ca să nu îngheţe
şi strigă sărat de dorul soarelui încălzitor.

Sticlesc ochii a sărbători cu colinde,
stelele se pregătesc să lumineze magii,
tămâia veghează în taină întruparea divină,
se umplu de graţie inimile oamenilor,
coruri de îngeri sfinţesc Pământul.

E frig!
Doar iubirea însufleţeşte inima!