Simina

Sunt o femeie ca toate femeile; sunt una dintre femeile ce se lasă inspirate de Dumnezeu şi astfel, El picură în inima mea nesfârşite cuvinte de dragoste, pe care apoi le presar aici, în tărâmul Poeziei Iubirii, pentru voi, cei care aţi ales să fiţi acum, aici.


Această pagină conţine poeziile scrise de mine pentru mine, dedicate Femeii ce sunt, conţine crezurile, aspiraţiile şi rugăciunile mele.



1. De ce să mă iubesc?!


Astăzi, de ziua Femeii, am primit un dar minunat pe care vreau să-l împărtăşesc cu voi, toate femeile, care treceţi pe aici pentru a savura cu inimile deschise poezia iubirii ce trece prin inima mea. Este un dar subtil, o învăţătură sau mai bine zis o temă de făcut şi anume aceea de a învăţa să mă iubesc pe mine însămi, de a învăţa să accept femeia care sunt, cu toate  "uitucelile, boacănele şi răsfăţurile" pe care le fac, de a învăţa să-mi accept şi să-mi iubesc feminitatea, cu tot ceea ce implică ea şi bune şi rele! Aşa că de astăzi încep o nouă "relaţie de iubire"- cu mine însămi! Nu ştiu cum o să mă descurc (de-a dreptul cred că o să fie cea mai grea şi dificilă relaţie ) căci va fi necesar să mă port cu mine aşa cum îmi doresc să se poarte iubitul meu, bărbatul care mă iubeşte (probabil că acum voi înţelege şi ce eforturi uriaşe face el pentru ca eu să fiu mereu fericită şi mulţumită). Şi pentru că primul lucru pe lista- " Cum îţi arăţi iubirea faţă de mine" este să-mi scrie şi să-mi spună că mă iubeşte  îmi voi scrie acum, eu, mie însămi, femeii care mă aflu, o poezie de dragoste.





De ce să mă iubesc?!

Iubesc la tine, femeie ce sunt,
felul în care te aprinzi
şi forţa cu care arzi
cotropind totul în jur
şi scânteile care-ţi ies din priviri
şi săgeţile printre care abia reuşesc să fac slalom
şi acele
şi înţepăturile cuvintelor
şi lacrimile fierbinţi!


Iubesc la tine, femeie ce sunt,
suişurile şi coborâşurile,
oboseala,
zăpada roşie,
nervii, graba,
patima,
sensibilitatea
şi fragilitatea.


Iubesc la tine, femeie ce sunt,
felul în care savurezi hrana
şi gusturile bogate
şi sunetele de plăcere culinară
şi verdele nelipsit din orice mâncare
şi mierea din bucate
şi linsul degetelor!

Iubesc la tine, femeie ce sunt,
felul în care râzi,
zâmbetul misterios,
căldura privirii
şi veselia,
suava atingere a mâinilor fine
("Ce mâini uşoare aveţi , doamna doctor"),
şi simţul umorului uitat prin sertare.

Iubesc la tine, femeie ce sunt,
felul în care îmbrăţişezi oamenii,
dezgheţul, topirea
şi florile în care-ţi scufunzi nasul
şi culorile intense,
drăgălăşenia
şi inocenţa
şi ochii mari, cuprinzători
şi curiozitatea vie!

Iubesc la tine, femeie ce sunt,
felul în care te întinzi prin aşternuturi,
pasionalitatea,
curgerea lină a mişcărilor,
romantismul
şi idealismul
şi capul în nori
şi picioarele pe pământ!

Iubesc la tine, femeie ce sunt,
felul în care-ţi doreşti perfecţiunea,
transformarea
şi dorul de lumină
şi ascultarea chemării divine
şi aplecarea capului
şi rugăciunea
şi poezia!

Oare acum vezi câte motive am să te iubesc?

Cu această poezie dedicată mie însămi am făcut primul pas în relaţia de iubire cu mine, de aprofundare a autodescoperirii şi autocunoaşterii. Acesta a fost darul pe care l-am primit astăzi şi pe care vi-l dăruiesc şi vouă spre analizare şi aplicare-acela de a înţelege că pentru a fi Femeie este necesar să mă iubesc pe mine însămi cu slăbiciuni şi realizări, cu ...de toate. Următorii paşi se vor dezvălui pe parcurs, pe măsură ce acest proces se va derula.Vă şi mă îmbrăţişez în inimă de La mulţi ani plini de feminitate copleşitoare şi extatică!!!


La multi ani - Voua,dragele noastre, cele care ne luminati viata!
   



2. Cred



Cred în vise,
în atingeri de îngeri,
în mângâieri de aripi,
în freamătul cald al dragostei.

Cred în poezie,
în înţelepciunea cuvintelor,
în parfumul lor romantic,
în adierea petalelor de suflet.

Cred în Tine,
în miracolul vieţii mele,
în minunea iubirii pe care o respir,
în puterea omului de transformare,
în uimirea nemişcării din mine.

Cred în rugăciune,
în adevărata prietenie,
în împletirea degetelor ,
în tinereţe fără bătrâneţe,
în zboruri către stele.

Cred în paradisurile de pe pământ
şi-n cele din lumile de dincolo,
cred în noi doi,
cred în zâmbetul îndrăgostirii,
cred în fericire!


03 Ronan Hardiman - Celtic Dream








3. Bogăţie


Bogat mi-e sufletul de doruri,
de zboruri înalte,
de versuri de dragoste,
de tăceri.

Bogat mi-e chipul de zâmbete,
de urmele surâsurilor,
de lumina fericirilor,
de tăceri.

Bogată sunt în clipe minunate de viaţă,
în culorile iubirii,
în rugăciuni,
în şoapte,
în atingeri,
în petale,
în mierea trandafirilor,
în vise,
în cuvinte,
în tăceri.

Tăcerea dintre cuvinte este bogăţia mea cea mai de preţ!





4. Doar atingere



Ating cu degetele cuvintelor de dragoste
frumusetea fiecarui om ce iubeste,
ating cu zambetul soaptelor de fericire
stelele ce rasar stralucind in priviri,
ating cu voalul magic al literelor
sufletele deschise spre poezia iubirii,
ating cu rosul buzelor, cu deschiderea palmelor,
cu unduirea parului,
ating cu feminitatea trupului meu,
ating cu inima, cu mintea, cu sufletul,
ating cu dorul meu de Dumnezeu!

Sunt doar atingerea ce mangaie delicat sufletul!

06 - Starea de fericire paradisia






5. Fericire


Muguri se desfac în cântec de lumină,
flori se deschid fluturându-şi petalele
în soarele alb strălucitor,
toate corpurile îmi vibrează frenetic,
grădini edenice izbucnesc sub palmele tale.

Iubirea îşi cântă triumful în spaţiul inimii,
pe piele, pe buze,
dincolo de dansul trupurilor,
de zâmbete, de lacrimi.

Dansează a fericire mâinile prin aer,
se dilată privirea cuprinzând galaxii,
stele îşi mută pentru secunde din alt timp
deliciul luminii în ochii mei rotunzi
ce te iubesc cu dor de primul zbor!

Am aripi de fericire în privire!






Uneori, sunt...




Sunt o frunză ce-şi oglindeşte verdele
în picuri de  ploaie cuminţi,
sunt stropul galben de soare
prins în petalele parfumate ale florii,
sunt norul şi albastrul de cer ascuns după el,
sunt adierea înmiresmată a pădurii,
sunt una cu violetul liliacului ce-mi gâdilă incitant nările,
sunt departe, departe de mine
şi-n acelaşi timp sunt tot mai aproape;
uneori,
când aripa vântului îmi atinge cu flori obrazul
şi îngeri transparenţi, de cristal,
îmi sărută privirile printre gene
simt cum mă iau pe mine,
eu, însămi,
de mână,
în zborul de dor de lumină
al sufletului.
Atunci,
mâna mea cu mâna mea prelungită
mângâiere de iubire aduce în dar inimii mele
şi ploi de surâsuri răsar printre stele.



Mă rog!




De ziua mea rog zânele bune şi fiinţele angelice nenumărate,
ce învăluie întreg spaţiul cu iubirea lor nemăsurată
să-mi dăruiască credinţă cât un bob de muştar,
aspiraţia vulturului către înălţimi înstelate,
frumuseţea plină de dăruire a florilor,
ce umplu de culoarea parfumului lor paradisul,
cuminţenia şi răbdarea roditoare a pământului,
clocotul de viaţă al apei ce răzbate din orice piatră,
frenezia strălucitoare a focului aprins în inimă,
căldura cuprinzătoare a aerului îmbrăţişător şi
cunoasterea nelimitată, pătrunzătoare a eterului;
rog soarele să-mi aprindă în ochii rotunzi
lumina eternă şi plină de generozitate a iubirii,
rog vântul să-mi poleiască pletele cu petale înflorate,
rog stelele nopţii să-mi adâncească privirea
în profunzimi cereşti de suflet
şi rog luna să-mi picure nectarul inspiraţiei
pe limba versurilor mele pline de dulceaţa mierii;
îl rog  pe Doamne-Doamne să-mi dăruiască
tinereţea veşnică a sufletului iubitor,
chiar dacă ani se adună mulţi în buchetul vieţii
şi pacea netulburată a minţii ce-I oglindeşte
tăcută şi plină de extaz măreţia...


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu