duminică, 26 decembrie 2010

Aroma Craciunului


Picura ingerii peste fruntea mea
cu sunete albe de fulgi,
cristalin tremura lumina din priviri,
vibreaza inalt misterul sub pleoape.

Topesc toate dorintele mele umane
in stralucirea fericirii de a fi copilul uimit,
fascinat de rotundul colorat al globurilor,
ce impodobesc vesele verdele bradului
si imi asez in palma lui Dumnezeu
secretele, grijile, asteptarile, sperantele, visele.

Printre petale de trandafiri si stropi de zapada
se ridica spre cer de sarbatoare
pulsul inimii mele parfumate ales,
miracolul intruparii divine se traieste din nou
cu aroma sfinteniei si a recunostintei.

miercuri, 22 decembrie 2010

Pregătiri de sărbătoare


Ne pregătim de sărbătoare!
Ne-am aşezat zâmbetul la loc de cinste,
pe chip,
bucuria de a dărui ne străluceşte în ochi
ca beculeţele colorate ce pulsează la ferestre.

Ne pregătim de sărbătoare!
Ne purificăm trupurile în post,
cu aromă de brad,
ne decantăm inimile în mireasma spovedaniei,
impresionăm auzul cu seva colindelor.

Ne pregătim de sărbătoare!
Globuri ne reflectă fericirea în roşu, în galben,
în violet,
beteala înconjoară delicat trupul vertical al bradului,
mângâie pielea braţelor pline de cadouri.

Ne pregătim de sărbătoare!
Aminte ne aducem de dulceaţa paradisului,
printre lumânări,
savurăm alese bucate impregnate cu aer de sărbători,
ne îmbrăţişăm printre râsete şi clinchet de clopoţei.

Ne pregătim de sărbătoare!
Deschidem poarta sufletului spre steaua vestitoare,
spre îngeri,
ne desfacem cu dor de sfinţenie aripile poleite cu fulgi,
imnuri de slavă cântă toate gesturile noastre.

Ne pregătim de sărbătoare!
Ne molipsim de la sfinţi cu bunătatea inimii,
în genunchi,
iertăm, ne rugăm, mulţumim, ne sărutăm, iubim.
Îmi doresc să fie sărbătoare în fiecare zi!

marți, 21 decembrie 2010

Solstiţiu de iarnă


E noaptea cea mai lungă,
să fructificăm fiecare secundă,
sărută-mă cu foc în priviri topite de dor
să se aprindă de la lumina buzelor noastre în cor
felinarele piticilor, căutători de comori,
ce au ieşit să vadă stelele ascunse printre nori.

În această noapte de magie plină
mi-am desenat colorat cu speranţă divină
dorinţele pe harta agăţată la intrarea în inimă;
gnomii iviţi din pântecul pământului, protector,
 o vor găsi şi fericiţi, în taină, îmi vor da ajutor
 pentru a-mi împlini aleasa menire
de a trăi doar impregnată cu dulceaţă de iubire.

luni, 20 decembrie 2010

Galaxia


Bărbatul a înlăturat atent cârlionţii mătăsoşi
ce ascundeau delicat urechea
şi a  picurat dulceaţă la poarta deschisă a timpanului,
şoptind:
Te iubesc, galaxia mea!
Ea, femeia, a ridicat capul frumos,
încă poleit pe gene cu aripi de vise,
dintre petalele de trandafiri ale aşternutului,
privindu-şi plină de candoare trupul,
uimită,
spre a găsi roiul de stele fericite,
ce-i alcătuiau rotunjimile delicioase.

Bărbatul întinse spre frumuseţea ei
palmele lui pline de albastrul cerului
şi ele se umplură cu mireasmă de stele,
strălucitoare.
Femeia-galaxie începu să râdă adorabil,
găurile negre absorb toate fricile şi neîntelegerile,
planete orbitează în armonia cântecului iubirii,
stele încântate înfloresc parfumate în inimă,
buzele sclipesc a praf interstelar
rostind suav:
Şi eu te iubesc centrul meu de gravitaţie!

O galaxie de sentimente, de emoţii, de trări minunate
răsări în sufletul femeii adorându-şi iubitul,
ani lumină se condensară între respiraţiile lor
îndrăgostite,
lumina curcubeului atinse cerul înstelat cu sărbătoare.

sâmbătă, 18 decembrie 2010

Dor de alb


Plânge zăpada,
de dor topindu-se după soare,
cu picuri cristalini.
Albul s-a transformat în prelinsă apă,
ce-şi cântă cu stropi
abandonul în faţa auriei lumini.

Dorm încă somnul netrezirii,
lumina picură beatitudine
pe mugurii de lotus,
ce-şi desfac magic surâzănd,
cu rafinament, diafan şi încetişor,
fiecare petală imaculat poleită.

Curg lacrimi de zăpadă în creştetul capului,
note îndrăgostite răsună în inimă.
M-a parfumat cu dor
lumina,
graţia,
albul topit,
dor de înălţimea fără pată a iubirii de Tine!

vineri, 17 decembrie 2010

Plăcere





Înălţime de note se adună-n solfegii,
împresoară aerul cu irizaţii iluminatorii,
plăcerea.

Fântâna se umple de albă lumină,
urcă delicat în cascade strălucitoare,
plăcerea.

Vibrează într-o frenezie a atingerii pielea,
se dilată la nesfârşit în celulele impresionate,
plăcerea.

Cu electricitate se umple spaţiul interstiţial,
în ochi iubitori arde sclipind luminos
plăcerea.

Fluturi se relaxează tremurând mătăsos,
desene colorează magic sub pleoape,
plăcerea.

Dragostea dansează cu fericire de zâmbete,
se extinde subtil şi profund, dincolo de trup,
plăcerea.

Cu extaz se prelungeşte firesc,
plăcerea.

joi, 16 decembrie 2010

Ninge, ninge...peste suflet



Ninge cu alb pufos,
insistent, topitor şi rece,
iarna cucereşte cerul,
îmbracă în haine sfinte pământul,
mângâie cu fulgi copacii goi,
oamenii zgribuliţi,
nisipul ce şi-a pierdut fierbinţeala verii.

Ninge cu stropi din aripi de îngeri,
imaculat,
miroase a sărbătoare în paradis,
cu misterul zăpezii se înveleşte totul,
tainic.
Sufletul se bucură de imensitatea albului.

Iubesc tăcerea sacră a fulgilor!

marți, 14 decembrie 2010

Un fel de alfabet



Se ordonează literele ca aripile de fluturi
după ascunsa armonie a muzicii inimii,
ochii se deschid să desluşească misterul liniilor
devenite rotunjime de curbe,
moliciune melodioasă de silabă,
catifelare prelungă de vers,
culoare pictată pe transparenţa sentimentelor.
"A" ţopăie vioi în două picioare legate,
deschide poarta să intre şi celelalte surate,
răsună plin între buzele largi.
"B" se mişcă greoi, grăsuţ
şi strigă grav, baritonal să i se acorde prioritate.
"C" se leagănă jucăuş, întrebând repetat,
fără să obosească vreodată "Ce?", "ce?"
"D" se apleacă bosumflat într-o parte,
aspiră în secret la plenitudinea lui "O",
rotunda deschidere a gurii.
"I"îşi ţipă ascuţit, din toţi plămânii, iubirea,
"T" dă din coatele-aripi să ajungă primul
la întâlnirea cu simplitatea lui "U"
pentru a forma în taină dragul meu cuvânt "TU".

duminică, 12 decembrie 2010

În post


Postesc.
Toată viaţa ţin post  de cenuşiu, de mohorât,
de ursuz,
de certuri, de violenţe, de rău.
Postesc definitiv de carnea animalelor omorâte,
de suferinţă, de chinuri, de războaie,
de nepăsare.
Ţin post de invidie, gelozie, lăcomie
şi de alte stări grele, apăsătoare.

Nu postesc de culoarea florilor, de viul vieţii,
de zâmbete,
de simfonii, spectacole şi poezie.
Nu ţin post de îndrăgostire,
de parfumul fericirii dansând spumos în mine,
de săruturile tale,
de care nu mă voi sătura niciodată.
Nu postesc de ciocolată,
de dulceaţa cuvintelor de iubire şoptite printre gene,
de vise, de petale, de aripi,
de zbor.

Postesc şi nu ţin post!

joi, 9 decembrie 2010

Ciocolată



Degetele pofticioase îî cuprind catifelarea,
pleoapele coboară încet delectându-se;
Ea, ciocolatie,
se întinde dulce între buze şi limbă,
papilele gustative savurează deschise deliciul.

Preschimbată în fluid aromat
ciocolata înveleşte moale
dinţii în cacao cu lapte;
salivează din plin glandele desfătate.
Smalţul dentar priveşte cu teamă spre zahăr,
cristalele albe topite pătrund în toate fisurile,
impresionate sunt prismele rotunjite de plăcere.

Moleculele fericirii trezite de ciocolată
valsează în trup cu viaţa,
respiră cu moartea,
dulce zâmbesc!

miercuri, 8 decembrie 2010

În Templul Soarelui



Razele soarelui sclipind în decembrie
mă îmbie aurii
să urc în Palatul de dincolo de nori,
să-mi şterg pe covorul înstelat de la intrare
fruntea de gânduri iernatice.

Păşesc uşoară ca o respiraţie proaspătă,
lin
pe lumina ce-mi străluceşte în privire.
Frumuseţea,
veşminte senine picură delicios pe trup,
dezbrăcându-l de groasele haine,
frigul a rămas lângă gânduri,
la poartă.

În Templul Soarelui
tăcerea ţipă înalt,
doar glasurile îngerilor o despică în simfonii.
Fericirea uimirii mi se citeşte pe chip!

luni, 6 decembrie 2010

Ruga rugului



O rugă se înalţă vâlvătaie spre cer.
Un rug de mure a îngheţat în iarnă,
alt rug arde cu zgomot de flăcări.
Scânteile rugului, aprinse în rugăciune,
zboară în văzduhul îngheţat,
încălzindu-l.

Un rug ce se roagă vertical este trupul meu,
mă strânge dureros pielea rece,
inima s-a încins roşie de ardoare,
plămânii s-au umplut cu aer sfânt,
gura e plină de cântece devoţionale.
Scânteiază ochii a rugă vibrândă,
a încremenit frigul în jurul palmelor,
deasupra capului ca în icoane,
auriu topit.

Ruga rugului cuprinde cu flăcări de dor
fiecare respiraţie,
curge iubirea clocotind împreună cu sângele
spre inima plină de strigăte îngenunchiate
tainic
în rugăciune.
Profund
aud
cum trosneşte lemnul rugului în văpăile iubirii,
rugă de cenuşă fierbinte tremură sub pleoape,
lumina!

Iubesc
şi mă rog să iubesc!

joi, 2 decembrie 2010

Început de iarnă



Miroase vântul rece a zăpadă,
munţii au crestele albite de clipa iernii,
copacii goi tremură scârţâitor;
marea îşi agită valurile ca să nu îngheţe
şi strigă sărat de dorul soarelui încălzitor.

Sticlesc ochii a sărbători cu colinde,
stelele se pregătesc să lumineze magii,
tămâia veghează în taină întruparea divină,
se umplu de graţie inimile oamenilor,
coruri de îngeri sfinţesc Pământul.

E frig!
Doar iubirea însufleţeşte inima!

marți, 30 noiembrie 2010

Puf de înger


Un înger ce privea curios prin fereastra inimii mele
şi-a lăsat ca amintire un puf din aripa sa stângă
pe ochiul fără gene al pervazului meu,
printre picuri de ploaie şi fire de praf.
Vântul aspru gonind sărat dinspre mare
văzând albeaţa neîntinată a luminii ce străbătea puful
a tăcut ruşinat ducând cu el tot praful tristeţilor fără rost
şi toate lacrimile ploii regretelor.
Chipurile sfinţilor strânşi în icoane au răsuflat uşurate,
îngerul a zâmbit încântat din aripile imaculate,
puful s-a aşezat iubitor în palma mea deschisă,
gratiile întunecate ce-mi ascundeau inima
s-au dizolvat în stelele începutului de iarnă,
candelabrul iubirii luminează surâsul interior,
străluceşte de bucurie puful de înger.

duminică, 28 noiembrie 2010

Lumini şi umbre



Fericirea aduce fărâme de lumină paradisiacă
în strălucirea intensă a irisului,
în dansul extatic al pleoapelor,
în simfonia armonioasă a ticăitului inimii.

Suferinţa atinge cu lacrimi sângerii
ochii inroşiţi de întunericul infernului,
schimonoseşte chipul cu urmele nefericirii,
dizarmonios răvăşeşte sentimentele.

Uneori suferinţa decantează umbrele,
curăţă inima de falsuri, de neînţelegeri,
lumina iubirii arde apoi mult mai aprins,
mai curat, multicolor, liniştit.

Din mii de cioburi te recompui zâmbind
tristeţea s-a furişat înapoi acoperită cu smoală,
gustul amar al umbrei se simte încă pe limbă.
Dulceaţa vieţii îmbibată de iubire ţi se întinde pe degete!

vineri, 26 noiembrie 2010

Magie



Sclipesc petalele florilor
aşternute suav pe degetele fine,
tremură emoţionate de moliciunea atingerii,
de vibraţia luminii ce-ţi alcătuieşte trupul.

Se înfioară a plăcere intensă
mătasea pielii feminine,
frigul a rămas dincolo de respiraţia noastră
dezgolind copacii şi îngheţând stelele.

Intrăm râzând în taina clipei
dilatate sunt secundele,
timpul subiectiv s-a oprit mut de uimire,
cântecul iubirii stăpâneşte regatul magic,
dirijorul e încântat de simfonia celestă,
palmele se ating în aplauze nesfârşite.
Ne iubim, iubim!

joi, 25 noiembrie 2010

Las...


Las gândurile bune să te-nconjoare
vesele,
las sunetele vocii să zboare pe fire
invizibile
şi să-ţi mângâie cu aromă de mare
auzul însetat.

Las mâinile să devină aripi albe, lungi,
catifelate
şi să-ţi atingă cu puf de îngeri
rotunjimea inimii.

Las surâsul să se transforme în zâmbet
larg
şi să-ţi învăluie trupul îmbrăcat în depărtare
cu bucuria iubirii.

Las tot ce mă ţine la distanţă
şi mă avânt în înaltul sufletului,
plină de dor!

luni, 22 noiembrie 2010

Printre stele


Paşi timizi printre stele,
pe stele,
fără riscul de a-ţi tăia catifeaua tălpilor
în ascuţişul lor,
galbenă îşi  întind lumina
sub picioare.

Fruntea se răcoreşte printre stele,
se sprijină încet de marginile lor cristaline,
pletele strălucesc cu stele agăţate în păr,
se topesc stele pe buzele arzătoare,
alb-sclipitoare se răsfrânge lumina lor
pe creştetul capului.

Clipitul scutură praful de stele
de pe gene,
a parfum violet
-Clar de stele -
miroase pielea încântată.

În casa stelelor zâmbeşte tăcerea iubirii!

vineri, 19 noiembrie 2010

Când tu dansezi...


Când tu dansezi încremeneşte aerul,
mut de uimire,
vibrează impresionat spaţiul
rotindu-se fermecat în jurul tău,
subtile flori îşi învârt a minunare
seninul ochilor.

Zâmbetul tău străbate distanţele,
sânii tresaltă a plăcere râzând,
fericirea izvorăşte din ochii tăi,
a senzualitate sclipeşte totul,
fascinant.

Întind spre frumuseţea ta
braţele sensibile ale sufletului
şi viaţa trupului tău dansând
îmi umple palmele cu seva vie,
adolescentină,
a iubirii împlinite.

miercuri, 17 noiembrie 2010

Surpriză


O voce înalţă în eter armonii feminine,
florile si-au aplecat petalele,
sărutând colorat picioarele.

Sub pleoape tremură de emoţie ochii,
lumânările întretaie roşu întunericul,
se iveşte surâsul pe buze.

Iubirea îmbracă aerul în sunetele clopotelor,
dulcele se topeşte delicios în gură,
apropierea inimilor atinge paradisul.

Trandafirul catifelează proaspăt!

luni, 15 noiembrie 2010

Intoarcere



Obloanele s-au închis grăbite,
lăsând lumina soarelui în afară;
telefoanele au încetat să mai sune,
tăcerea a început să mă cuprindă
misterioasă.

Gălăgia gândurilor s-a mirat de singurătate
şi ruşinată s-a stins încet, încet;
tendinţele agitate de extrovertire
şi-au schimbat direcţia,
spre mine.

Treptat lumina a strălucit în întuneric,
liniştea s-a aşezat primitoare
şi inima mea s-a întors fericită
între palmele tale iubitoare.
Îmi doresc să simt mereu
îmbrăţişarea iubirii inimii!

miercuri, 10 noiembrie 2010

Ambrozie



Înaltă e bolta palatului,
rotundă, catifelată
şi dulce.
Savoare diafană picură,
prelingându-se pe pereţi,
stalacmite uimite străpung timid
secundele ce despart săruturile,
topindu-se în râul de ambrozie
transparent, cald, învăluitor.
Fluidul murmură magie,
îmbracă în haine de poveste
palatul,
prinţul îşi declară iubirea eternă,
prinţesa scăldată în dulceaţa îndrăgostirii
îşi cântă fericirea pe coridoare de vis.

luni, 8 noiembrie 2010

Intre aripi...

Trupul frumos a amorţit,
neclintire;
gura surâzătoare a amuţit,
tăcere;
ochii rotunzi au lăcrimat,
înfiorare;
inima emoţionată s-a înroşit,
deschidere;
mintea vorbăreaţă s-a liniştit,
uimire.


Aripi s-au desfăcut în aer
îmbrăcându-mă cu sfinte arome,
emoţiile au dispărut în albul pufos,
liniştea iubirii angelice m-a cuprins caldă.

vineri, 5 noiembrie 2010

Roata


Notele se învârt ameţitor,
octavele plutesc prin aer,
se rotesc,
curg luminos unele din altele,
armonios se ordonează
înaintea pâlniei urechii sorbitoare,
cucerită de frumuseţe.

Joacă îngeri pe acorduri înalte,
vibraţia iubirii pulsează la tâmple,
trezeşte ochii,
surâd a fericire buzele,
inima cântă rostogolindu-se plină
în braţele albe atinse de stele,
la marginea iluminată a lumii,
de un colţ zâmbitor al lunii.

Pe aripi de cântec rotund
perfecţiunea e la ea acasă,
simplu şi firesc.

marți, 2 noiembrie 2010

Cute



Între cutele uscate ale pământului
sorbită instantaneu e apa,
binecuvântare a cerului;
În pliurile vălurite ale apei
aerul se preschimbă în curcubee,
mişcătoare, strălucitoare lumină;
Cutele roşietice ale limbilor de foc
înalţă scântei încingând aerul,
incandescent joc de artificii.

Lacrimile urme de sare lasă
în cutele desenate de secunde pe chip,
fericirea întinde la uscat suferinţele
adunate în faldurile sufletului,
iubirea şterge orice durere
adâncită în piele,
intrată în ochi,
clară devine privirea ce surprinde paradisul;
fante de lumină în care se joacă îngerii
sunt de fapt cutele.

luni, 1 noiembrie 2010

Paşi tăcuţi



Zgomotele umbrelor pe asfaltul ruginit
sparg în cioburi colorate violet
liniştea dintre cuvinte, oglindind apusul.
Marginile vocalelor oftează prelung a tăcere,
se înghesuie silabele în gura plină de geamăt,
zâmbetul cald rămâne atârnat la un colţ al buzelor.
Privirea uimită se colorează senin,
sprâncenele desenează frumuseţea pe chip,
pleoapele urmăresc dansul aerian al rătăcitelor frunze,
palmele caută atingerea altor palme,
trupul ia forma amprentată a vocii tale înalte.
Plimbare de mână cu un glas îndepărtat,
inima mai ştie încă să ţină pasul, tăcând.

duminică, 31 octombrie 2010

Completitudine


M-ai îmbrăcat în albul crizantemelor,
parfumat
şi-n ruginiul frunzelor m-ai învelit
foşnitor.
Mi-ai şters lacrimile cu degete de soare
tomnatic
şi cu aripi de îngeri m-ai mângâiat
diafan.
M-ai îmbrăţişat cu sunete armonioase,
nesfârşit
şi şoapte înfiorate mi-ai strecurat în urechi,
intim.
Mi-ai dăruit sete de viaţă pe buze frumoase
lipită
şi cu dragoste infinită m-ai binecuvântat
tandru.
Crezi că îmi mai lipseşte ceva?
Mă simt completă aşa!

vineri, 29 octombrie 2010

Te caut



Zâmbetele îşi răspândesc parfumurile colorate
ale viselor cu tine,
îmbrăcând aerul în mirosul frunzelor
amestecate cu pământul ud de atingerea rece a ploii.
Îţi caut privirea printre culorile toamnei,
îţi caut mângâierea cu miros de gutui coapte,
îţi caut paşii ascunşi după foşnet de frunze,
îţi caut cuvintele pe buzele repezi ale vântului.
Nu te găsesc...
Ce bine te-ai ascuns după nori,
în spatele tăcerii,
la distanţă de atingeri.
În locul tău răspunde ecoul căutărilor mele,
literele se întorc într-o parte, se încovoaie
şi gem,
frunzele cad mai departe
acoperindu-ţi urmele trecerii prea rapide.
Doar inima îţi mai ştie căldura surâsului!

marți, 26 octombrie 2010

In căutarea Frumuseţii!



Acest text l-am scris pentru primul număr al http://revistaiuventa.blogspot.com/ ; vă invit să citiţi şi voi paginile acestei reviste dedicată tinereţii!


"Sunt femeie. Toţi porii fiinţei mele respiră feminitate, delicateţe, romantism. Sunt o femeie care caută. Mă atrage ca un magnet ideea de "dincolo". Caut Frumuseţea de dincolo de frumuseţe. Caut eternitatea Frumuseţii, cea dincolo de elegante veşminte, de strălucitoare podoabe, de farmecul tinereţii, de miracolul pasiunii, de împlinirea maturităţii; caut adevărata Frumuseţe, cea care nu e înghiţită de vârtejul nemilos al timpului, cea care nu depinde de tratamente cosmetice, de diete, de alergat; sunt o căutătoare de Frumuseţe!

In drumul căutării mele mă impregnez cu frumuseţea colorată şi parfumată a florilor, mă îmbrac în efemeritatea petalelor lor, mă învelesc în moliciunea lor catifelată...câteva secunde...trecătoare frumuseţe, fermecătoare frumuseţe!
Vreau mai mult!

Cu trandafiri roşii prinşi în părul meu lung merg mai departe spre idealul propus. Zâmbesc soarelui şi el mă mângâie cu aurii raze, întind braţele în vânt şi el mă atinge cu şoapte de dragoste culese din depărtate zări, înfiorându-mă. Ridic ochii spre cer şi el mă cuprinde albastru, senin, intim. M-am obişnuit ca cerul să fie albastru, iar la apus să se picteze magic în violet. Inlătur din privire vălul obişnuinţelor de tot felul şi răsar stele în ochii mei rotunzi, uimiţi de atâta frumuseţe...ore de frumuseţe....înălţătoare frumuseţe....totuşi trecătoare!
Vreau şi mai mult!

Cu trupul înmiresmat de stele călătoresc spre înălţimi de munte, îmi afund paşii în albeaţa zăpezilor de pe creste, în verdele nepieritor al brazilor, în apa cristalină a izvoarelor; roua ierbii îmi răcoreşte tălpile încinse de indelunga căutare, cântecul voios al păsărilor trezeşte vocea inimii mele şi simfonii la început abia gângurite răsar pe buzele mele într-un surâs. Câtă frumuseţe! S-au deschis spre frumuseţea plină, fecundă a vieţii simţurile inimii mele. Aud acum şi cântecul tainic al mării ce mă cheamă să-i admir frumuseţea vălurită. Cât durează frumuseţea naturii? "E totuşi efemeră" îmi răspund într-un glas ecoul muntelui şi curcubeul ce se întinde misterios până la mine. Cât mă pot îmbăta cu seva frumuseţii vieţii? "Cât de mult poate să încapă în cupa inimii tale" îmi răspunde şăgalnic gura surâzătoare a lunii.

Mă simt frumoasă aşa cu flori în păr, cu lumina stelelor în ochi, zâmbind cu rouă pe faţă, cu picioarele spălate de albastre ape; mă simt şi mai frumoasă găsindu-mi cântecul propriu, poezia iubirii ce-mi deschide fiinţa spre Frumuseţea profunzimilor de suflet. Acum ştiu. Frumuseţea pe care o caut, cea nepieritoare, este în mine, în adâncurile de taină ale inimii mele. Dumnezeu mi-a dăruit-o de la începuturi. Aceea Frumuseţe abia aşteaptă să fie găsită, să o scot ca pe cel de preţ diamant şi să trăiesc etern îmbăiată în lumina ei.

Cu toţii putem, dacă vrem, să facem aceasta, să trăim adevărata Frumuseţe. Doar de noi depinde!


In incheiere vă doresc tuturor cititorilor acestei noi reviste, "Revista Iuventa" să vă umpleţi spiritul tânăr cu bogăţii pe care să le puteţi lua cu voi in lumea de "dincolo" şi vă dăruiesc câteva versuri desprinse din frumuseţea dragostei ce înfloreşte in mine:



Liniştea albastrului


" In mine cerul începe să fie
albastru.
Nu m-aş mira dacă într-o zi
ochii mi-ar deveni albaştri.
Albaştri ca tine-
cer al inimii mele!


Inchid ochii
şi lumina ochilor tăi
îmi umple fiinţa de linişte.
E liniştea albastrului! " "

sâmbătă, 23 octombrie 2010

Ecoul buzelor



Ecoul sărutului aprins pe moliciunea buzelor
pulsează plăceri diafane în trup,
adiere de vânt cald aduce pe piele,
pulverizează mistic parfum ce desfată simţurile.

Cilii celulelor atinse de suavul ecou dansează în ritmul fericirii
în acord cu simfonia genelor ce se-nfioară curbându-se,
cu mişcarea rotundă a palmelor pe şolduri,
cu pasiunea strălucitoare din priviri.

Reverberează în alese forme-gând
ecoul frumuseţii oglindite în curcubee,
pe buzele răsfrânte de frenetice săruturi
înfloresc şoaptele îndrăgostite, divin aromate.

vineri, 22 octombrie 2010

Tort



Vocea melodioasă picură dulceaţa cuvintelor,
iubirea învăluie magic degetele căutătoare,
devine condensată,
poţi s-o tai în felii nuanţate de extaz;
cuţitul minţii mai bine să nu se amestece,
să ne hrănim cu iubirea întreagă,
nedisecată, neporţionată.

Lasă-ţi inima să soarbă iubirea
direct din gura darnică a izvorului,
nu pleca urechea să auzi despicarea firului
şi nici zgomotele gândurilor;
mierea curge răbdătoare de la inimă la buze,
să ne lingem degetele îmbibate de plăcere,
să întindem zâmbetul fericirii de la un capăt
până răsare lumina şi la celălalt,
să savurăm în tăcere tortul iubirii!

miercuri, 20 octombrie 2010

Culoarea paşilor



De bal s-au împodobit în galben copacii,
tivite cu arămiu sunt frunzele,
verdele a plecat în pădurea de brazi
la poveşti cu zăpada ce abia aşteaptă să vină.

O urmă de rază de soare zămbeşte dintre nori,
se răsfrânge în ochii îndrăgostiţi,
poleiază cu bucurie ramurile scuturătoare de frunze,
e purtată de vântul mirosind a gutui
pe aleile garnisite cu crizanteme şi tufănele.

Foşnesc paşii perechi,
se împletesc cu aromă de frunze strivite,
frumoasă e culoarea fericirii toamna!

luni, 18 octombrie 2010

Picuri



Picuri de ploaie bat ritmic în obrazul transparent al ferestrei,
cântă stropii amintiri ale norilor călători prin ceruri,
lacrimi timide cuceresc ochii strălucitori
şi alunecă înfiorate pe chipul desenat cu măiestrie,
cu aleasă frumuseţe.

Oare ploaia se prelinge printre firele ude de păr,
şiroaie reci, uşor sărate?
Oare strigătul ploii dansând printre valuri gălăgioase
răsună fremătător în urechile ude?
Oare cine mă atinge cu degete lungi de ploaie,
ce tremură pe trupul meu arcuit spre cer?

Visul ploii de a ne îmbrăţişa în extaz
răsare printre genele grele de picuri,
inima toarnă fericire pe rotunjimea cuvintelor,
ce se aştern uimite pe buzele îndulcite de săruturile ploii.

Picuri de poezie a ploii,
picuri de încântare,
picură sufletul...picuri!

vineri, 15 octombrie 2010

Parfum de bărbat!



Parfumul tău de bărbat venit dintre zei
îmi gâdilă nările ce te adulmecă fine;
te caut pe dinăuntrul fiinţei mele
îmbogăţită cu mirosul tău penetrant,
învăluitor, catifelat
şi magia acestui simţ trezit umple cu miresme edenice
lumea mea de femeie.

Mintea caută să găsească în baza ei de date
repede, tot mai repede,
ceva care să poată egala măcar
diafana tresărire,
înfiorarea profundă,
încântătoarea plăcere,
ce înfloresc în viaţa trupului meu
când parfumul tău de bărbat mă atinge pe aripi.

Cele mai deosebite arome de flori şi de fructe,
şi nici mirosurile marilor case franţuzeşti
nu pot concura cu rafinatul,
elegantul,
misteriosul
parfum de bărbat al trupului tău îndrăgostit,
ce aduce uimire profundă în minte
şi iubire tainică în inimă.

Iubesc parfumul tău de bărbat iubit!

miercuri, 13 octombrie 2010

Astăzi



Ieri nu te ştiam;
te căutam plină de dor,
te strigam cu şoaptele inimii,
te vedeam prin vise cu parfum de poveste,
mă rugam să apari miraculos,
să mă pot reflecta în privirea
plină de lumină a ochilor tăi.

Mâine poate te voi uita,
rătăcindu-ţi sclipirea printre fotografii
acoperite de praful timpului;
poate mintea obosită de trecerea anilor
nu-ţi va mai şti numele de rege al inimii mele;
poate vom lăsa iubirea să piară,
să punem pe seama egoismului totul.
Cine ştie ce va fi mâine?

Astăzi ştiu că-mi umpli viaţa cu irizaţii de paradis,
astăzi îmi doresc să te văd mereu,
nu mă mai satur de dulceaţa săruturilor tale
şi nu mai vreau să plec dintre braţele calde
ce mă îmbrăţişează tadru;
astăzi te iubesc!
Îmi doresc să trăiesc doar ASTĂZI!


iată şi clipul pe care l-a realizat Ioan http://atacant10.blogspot.com/ folosind această poezie a mea; mulţumesc

marți, 12 octombrie 2010

Clipe



Clipe luminate de atingerea diafană
a dorului de tine
se aşează misterioase
pe trupul meu de femeie îndrăgostită,
în albastre nuanţe mă îmbracă,
mă strigă din vârtejul amintirilor vii,
iluminate de prezenţa iubirii tale.

Aud chemarea tainică a clipelor pline de dragoste,
căldura suavă îmi îmbrăţişează
cu picuri de dor inima
şi topită mă regăsesc
în curgerea strălucitoare a iubirii ce-mi ţâşneşte din piept
prin braţele fine, deschise,
prin ochii catifelaţi, înlăcrimaţi,
pe buzele senzuale, încărcate de săruturi,
spre tine, iubit etern al inimii mele!

luni, 11 octombrie 2010

Cucerire



Privesc marea printre frunzele ascuţite;
rotunjimea verde a măslinelor
ce apleacă cu greutate crenguţele pline de rod
franjurează priveliştea albastră, întinsă.
Liniştea adâncă atinge totul,
valurile timide, nisipul ud, palmierii uriaşi,
portocaliul cătinei, pinii,
mă înveleşte în visare,
mă adânceşte în fericirea introspecţiei.
Cuprind în ochii mei deschişi larg
frumuseţea tăcută a noilor locuri,
inima se emoţionează tremurător,
fiorul se apropie îndrăzneţ de buze,
deschizându-le într-un intim surâs .
M-a cucerit frumuseţea naturii
şi m-a îmbogăţit cu farmecul ei mereu proaspăt!

joi, 30 septembrie 2010

La lumina lumânării

În lumina timid pâlpâitoare a lumânării
aripile împreunate ale îngerului
adâncit în taina rugăciunii
arată ca o inimă ce ticăie sfânt.



Dincolo de dansul auriu înflăcărat
al luminii lumânării ce întretaie întunericul
ochii tăi strălucesc misterios,
fluide ale iubirii emanând tăcuţi.


Lumina uşor mişcătoare şi caldă
a lumânării aprinsă de mâinile tale
mă veghează în noapte, dintre îngeri
zâmbindu-mi pe sub gene, drăgăstos.

duminică, 26 septembrie 2010

Declaraţie





Te sorb de pe buzele întredeschise,
elixir neasemuit de dulce!

Inima mea tresare
uimită, accelerându-şi
bătăile vieţii la poarta sufletului;
eşti aici?
sunetul glasului meu răzbate
cristalin prin ceaţa amintirilor trezite.
DA!

vineri, 24 septembrie 2010

Taina degetelor



Cred că ţi-au crescut la vârful degetelor,
în prelungirea unghiilor rotunde,
aripi
sau poate sunt doar voaluri de lumină
ce se unduie uşor, catifelat
sau poate picuri parfumaţi de extaz
ce-mi îmbălsămează trupul.

Privirea mea a căutat îndelung
descifrarea tainei strălucitoare
ce-ţi iese din degete misterios atingându-mă;
doar inima mea i-a surprins fericită
adevărata înfăţişare.

Un cântec senzual ţes degetele tale,
plăcerea e adusă la rang de artă,
arteziene luminoase răsar uimite,
dansează fericirea liberă în trup.

Mă închin adânc înaintea degetelor magice!

joi, 23 septembrie 2010

Ca tine, Toamnă!


Ca tine draga mea toamnă
mi-am lăsat pletele să curgă în valuri
pe spatele arcuit de dorinţă,
aşa cum tu laşi frunzele copacilor
să picure pe pământ cu sunet foşnitor.

Ca tine romantică toamnă
m-am îmbrăcat în culorile cuprului,
ce au cuprins în ele tot soarele verii,
închizându-i dogoarea spre aducere aminte
în vremea rece ce ne pândeşte încă timidă.

Ca tine toamnă frumoasă
zâmbesc stolurilor ce pleacă
desenând pe cer ultimele modele plutitoare,
mă îmbăt de mirosul de tămâie al strugurilor,
mă plouă cu frunze,
mă sărută soarele sfios printre crengi înroşite.

Deja mi-e dor de primăvară,
dulce, parfumată cu melancolie, Toamnă!

marți, 21 septembrie 2010

Cufărul de cuvinte


Amestec cu inima în prelungirea degetelor
cuvintele aşezate cuminţi în cufărul limbajului;
la auzul ariei iubirii ce vibrează în spaţiu
literele se ordonează în cuvinte de dragoste,
în versuri de dor, în serenade tainice,
purtate de vântul arămiu al toamnei
la picioarele inimii tale emoţionate de surpriză.

Ies năvalnice cuvintele din cufărul arhetipal,
dornice de lumina soarelui îndrăgostit;
se întrec între ele, care să ajungă mai întăi
să te învăluie misterios în mătasea şoaptelor,
să te îmbrăţişeze cu toată puterea sădită în ele
de căldura inimii mele iubitoare.

Ştiu că atunci când mă vei lua în braţe
cuvintele se vor întoarce înlăntru,
topindu-se în tăcerea primordială.

luni, 20 septembrie 2010

Alinare


Mă alină mâna ta caldă
ce-mi cuprinde cu totul palma fină,
degetele înflorite pe unghii,
pumnul delicat strâns.
Plăcut fiorul ce mă străbate,
alintându-mă cu săruturi,
ploaie fină de mângâieri pe piele,
petale de buze lin rostogolindu-se,
oprindu-se pentru odihnă în moliciunea curburilor.
Sunt o femeie ce mă cuibăresc toată
între braţele tale primitoare,
lângă inima ta ce profund mă iubeşte
şi-ţi ascult atentă,
tot mai atentă,
cântecul tainic al dragostei,
susurând zâmbete între tine şi mine,
luminând curcubeele întinse misterios
între noi.

vineri, 17 septembrie 2010

Alint de toamnă


Bucurie cu soare blând pe faţă,
frunze ce şi-au dăruit verdele
păsărilor ce călătoare au zburat
spre depărtări mai primitoare,
mă alintă toamna în linişte.

Miros de mere coapte peste vară,
prune şi chiorchini de struguri
parfumând discret încăperea,
aurie, molcomă lumină învăluitoare,
mă alintă toamna cu linişte.

Vânt călduţ cântă printre crengi,
dezbrăcându-le lent, frunză cu frunză,
într-un dans plutitor, arămiu,
a nostalgie îmi bate inima,
mă alintă toamna liniştită.

joi, 16 septembrie 2010

Subtil zbor


Mâna ta masculină cu degete lungi
pătrunde profund în subtilul fiinţei mele,
îmi atinge roşeaţa inimii,
pulsul se grăbeşte să-ţi prindă ritmul,
fioruri de iubire dansează în vene,
fericire se întoarce prin artere.

Mă desfac cu totul în faţa ta,
în fâşii de lumină,
ce lasă în urmă dârele umbrelor.
Pieptul tresaltă deschizându-se şi mai mult,
aripi cresc cu geamăt din încheieturile braţelor.
În zbor spaţiul se străbate repede
şi pot să-ţi simt parfumata suflare.

Totul se dilată,
se dizolvă diafan,
nimic nu mai are consistenţa ştiută,
devine fluid, translucid,
simfonia dragostei hrăneşte dorul,
moartea e pusă la colţul uitării,
sărbătorită e înflorirea misterioasă a vieţii.

miercuri, 15 septembrie 2010

Artă


Tu îţi exprimi bucuria feminităţii
prin dans, prin fluiditatea mişcărilor
şi elasticitatea senzuală a trupului.

Ea îşi manifestă fericirea inimii
prin cântec, prin tonalităţi armonioase,
înalte, sublime ale vocii divin înzestrate.

Eu îmi revărs frumuseţea sufletului
prin cuvinte inspirate înşirate în poezii,
prin ţesătura metaforelor curgătoare în proză.

Ele combină într-un stil deosebit culorile
tablouri pictând cu sclipire de viaţă
sau creează veşminte elegante,
ce reflectă fidel feminitatea trupului
sau lumina o captează artistic
în fotografii ce amintesc de paradis.

Fiecare femeie deţine cheia unei arte,
magica artă de a fi femeie,
prin care sporeşte discret frumuseţea
în această lume.

marți, 14 septembrie 2010

Fericire

Fericire,
gata sunt să zbor
pe aripi tale transparente,
aripi diafane
de îngeri.

Fericire,
sunt gata să trăiesc
cu tine zâmbind pe chip,
lumină pe faţă,
aureolă.

Fericire,
gata sunt să iubesc
cu zâmbete largi pe aripi
deschise spre lume,
în paradis.

luni, 13 septembrie 2010

Evantaiul


În mâna mică, delicată şi uluitor de feminină
evantaiul colorat e o adevărată minunăţie;
străbate aerul atât de simplu, cu mare graţie
ca o aripă de fluture pictată în zbor, divină.

Cu vântul călduţ se ia la întrecere, suav şi inocent,
stropeşte fierbinţeala verii cu proaspătă adiere,
dilată simţurile, trezeşte dorinţe, aduce mângâiere,
gâdilă tandru cu parfum de femeie plin de rafinament.

Şoapte se ascund chicotind după dantelele frumoase,
buzele flutură roşii în spatele lui, senzuale, cochete,
protejează timiditatea chipului de priviri indiscrete,
lasă vederii lumina îndrăgostirii din priviri preţioase.

Accesoriu indispensabil al Evei e evantaiul!