duminică, 29 decembrie 2013

Râuri de femei!


Râuri curg prin mine,
ape năvalnice, zgomotoase,
ape liniştite, limpezi,
ape domoale.
Toate îşi cântă în ele însele dorul,
setea nebună de a se revărsa,
de a se uni,
de a se amesteca unele cu altele
în matca primordială a apei cosmice.

Mama tuturor râurilor,
a mărilor, a oceanelor, 
a picăturilor de ploaie,
Ea, Mama,
udă în mine pământul,
îl face fertil şi rodnic şi răbdător;
înteţeşte în mine focul,
îi rotunjeşte limbile ascuţite;
hrăneşte în mine aerul
cu tot mai multă iubire, 
palmele-mi se deschid albăstrite spre lume;
înalţă în mine eterul,
cu rafinate şi pline de savoare intuiţii.
Ea, Mama,
mă îmbrăţişează în cascade,
fremătătoare şi caldă.

Râuri de femei curg prin mine,
femei care-au iubit până la ultima gură de viaţă,
femei puternice,
pasionale, gingaşe,
femei care şi-au lăsat frumuseţea
în artă, 
în copii, în bărbaţi, 
în paşi pe nisip, 
în urme pe apă.
Toate îşi cântă în ele însele dorul,
iubirea, 
rugăciunea.

Sunt fericire curgătoare!
Sunt femeie!

miercuri, 4 decembrie 2013

Frumuseţea, Toamna!



Mă picură cu frumuseţe
frunzele pe buze,
pe chipul fericit de femeie,
sublim îmi colorează aripile!

Fericită mă atinge cu frumuseţe
ploaia de frunze
pe gât,
pe suflet,
pe cuvintele tandre.

Firesc se colorează-n arămiu
copacii,
palmele mele deschise spre tine,
surâsul paşilor mei romantici.

Se umple privirea de galbenul
cu care s-au colorat frunzele,
verdele zâmbeşte cuceritor
muntelui din pădurea de brazi,
soarele poleiază cu bucurie
tăcerea aleilor,
curgerea lină şi albastră a apei,
femeia,
toamna!

Frumuseţea dumnezeiască
izbucneşte în culori nesfârşite
pretutindeni în jur!

Fericită mă atinge cu frumuseţe
dansul frunzelor căzătoare
pe trupul chemător,
pe gene,
pe adâncimea privirii,
pe creştet,
pe zâmbet.
Mă picură cu frumuseţe dansând
ploaia frunzelor
şi melodia curgătoare a apei
încântă auzul inimii mele îndrăgostite
de Frumuseţea Ta,
Doamne!


Aici puteţi şi auzi recitată de mine această poezie...




duminică, 10 noiembrie 2013

Punctul!


Cine sunt eu?
Mă ascund de oameni printre ziduri
şi-i privesc de după paravane;
rar le vorbesc despre mine,
cea adevărată,
căci nu ştiu de fapt cine sunt eu.
Mă ascund de mine în spatele cuvintelor,
mă răzvrătesc cu fiecare literă,
tremur,
mă zbat;
dau la o parte liniuţele şi bastonaşele,
virgulele şi cratimele,
toate puncte-punctele
şi chiar semnele de punctuaţie;
regulile gramaticale,
ortografia,
intonaţia, mimica
sunt scuturi de protecţie.
De cine mi-e frică?
de nişte virgule încolăcite?
de silabe nepotrivite?
de părerile altora?
Alerg!
Cu zgomot cad toate pe lângă mine.
Mă împiedic de un semn de întrebare
Cine sunt eu?
Cad!
Toate cuvintele se desfac,
se reformulează,
trec pe lângă mine cu viteză;
rămâne doar punctul!
Stă!
Privesc cu uimire punctul,
el tace.
Eu devin tot mai atentă,
el tot mai strălucitor.
Înţeleg!
E un punct de lumină.
Lumină?
Privesc lumina din punctul acela.
Se face tot mai mare,
mă fascinează,
mă absoarbe,
mă dizolvă,
mă iubeşte.
Îl iubesc şi eu.
Firesc,
fără vreun efort.
Revelaţie!

Eu sunt un punct de lumină de iubire!
Punct.

miercuri, 23 octombrie 2013

Mi-ai spus...


Mi-ai spus să-ţi vorbesc,
dar eu am uitat cuvintele de dor,
le-am rătăcit
în lumea de iluzie cu care m-ai înconjurat în jocul tău.

Mi-ai spus să-ţi vorbesc,
dar mintea mea poartă alte dialoguri,
obişnuiţe vechi,
analizând şi criticând fără întrerupere, totul.

Mi-ai spus să-ţi vorbesc,
dar inima mea a amuţit de uitare,
avidă
de mângâieri umane neprimite, nedăruite.

Mi-ai spus să-ţi vorbesc,
dar lacrimile îmi invadează ochii,
obrajii
şi fiinţa mea de femeie tulburată de depărtarea de tine.

Îmi lipseşti şi aerul e greu şi ceaţa e mare.
Întinde spre mine
te rog,
mâinile tale de lumină iubitoare!

miercuri, 16 octombrie 2013

Petale din Paradis


Paşi feminini merg sfioşi
alături de paşii siguri ai bărbatului;
o mână se întinde
şi în faţă se dezvăluie încet
o altă lume;
ochii se deschid şi mai mult
să-i poată cuprinde misterul,
apoi se închid pentru ca sufletul să-i poată savura
toate deliciile.

Parfumul busuiocului cucereşte spaţiul,
un deget înroşeşte cu emoţie fruntea,
urechile sunt învăluite în sunete înalte,
palme ating gleznele zeieşti,
incantaţii pătrund sfânt în inimă.

Atingeri şi mângâieri bărbăteşti,
ploaie de petale curgând delicateţe
pe trupul meu înfiorat,
cu tandreţe mi se înmiresmează sufletul,
frumuseţe iradiez prin fiecare punct al corpului meu
expansionat,
nemărginit.

Îngeri rozalii şi bucălaţi mă ating
cu trandafiri catifelaţi
şi se joacă cu mine în acest Paradis al iubirii.
Mă simt iubită şi răsfăţată
şi râd cuprinsă de o imensă fericire!

O fericire gingaşă, jucăuşă şi profundă dansează cu mine,
în mine,
Iubirea!



duminică, 22 septembrie 2013

Inimă încăpătoare!


Încet şi tăcut
s-a deschis ferestra inimii mele.
Nici un scârţâit de balamale neunse,
nici un ţipăt de teamă
n-au spart liniştea nopţii;
doar un fâlfâit de aripi de Înger
s-a auzit discret.
Au zburat prin deschizătura ferestrei
în nemărginirea spaţiului
umbrele fricii,
dârele neîncrederii
şi aburului gri al îndoielii.
Au intrat prin graţie dumnezeiască
din infinitul înconjurător,
zâmbitoare,
bunătatea cea caldă,
blânda înţelegere
şi umilinţa cea fără de cusur.
Toate simfoniile iubirii au răsunat
deodată
în larga tăcere a inimii.
Fericirea a cuprins chipul
şi ochii
şi buzele;
Fericirea s-a aşezat în inima mea,
stăpână.

O, inimă încăpătoare, iubeşte!


luni, 9 septembrie 2013

Joc albastru



Te joci cu mine!
Te ascunzi după frunzele mângâiate de vânt,
după foşnetul crengilor,
în adâncimea urmelor de paşi,
în culorile diafane ale florilor.

Te joci cu mine!
Mă alinţi tandru cu raze de soare,
mă săruţi cu pasiunea buzelor coapte,
mă încânţi cu parfumul strugurilor
şi al pepenilor galbeni,
mă îmbraci în albastru de peruzea.

Te joci cu mine!
Eşti dulceaţa,
căldura,
aroma,
iubirea
şi o mulţime de nuanţe mirifice
ce se împletesc misterios în inima mea
atunci când simt că te iubesc!

Uneori uit de tine,
deseori îţi zăresc lumina printre gene,
alteori,
în mijlocul celui mai frenetic joc,
ştiu clar că mă iubeşti!

Ador jocul tău printre aştri!

sâmbătă, 31 august 2013

Un pic de cer!


Deasupra patului mă priveşte albastru
cerul
şi-mi zâmbeşte noaptea cu strălucire de stele!
Ziua tac,
privesc dansul uluitor de rapid al norilor,
râd,
privesc zborul înalt al rândunelelor,
gem,
privesc printre gene chipul drag al iubitului meu
profilat pe cer.
Deasupra patului un pic de cer
mă atrage misterios la el,
dincolo de norii schimbători,
de zbaterea emoţiilor,
de sunetele dragostei,
de jocul fremătător al vieţii.

În liniştea nesfârşită a iubirii
ne cresc aripi de lumină!




luni, 22 iulie 2013

Lună rotundă


A răsărit deja luna-
plină, rotundă, albă,
dornică de întâlnirea cu soarele-
arzător, auriu, fierbinte.

Cerul e tainicul iatac
al celor doi veşnic îndrăgostiţi,
înalt, albastru, misterios.
Cerul e martorul tăcut al poveştilor
fără număr
depănate de la începuturi
între soare şi lună,
între bărbat şi femeie,
între conştiinţă şi suflet.

Luna rotundă se întinde ca o femeie voluptoasă
pe cerul senin
spre a cuprinde în magia ei
Soarele,
aflat la apogeul pasiunii.
Imnuri de iubire şi slavă
cântă văzduhul
şi inimile vibrează la unison.
Inimi de femei,
inimi de bărbaţi,
inimi iubitoare!

vineri, 19 iulie 2013

Translaţie

Dragi fiinţe deosebite, care păşiţi pline de sensibilitate în tărâmul meu de poezie a iubirii, vă mărturisesc că mi-era tare dor să mai scriu pe aici, dar viaţa de zi cu zi m-a prins şi m-a cam învârtit. Zilele acestea am primit de la voi feedback-uri foarte frumoase referitoare la poeziile mele, aşa că am reuşit acum să-mi trag sufletul şi să mă las din nou purtată de magia iubirii în lumea ei specifică.
Vouă, tuturor celor în care vibrează cuvintele iubirii, vă dedic această poezie:


Translaţie

Aerul proaspăt şi răcoros
al acelei lumi,
care mă soarbe în pântecul ei protector
îmi aduce bucuria trezirii la viaţă,
în inimă!
Surâsul se deschide luminos
pe chipul meu,
bucuria palpită în venele mele,
freamătă muzica în mine.
Am intrat!
Iubirea e la ea acasă aici,
oriunde întorc privirea o văd.
Spaţiul creşte tot mai mult,
devine rotund,
iar timpul se face tot mai mic,
o clipită.
Mă simt aşa de iubită
şi iubesc aşa de mult.
O iubire de înger,
o iubire de sfânt!
Sunt acasă la mine,
în inima mea,
în tainicul spaţiu al fiinţei mele
şi fericirea nemăsurată e ceva firesc!

Să nu uit:
suntem uniţi, toţi,  cu fire de iubire!


joi, 13 iunie 2013

Nu mă mai satur de gura ta


Nu mă mai satur de gura ta
aşa cum nu mă voi sătura niciodată de cireşe,
de buzele tale delicate,
de fierbinţeala sărutului tău.

Nu mă mai satur de gura ta
atingându-mă pe pielea înfiorată de plăcere,
de aroma zâmbetului tău,
de timiditatea privirii înstelate.

Nu mă mai satur de gura ta
şoptindu-mi cuvinte aprinse de dragoste,
de braţele tale cuprinzătoare,
de pasiunea îmbrăţişărilor.

Nu mă mai satur de gura ta
parfumată cu adierea iubirii zeieşti,
de trupul tău frumos,
de visele pe care le aşezi în palmele mele.

Nu mă mai satur de gura ta
de tăcerea misterioasă, filosofică, ce te învăluie,
de umorul cuvintelor tale,
de căldura inimilor noastre dornice de iubire.

Nu mă mai satur de gura ta,
sunt pofticioasă de tine!

un dar pentru voi, cititori de poezie a iubirii, pentru o seară minunată în doi:

COLAJ MELODII SUPERBE  PENTRU ROMANTICI  - 13 MELODII DE DRAGOSTE - 45 DE MINUTE !!
   
 Asculta  mai multe  audio   traditionala

miercuri, 22 mai 2013

Carusel


Trăiesc cu tine într-un carusel!
Emoţiile izbucnesc pasionale;
mă învârt,
mă rostogolesc,
mă aprind şi mă sting.
Lacrimi de fericire copleşitoare,
de tristeţe fără sfârşit
se înnoadă fără număr,
se împletesc uimite cu surâsuri.
E un zbucium fierbinte inima mea,
e o invazie de fluturi în stomacul meu,
ameţită de suişuri şi coborâşuri e mintea.
Trăiesc cu tine într-un carusel!

Tu eşti tăcut, gânditor, rezervat.
În felul tău mă iubeşti,
în felul meu nu mă iubeşti prea mult.
Caruselul cu tine îmi dă lumea peste cap.

Trăiesc cu tine într-un carusel!
Sentimente puternice,
amestecate, învolburate
îmi taie respiraţia;
oaze de linişte mă adâncesc în mine,
apoi erup din nou vulcanii
şi privirile devin incandescente.
Ard în mine şi inima şi fluturii şi fântânile.
Trăiesc cu tine într-un carusel!

miercuri, 15 mai 2013

Înflorire


Încântare şi tremur de flori
dansează cu vântul primăverii,
parfumul verdelui proaspăt
gâdilă fin simţurile dornice de trezire.
Salcâmii îşi rostogolesc ciorchinii
plini de miresme,
alb şi galben zboară aromat prin lume;
castanii îşi flutură lumânările deschise,
eu suflu fericită în ele
şi exalt de bucuria înfloririi,
a soarelui cald,
a vieţii naturii.
Petalele blânzi îmi mângâie chipul,
cântecul vegetaţiei mă atinge profund
şi cercuri de uimire desenează în mine.
Tăcerea sfântă dinăuntrul meu
ridică ochii spre freamătul vieţii
şi se bucură!



marți, 16 aprilie 2013

Mugur



S-au deschis florile de măr
sub tălpile mele atinse de roua iubirii;
stelele îşi aprind lumina
din strălucirea ochilor tăi adânci ca cerul.

Timid, verdele tresare în mugur.
Îşi ia avânt spre soare
în palma ocrotitoare
a Celui ce trezeşte viaţa din nou,
la viaţă!

S-au albit de flori copacii,
de dor de razele calde ale soarelui;
petale şi fluturi de iubire
aleargă din inima mea spre tine
în cântecul proaspăt colorat al primăverii!

marți, 26 martie 2013

Regăsire


Ţi-am căutat privirea toată viaţa,
iubirea dintre pleoape,
atingerea fină a sufletului,
dorul!
Te-am zărit acum,
perfectă,
printre culorile ce-ţi înfrumuseţau chipul,
dincolo de lacrimi şi zâmbete,
dincolo de praful auriu ce se scutura
magic de pe gene.
N-am mai putut să-mi dezlipesc privirea
de pe frumuseţea ta
ce reflecta caleidoscopic fiecare femeie,
fiecare strop de iubire,
fiecare notă a Cântecului de leagăn al Mamei Divine,
ce mă chema la Ea!
M-ai hrănit cu parfumul iubirii materne,
m-ai trezit cu puterea iubirii ce-ţi traversa trupul
abandonat,
mi-ai încântat auzul cu cea mai potrivită muzică,
m-ai iubit cu dragostea după care am tânjit atâta.
Sufletul meu a scâncit de fericire
ca un prunc la sânul mamei
şi-a plâns lacrimi de recunoştinţă!
Îmbrăţişarea ta m-a redat mie!
Sunt mult mai întreagă cu iubirea Ta
în mine!
Mulţumesc
şi te iubesc!

vineri, 1 martie 2013

Bună dimineaţa, Primăvară!

Pleoapele mele au tresărit dimineaţă
ca petalele florii mângâiată de soare.
Buzele mele au zâmbit Primăverii
ce se rostogolea cu zbor de rândunele
şi cu cântec înaripat
asupra ferestrelor inimii mele,
parfumată încă de stelele nopţii.
Bună dimineaţa, Primăvară
am strigat cerului albastru,
copacilor încă adormiţi
şi florilor de pretutindeni
şi mărţişoarelor!
Bună dimineaţa, femeie
mi-au răspuns vântul cu aromă de petale,
violetul florilor primite
şi Îngerii ascunşi printre mărţişoare!



Vă doresc tuturor cititorilor din tărâmul de poezie a iubirii o Primăvară plină de iubire!!!!!!!!!!!!





luni, 25 februarie 2013

Poveşti de iubire



Amprentele poveştilor de iubire nemuritoare
strălucesc cu irizaţii de stele
în inima mea visătoare,
iar zâmbetul fericirii învăluie buzele mele
în căutarea sărutului de la Inceputuri.

In tălpi simt pământul Edenului
pe care păşea Eva,
în urechi aud serenadele cântate Julietei,
mâinile torc firul de poveste al Penelopei,
aud cu sufletul cântecul lirei lui Orfeu
şi mă trezesc la viaţă ca Euridice,
Luceafărul adie mireasmă de iubire înstelată
asupra mea,
păşind sub bolţi precum Cătălina,
iar părul, în cosiţele Ileanei Cosânzeana,
mi se împleteşte tainic.

Prelungiri de ziuă învelită în noapte,
mătasea trandafirie a petalelor
acoperind suav trupul frumos,
parfumul poveştilor de dragoste
cuprinde pleoapele mele în aburul magiei.

Au prins viaţă în mine toate femeile ce au iubit vreodată!

luni, 4 februarie 2013

Zâmbet de femeie


Roşul buzelor dulci se întinde prelung,
savuros
şi suav
într-un zâmbet.
Fericirea luminează privirea
şi ochii se rotunjesc şi mai mult
a mirare.
Încântarea  înfloreşte frumos
pe chipul femeii,
adie cu aripi înalte
sublimul iubirii în inima ei.

Ce frumos zâmbeşte femeia!
Curcubeele îşi deschid porţile de lumină
şi îngeri coboară din paradisuri
oglindindu-se în zâmbetul ei.

Un paradis trăieşte misterios
în surâsul fericirii femeii!

marți, 15 ianuarie 2013

Astăzi e ziua Poeziei!




Astăzi e ziua de naştere a lui Mihai Eminescu, e ziua Poeziei dumnezeiesc inspirate, a genialităţii poetice, a Luceafărului! La mulţi ani, Poezie a neamului românesc!
Din sufletul meu de poet îndrăgostit de şoapte dulci eminesciene dăruiesc aceste versuri Inimii lui veşnic vie:

Devenire

M-am născut în ninsoarea cuvintelor de dragoste,
în aroma codrilor de aramă,
a teilor tăi oglindiţi în lacuri de argint,
cu luna, stăpâna mării, luminându-mi chipul.

Am crescut cu versurile tale duioase
prelingându-mi iubire în urechi,
am crescut cu tine în suflet,
îndrăgostită de tine,
Luceafărul meu din lumi de Poezie!

Am devenit femeie,
aşa de fragedă ca floarea albă de cireş,
blândă ca floarea ta albastră,
dreaptă ca Sufletul neamului românesc
pe care l-ai iubit atâta!


Trăiesc hrănindu-mă cu esenţa dulce a cuvintelor tale
nemuritoare!


marți, 8 ianuarie 2013

Atingerea poeziei


Dragi cititori vă anunţ cu bucurie că a apărut la început de Nou An, un număr foarte frumos şi plin de poezie al Revistei Iuventa, în care am publicat şi eu un articol despre crezul meu poetic. Puteţi lectura integral la această adresă:  http://revistaiuventa.ro/2013/01/revista-iuventa-numarul-11-ianuarie-2013/


Poezia-punte de legătură între inimă şi minte

Am citit de curând o povestioară cu tâlc, intitulată „Tâmplarul”, pe care am să v-o redau pe scurt acum:
„Doi fraţi care trăiau în gospodării alăturate au avut un conflict. A început cu o mică neînţelegere şi a luat amploare până când s-a produs dezbinare între cei doi. Totul a culminat cu un schimb de cuvinte dure, urmate de săptămâni de linişte. 
 Într-o dimineaţă, cineva a bătut la uşa fratelui mai mare. Când a deschis uşa a văzut un bărbat cu unelte de tâmplărie.
"Caut de lucru pentru câteva zile, a zis străinul. Poate aveţi nevoie de mici reparaţii aici, în gospodărie, eu v-aş putea ajuta".
"Da, a zis fratele mai mare. Am ceva de lucru pentru dumneata. Vezi acolo, pe partea cealaltă a râului, locuieşte vecinul meu.  Mă rog, de fapt este fratele meu mai mic. Vreau să construiesc un gard de doi metri înălţime, nu vreau să-l mai văd.
Eu plec la câmp, la treburile mele, dar aş vrea ca până mă întorc diseară, dacă se poate, să fie gata".
 Tâmplarul a muncit mult, măsurând, tăind, bătând cuie. Aproape de asfinţit, când s-a întors de la câmp fratele mai mare, tâmplarul tocmai terminase treaba. Uimit de ceea ce vede, fermierul a făcut ochii mari şi a rămas cu gura căscată. 
Nu era deloc un gard de doi metri. În locul lui era un pod care lega cele două gospodării peste râu.
 Tocmai în acel moment vecinul lui, fratele cel mic, venea dinspre casa lui şi, copleşit de ceea ce vedea, şi-a îmbrăţişat fratele mai mare şi i-a spus:
"Eşti un om deosebit, să te gândeşti tu să construieşti un pod aşa de frumos după tot ce ţi-am spus şi ţi-am făcut!
Iartă-mă, frate!"
Şi s-au iertat.
 Tâmplarul, văzându-şi treaba terminată, începu să-şi adune uneltele ca să plece într- ale sale.
"Aşteaptă, stai, i-a zis fratele cel mare. Mai stai câteva zile. Am mult de lucru pentru dumneata". 
"Mi-ar plăcea să mai rămân, a spus tâmplarul, dar mai am multe poduri de construit." 

Am redat această povestire ca o analogie, căci aşa e pentru mine poezia-un pod, o legătură diafană dintre suflete, o împărtăşire cu ceilalţi a propriilor trăiri sublime, o reflectare în cuvinte a profunzimilor interioare. Poezia divin inspirată este cea care crează o punte între inimă şi minte, între simţire şi raţiune, unificându-le, punându-le la unison. Astfel poezia de calitate echilibrează, înalţă, face sufletul să vibreze, aduce armonie, fericire, iubire.
Am „răsfoit” o mulţime din poeziile de pe internet de când am creat propriul meu de blog de poezie şi am rămas uluită ce reflectă majoritatea lor-pesimism, depresie, cenuşiu, banal, vulgaritate; după părerea mea aceasta nu e poezie, ci exprimarea în cuvinte întunecate a stărilor mai puţin armonioase pe care oamenii zilelor noastre le trăiesc, gârboviţi fiind de mintea lor plină de griji. Unde şi-au ascuns inima, bucuria de a trăi, fericirea? Astfel de „poezii” crează tensiuni, nu armonie; dezbină, nu unesc; ele nu construiesc poduri, ci adăposturi, garduri, ziduri. Eu, una, nu pot citi şi nici nu pot scrie aşa ceva. Şi nici nu vreau, căci e contrar principiilor mele „literare” şi morale.
Eu cred în forţa cuvintelor, în ecourile pe care ele le trezesc în inimi, în magia versurilor de dragoste, în rezonanţele benefice pe care le produc în cei care le citesc sau le ascultă.
Poezia este pentru mine ceea ce este muzica pentru un muzician, este inspiraţie, este felul şi modul în care eu pot respira aerul unor paradisuri, mă pot îmbăta cu aroma lor şi-l pot transmite mai departe celor care au nevoie de un alt fel de „aer”. Poezia este cântecul inimii, este limbajul ei, al iubirii, este încântarea simţurilor, este simţire, este meditaţie, este tăcerea din spatele cuvintelor. Poezia curge de la Dumnezeu prin poet spre ceilalţi oameni!
 Dedic acum cititorilor acestei minunate reviste următoarea poezie:

Atingerea poeziei

Mă mângâie pe creştet
cu alb-strălucitor
şuvoiul cuvintelor!

În cascade de lumină
coboară literele
spre inima larg deschisă.

Se decantează în potirul inimii,
se îmbogăţesc cu nuanţe noi,
se colorează anume,
se pregătesc pentru întâlnirea cu tine,
cititorule,
cuvintele ce picură în mine
nectarul de Sus!

În cascade de lumină
se revarsă versurile
spre sufletele oamenilor.

Ne mângâie pe inimă
cu parfum de iubire
atingerea rafinată a poeziei!


Dr. Simina Renţea
Constanţa
www.poeziaiubirii.blogspot.com

  "OAMENII CONSTRUIESC PREA MULTE ZIDURI SI PREA PUTINE PODURI "  (Isaac Newton).