Acum, încă vrăjită de magia clipelor trăite în aerul propriu Artistului Brâncuşi , aşa cum l-au văzut ochii sufletului meu, scriu aceste versuri pentru el...
Aripă măiastră
Dizolvată mă simt în zbor,
în zborul Măiastrelor tale,
printre coloane şi strigăte de cocoşi
vestind trezirea.
Aripile mele bucuroase s-au scuturat de iarnă,
s-au deschis fremătătoare spre cerul
sprijinit pe nesfârşitul Coloanei,
au sărutat angelic Poarta,
s-au aşezat în taină la Masa Tăcerii,
pe clepsidra scaunelor.
Plutesc pe urmele adânci
ale paşilor tăi pe nisipul Eternităţii,
atinsă mi-e inima de fericirea zborului,
de esenţa zborului tău!