Dialoguri de iubire

1. Cine?





Cine răsare curcubeul între inimi
şi freamătă cu aripi de fluturi
pe buzele zâmbitoare?

Cine îmbrăcă spaţiul dintre cuvinte,
dintre litere, dintre sunete
în rozul sfânt al duhului îndrăgostirii?

Cine ţese în minunate culori
răsărituri şi apusuri şi senin şi ploi
între privirile pline de sclipire de stele?

Cine cântă angelic, sublim,
deodată cu toate păsările paradisului
arii de slavă închinate femeii, bărbatului?

Cine dansează cu fiecare pas spre înalt,
cu fiecare mugur, cu fiecare petală,
cu fiecare aripă de porumbel,
fericirea de a fi pur şi simplu?

Iubirea!
Doar iubirea,
în eternitate iubirea!





2. Înfiorare




Lumânările ascunse
discret
în curbura sidefie a scoicilor
îşi mişcă flacările
delicat
prin aburul cald, învăluitor.
Petalele împrospătează trandafiriu
apa binecuvântată
în care femeia iubită
pătrunde suav,
uimită, încântată.
Inimile colorate de aşa surpriză
pulsează pe marginile albe
şi se reflectă tremurânde
în parfumul apei;
rotundurile baloanelor freamătă încet,
dornice de zborul înalt.
Notele muzicale cuprind spaţiul
cu acorduri îndrăgostite,
armonia zâmbeşte romantic.

A înfiorare de extaz miroase pielea femeii,
a iubire strălucesc privirile bărbatului!




3. Început de vară




A flori de tei miroase aerul,
dulce impregnat,
vântul se joacă vesel cu vara
prin pletele mele,
privirea mi-e plină de trandafiri,
inima cântă laolaltă cu ciocârlia
simfonii despre dansul colorat al petalelor.

Tu rosteşti încet înţelepte cuvinte,
clopoţeii răsună fericiţi
în profunzimea urechilor mele,
mângâiat de soarele verii e unisonul paşilor noştri.

Plutim de mână printre flori,
printre parfumuri de stele,
ne închinăm poeziei curcubeului,
ce-şi întinde uimirea între noi
şi slăvim în săruturi iubirea!



4. Fire de tăcere


Între noi doi
tăcerea ţese poveşti de dragoste,
nespuse, minunate cuvinte.

Între noi doi
tăcerea se prelinge sfânt,
rugăciune mută înălţând spre ceruri.

Între noi doi,
tăcerea dilată secundele iubirii,
le împleteşte cu florile paradisului.

Între noi doi,
tăcerea suspendă distanţa,
contractă spaţiul, apropie buzele.

Între noi doi,
tăcerea cântă cu acorduri de vioară,
pe diafanul contur al inimilor îndrăgostite.

Între noi doi,
tăcerea respiră lent, profund,
abur albastru picurând pe suflet.

Între noi doi
firele tăcerii vibrează aurii,
într-un cocon de lumină îmbrăcându-ne tainic.



5. Curgere



Picură cu albe petale
lumina,
prin pletele mele de mătase;
curge blând,
cu parfum de caise,
prin trupul meu,
auriul luminii ce-ţi scaldă privirea.
Întind mâna spre tine să te ating
cu dor
şi ea trece prin tine,
transparentă,
impregnându-se cu lumina de sus,
suflată de îngeri
peste zâmbetul tău fericit!








6. Îmbăiere





Curge între noi transparent
lumina,
se decantează în străluciri de ape,
în picuri de aur,
în cristalul de stâncă,
în roua firelor de iarbă,
în priviri îndrăgostite.

Suntem uniţi cu fire de lumină,
suntem îmbăiaţi în fiecare secundă,
ce-şi cântă graţios ticăitul,
în irizaţiile de curcubeu ale iubirii.

Curge între noi diafan
iubirea,
freamătă în litere rotunjite de dor,
în armonia solfegiilor,
în graţia atingerilor,
tresare a înfiorare în pupile,
pe buze, între şoapte.

Nu există loc, clipă, respiraţie
neimpregnate de iubire!




Franz Liszt - Vis de dragoste





Un comentariu: