joi, 29 decembrie 2011

In apa


Aburi calzi invaluie misterios
chipul meu,
picaturi de ploaie isi leagana rotundul
pe frunze,
danseaza apa de jur imprejurul trupului
in cercuri de placere.

In spatiul aqvatic sunt dilatata feeric!

Degetele mele prelungesc picurii,
pielea e mangaiata fierbinte;
sunt imbracata tainic intr-o rochie uda,
ce se prelinge agale pe corp,
pe talpi,
magie feminina in apa.

miercuri, 28 decembrie 2011

Doar atingere


Ating cu degetele cuvintelor de dragoste
frumusetea fiecarui om ce iubeste,
ating cu zambetul soaptelor de fericire
stelele ce rasar stralucind in priviri,
ating cu voalul magic al literelor
sufletele deschise spre poezia iubirii,
ating cu rosul buzelor, cu deschiderea palmelor,
cu unduirea parului,
ating cu feminitatea trupului meu,
ating cu inima, cu mintea, cu sufletul,
ating cu dorul meu de Dumnezeu!

Sunt doar atingerea ce mangaie delicat sufletul!

06 - Starea de fericire paradisia

marți, 20 decembrie 2011

Dor de Dumnezeu


Pământul
s-a cutremurat luminat de fulgere,
apa
a ţâşnit în arteziene spre cerul privirilor,
focul
s-a înfierbântat şi mai aprins,
aerul
a pătruns cu forţă în plămâni,
eterul
a vibrat de înălţimea sunetelor,
trupul întreg s-a acordat la o nouă muzică,
ce urca, urca, urca
pe firul auriu al dorului
spre Dumnezeu.

Palmele ude s-au deschis iubitoare,
liniştea a aşternut zâmbete
pe chipul înălţat în rugăciune!

joi, 8 decembrie 2011

Ude


Ude mă ating degetele tale de ploaie
pe frunte,
pe nas,
pe gene, picuri îşi odihnesc oglinda.

Ude îmi mângâie roşul buzelor
degetele tale curgătoare,
ploaie.

Ude de nori,
de atingeri de stele
se preling picăturile de ploaie
în palmele mele.

Plouă în decembrie cu vise!

miercuri, 7 decembrie 2011

Îmbrăţişarea toamnei

Dragi cititori ai poeziei iubirii vă anunţ că a apărut un nou eseu scris de mine în numărul 7 al Revistei Iuventa; aici este linkul unde puteţi să vă desfătaţi citind minunate articole:

http://revistaiuventa.ro/2011/12/revista-iuventa-nr-7-decembrie-2011/     



 Îmbrăţişarea toamnei

Zilele trecute, într-o după-amiază luminată de un soare blând, mă plimbam prin singurul parc ce a mai rămas în oraşul unde locuiesc. Priveam fascinată spectacolul toamnei: frunze aurii reflectau lumina soarelui, încă pe ramuri, legănate uşor de vânt; frunze arămii mângâiau cu foşnet uscat paşii oamenilor; frunze, frunze dansau plutind romantic în văzduh. Mă absorbea ca într-un vârtej de poveste jocul culorilor toamnei, felul magic în care soarele se strecura printre copaci, cântecul păsărilor îngemănat cu sunetul desprinderii frunzelor de pe crengi. Aveam senzaţia că pătrund într-un alt timp, în care secundele au încremenit şi într-un alt spaţiu de un romantism nepământesc, în care se auzea rafinat ecoul pianului şi al viorilor.
        Inima mi s-a înfiorat de uimire când am respirat aerul filtrat prin puful aripilor unui Înger, ce mă îmbrăţişa zâmbind larg. Mintea a tăcut brusc, suspendată şi m-am lăsat cu totul în braţele albe, iubitoare, ale femeii îmbrăcate în Înger, dispărându-mi orice teamă în seninul ochilor ei. Aripile ei de Înger s-au mişcat spre mine, mângâietoare, ca-n cele mai pufoase vise ale mele, în timp ce glasul ei pătrundea în universul dilatat al fiinţei mele: „Este Săptămâna Arhanghelilor şi oferim îmbrăţişări tuturor celor care doresc”. Am zâmbit, surprinsă de extraordinara idee, aripile Îngerului au fluturat emoţionate, în mine cântecul viorilor se auzea şi mai înalt, dansul ameţitor al frunzelor continua în ritmul muzicii interioare. Am vrut să-i mulţumesc pentru darul minunat pe care mi-l făcuse, pentru acea îmbrăţişare plină de aroma raiului, dar până să reuşesc să articulez ceva Îngerul plecase, alăturându-se celorlalţi Îngeri în această acţiune deosebită de a deschide sufletele oamenilor spre lumile angelice.
        Mintea mea şi-a revenit din surpriză şi gânduri omeneşti au început din nou să mă traverseze: „Oare cum reacţionează oamenii de pe stradă la îmbrăţişările oferite de femeile Îngeri?”, „Ce minune că există astfel de fiinţe care îşi dăruiesc o parte din timpul lor, din viaţa lor, fără a cere nimic în schimb, pentru a aduce măcar pentru o clipă surâsul paradisului pe chipurile semenilor lor!”, „ Ce oază de lumină în lumea aceasta obişnuită şi ce inspirată am fost să vin acum în parc.”
        Simţeam în profunzimile inimii mele că Îngerii mă aduseseră special acolo, atrăgându-mă cu recitalul colorat al toamnei, pentru a putea să-i văd în toată splendoarea lor îmbrăţişând, văzuţi şi nevăzuţi, oamenii- trecători.
        Am continuat apoi plimbarea pe aleile parcului cu sufletul plin de magia poveştilor cu îngeri pe care mi le spunea bunica mea în copilărie. Zâmbetele amintirilor îmi luminau mai departe faţa când am auzit copiii strigând încântaţi: „ sunt Îngeri pe străzi!” şi i-am văzut alergând spre ei să fie luaţi în braţe, între aripi. Atunci o nouă amintire mi-a răsărit surâsuri în inimă- felul în care mă privesc când vin prima dată la cabinet copiii de 5-6 ani pentru a le scoate primul dinţişor ce abia se mai ţine în gură- sunt convinşi că eu sunt Zâna Măseluţă şi caută să-mi vadă aripile bine ascunse sub halat; iar eu mă prind în jocul lor de poveste şi ei  ies fericiţi cu micul dinte în mână să-l pună noaptea sub pernă.
       Sunt fericită că m-a îmbrăţişat toamna în parc împreună cu Îngerii şi că mireasma poveştilor copiilor îmi atinge cald sufletul.

Dr. Simina Renţea- medic
www.poeziaiubirii.blogspot.com


luni, 5 decembrie 2011

Pe albastru de aripi


Te ating cu litere calde pe aripi,
albastre-mi  devin cuvintele.

Zăpada a uitat să ningă copacii
şi ei îşi leagănă goliciunea în vânt.

Mi-e dor de albul cel mai strălucitor,
de albul mai alb ca zăpada;
mă îmbăiez deocamdată-n albastru,
zbor printre copaci pe aripile cuvintelor,
pe albastru de aripi plutesc!

duminică, 20 noiembrie 2011

Exerciţiu de admiraţie


Îmi plimb delicateţea degetelor prin păr,
unghiile rotunzi ating agale parfumul pielii,
inelele se văd strălucind preţios,
respir încet aerul proaspăt.

Pieptul se mişcă feminin la fiecare inspir,
expirul urmează relaxat ritmul,
buzele se umezesc pe margini, de rouă,
mă privesc în oglindă.

O privire curioasă mă analizează atent,
câte riduri, câte zâmbete,
cât de profund îmi sclipesc ochii,
colorez camera cu fericire.

Mă privesc admirativ  în oglindă,
respir încet, cu nări fremătânde, aerul proaspăt,
colorez camera cu fericirea de a fi femeie,
magia mă înveleşte zeieşte.

Inima surâde,
văd o femeie frumoasă!

Franz Liszt - Vis de iubire ( Love Dream No.2 Op.62 )
 
 

vineri, 11 noiembrie 2011

Curăţenie


Ard pe dinăuntru de dor de lumină,
mi s-au uscat buzele prin deşert,
mă strâng tălpile de mersul cel gol,
ochii mă ustură de atâta ceaţă.
A pământ îngheţat miroase trupul meu
şi răsuflarea.
Păsările au amuţit în vulcanul emoţiilor
ce agită tot mai mult capacul de la gât.
Cuvintele tac,
lacrimile curg,
mâinile încleştate sunt pe cruce,
inima se înfierbântă şi mai aprins,
cutremure clatină corpul,
umbra.
Lumina se zbate încă nevăzută.
Mai e mult?

Samvel Yervinyan - ''Virtuoso'' - ''Adagio Tiko-Tiko''
 
 
 

luni, 31 octombrie 2011

Îngeri pe străzi


De ieri au început să se plimbe pe străzile mai multor oraşe de la noi din ţară Îngeri! Oferă îmbrăţişări celor care doresc să uite pentru o clipă de grijile cotidiene, dăruiesc zâmbete, aduc tresăriri de fericire şi magie în inimile deschise ale celor care au şansa să-i întâlnească. Pe mine m-a îmbrăţişat o Îngeriţă frumoasă, cu ochi mari şi albaştri ca seninul acestor zile minunate de toamnă. Toate secundele de fericire din copilărie, toate momentele de îndrăgostire ale adolescenţei, toate clipele miraculoase de iubire ale vieţii mele s-au retrezit în fiinţa mea în aceea îmbrăţişare pe care mi-a dăruit-o, fără să ceară nimic în schimb, Îngerul!
După ce am plecat, uimită, am început să realizez că Îngerul era totuşi o fiinţă umană, care plină de bunătate şi dăruire îşi dedica timpul celorlalţi, semenilor ei, uitând cu totul de ea însăşi- că poate n-a mâncat încă în acea zi, că poate îi era frig îmbrăcată toamna în rochia aceea alb-strălucitoare- şi devenind pentru o vreme un mesager al Lumii Angelice.
M-am întors să-i mulţumesc pentru că a ales să facă asta, dar plecase...în depărtare se vedeau aripi de Îngeri îmbrăţişând oameni.


Este Simpozionul cultural-artistic "SĂPTĂMÂNA ARHANGHELILOR" (30 octombrie-6 noiembrie) Informaţiile despre programul şi locul de desfasurare al acestei minunate sărbatori în oraşul tău le găseşti accesând inspiratul site http://angelinspir.ro/


E plin de Îngeri pe străzi ! Căutaţi-i şi lăsaţi-vă îmbrăţişaţi de Ei! E un moment care vă va rămâne mereu în suflet. EI pot fi călăuzele noastre spre Dumnezeu!


Ambientala - Divina iubire
 
 





Le voi scrie acum, lor, Îngerilor-văzuţi şi nevăzuţi- o poezie, în semn de recunoştinţă:

Atâtea şi totuşi puţine

Atâtea rugăciuni s-au ivit pe buzele mele,
atâtea lacrimi de dor de lumină s-au prelins pe obraji,
atâtea cuvinte de slavă a înălţat inima spre Voi,
atâtea...
şi totuşi atât de puţine.

În braţele voastre albe de îngeri
m-am cuibărit toată,
timpul şi-a pierdut consistenţa,
sufletul şi-a regăsit fericirea.

Atâtea cuvinte de mulţumire au răsărit pe buzele mele,
atâtea licăriri de stele ale încântării au atins inima,
atâtea aminuri au vibrat în nemişcarea clipei,
atâtea...
şi totuşi
atât de puţine!

Sunt încă om
şi mă rog să iubesc
ca un Înger!

joi, 27 octombrie 2011

Dialog cu marea


În vântul rece al zilei de toamnă
te-am atins cu galben de flori.
Tu ai împodobit cu petale
stropii de apă revărsaţi asupra mea.

Ţi-am privit cald apele-ţi învolburate
cu vântul alergând printre plete.
Tu te-ai uitat la mine din ochiul furtunii
ce-ţi înspuma valurile flămânde de ţărm.

Buzele mele s-au mişcat încet
şoptindu-ţi de dor de înalt, cuvinte.
Tu ai acoperit toate sunetele spaţiului
cu geamătul străfundurilor răscolite.

Fărâmă de lumină stăteam în faţa ta de mare
şi tu te avântai spre mine imensă,
necuprinsă,
dezlănţuită,
liberă.
Iubesc libertatea ta, ce mă face să zbor!

luni, 17 octombrie 2011

Clipa de viaţă

A apărut un nou număr al revistei Iuventa, unde puteţi găsi şi articolul meu "Clipa de viaţă"
http://revistaiuventa.ro/2011/10/revista-iuventa-numarul-6-octombrie-2011/


Îl postez şi aici, în tărâmul poeziei iubirii:


Clipa de viaţă

       Vara şi-a lăsat urmele frumuseţii ei pe chipul meu surâzător; pielea bronzată aduce albă strălucire dinţilor dezveliţi în zâmbete, aroma sărată a mării impregnează încă, amintind a vacanţă, părul meu mângâiat cald de vântul verii. Ochii rotunzi deapănă în adâncimi de privire poveşti cu atingere de suflet îndrăgostit, plimbări prin tărâmuri exotice, desprinse din alte lumi - lipsite de grija zilei de mâine, pline de relaxare, de fericire continuă. Într-o amintire de-o clipă s-a condensat o întreagă vară de experienţe, de trăiri intense, de râsete şi plânsete, de lecturi deschizătoare de minte şi inimă, de odihnă şi frenezie. Acum mi-am desenat inima pe nisip, acum a şters-o valul mării. Între două momente de „acum” s-au scurs zile întregi de frumos şi nopţi luminate de ploaia de stele.
       O clipă de vară s-a adăugat celorlalte clipe parfumate de anotimpuri, îmbogăţindu-mi viaţa. Ce-i viaţa altceva decât o înşiruire de clipe, de momente trăite în prezentul ”acum”?
Reflectez asupra fragilităţii vieţii, a clipei în care brusc se rupe firul care te lega de tot ceea ce înseamna pentru tine această lume pământească şi te trezeşti dincolo de viaţă într-o altă viaţă care se numeşte moarte şi care nu ştim cum este decât atunci când ne naştem în ea. Toată viaţa ne pregătim pentru moarte, spun înţelepţii, dar cât timp ne permitem cu adevărat să ne gândim la efemeritatea vieţii, la cât de uşor se moare, la cum şi de ce se trece în lumea de dincolo. Dincolo de ce ? Dincolo de viaţa aceasta! Dincolo de clipele de vară, de zgomotul oraşului, de diplomele de studii, de întâlnirile cu prietenii, de sărbători şi aniversări, de goana după cumpărături, de şuşotelile colegilor de serviciu, de ratele la bancă, de oboseala aceluiaşi tipar, de monotonia aparent îndepărtată de televizor, de neînţelegerile cu copiii, cu părinţii etc, dincolo de toate acestea pe care le numim simbolic „viaţa mea” se află altceva- misterios, necunoscut şi tainic, care ne sperie doar pentru că nu ştim ce este şi cum o să ne fie acolo-dincolo.
     Interesant că intensitatea trăirilor cuprinse în clipa de vară m-a făcut să mă gândesc fără frică la moarte ca la ceva firesc către care ne îndreptăm de la prima gură de aer respirată în această lume. Cu cât trăim mai puţin intens, cu cât ne bucurăm mai puţin de minunile pe care viaţa ni le oferă, cu cât uităm mai des să fim pe val, cu atât ne e mai frică să murim, căci de fapt ne pare rău că nu ne trăim viaţa; nici nu trăim, nici nu murim, ci doar supravieţuim, ferindu-ne de a ne îmbăia în miracolul vieţii. Când ne îndrăgostim, când facem ceea ce ne place şi ochii ne strălucesc de fericire, când avem diverse reuşite, când ajutăm pe cineva, când facem dragoste şi ne dizolvăm limitele trupului şi ale personalităţii în fiinţa iubită atunci gustăm din mierea vieţii, atunci ne trăim din plin, cu adevărat, viaţa. În acele momente privilegiate gândul morţii nu ne mai produce frică pentru că realizăm că viaţa şi moartea sunt cele două feţe ale aceleiaşi monezi, acum noi aflându-ne pe muchia rostogolitoare a banului, în locul unde secundele timpului ating atemporalitatea.
       Clipa fericită a verii, cu tot ce mi-a adus ea în suflet, mi-a răsărit pe buze savoarea de nedescris a eternităţii binefăcătoare, mi-a parfumat viaţa cu iz de înţelepciune, m-a deschis spre noi orizonturi de înţelegere, de simţire, de trăire.

 Şi în final vă dedic tuturor cititorilor o poezie în aceeaşi notă


Clipe...

Am clipit
şi lumina s-a ascuns delicată
între pleoape;
am clipit
şi floarea şi-a deschis timidă
petalele spre soare;
am clipit
şi răsăritul a colorat cerul
în violetul apusului;
am clipit
şi fetiţa cu codiţe împletite
a devenit femeie;
am clipit
şi zilele s-au condensat
în clipe;
am clipit
şi eternitatea mi-a făcut cu mâna
dincolo de clipe.

Dr. Simina Renţea,
www.poeziaiubirii.blogspot.com


joi, 13 octombrie 2011

Paşi într-o altă lume



Un ţipăt ascuţit,
o inspiraţie profundă,
o scufundare dincolo de cunoscut.
Ochii rotunzi se deschid şi mai mari,
uimiţi,
dornici să absoarbă noile imagini
strălucitoare,
învelite în pulberea de aur a soarelui
ce trece prin oglinda de apă.

Un freamăt al trupului,
o expiraţie profundă,
o relaxare dincolo de barierele minţii.
Privirile se impregnează cu turcoazul albastrului
curioase,
încântate să se dizolve în necunoscut,
plutitoare,
îmbăiate în praful de stele colorat de raze
prelinse din cer în lumea de apă.

Un tremur al buzelor,
al pielii reci, înfiorate,
o pulsaţie  de fericire a inimii,
o dilatare în spaţiul cel nou,
o dorinţă de a atinge,
o mână întinsă spre depărtări,
o uimire tresare în conştiinţă.

joi, 29 septembrie 2011

Simplu


Simplu ca albastrul de cer,
simplu ca noianul de stele,
simplu ca dansul înaripat al păsărilor,
simplu ca zborul colorat al fluturilor,
simplu ca deschiderea inocentă a florilor,
ca roua de simplu, ca ploaia,
simplu ca iarba, ca pădurea,
simplu ca respiraţia proaspătă a dimineţii,
ca  fascinaţia luminii de simplu, ca zăpada,
simplu ca plimbarea prin anotimpuri,
simplu ca veselia copiilor,
simplu ca râsul molipsitor al fericirii,
simplu ca orice gest al iubirii,
simplu şi firesc ca orice dar venit de la Dumnezeu,
aşa iubesc acum- simplu!

joi, 22 septembrie 2011

Identificare


Toamnă sunt
întoarsă în mine însămi
cum frunzele curg spre propriile rădăcini,
hrănindu-le în viitoarea viaţă
cu primăvară.

Îmi miroase pielea arămiu
a struguri şi gutui luminoase,
au plecat gândurile păsărilor călătoare,
e linişte printre norii ce-şi picură lacrimi
în ochii mei.

Toamnă sunt
tăcută în mine însămi
cum tace apusul printre crengi dezgolite,
cum strigă a fericire ivită dintre gemete,
răsăritul.

Sunt toamnă şi mi-e bine!

vineri, 16 septembrie 2011

Gând


Gândul la tine îmi răsare surâsuri pe buze,
strălucesc a stele ochii mei negri,
dispar cutele frunţii mele,
norii, umbrele, ceaţa.

Gândul la tine îmi înroşeşte a emoţie chipul,
vibrează a cântec de harpă trupul meu,
se îmbibă cu fericire
literele, vorbele, mişcările.

Gândul la tine îmi dezvăluie paradisuri în vise,
tresaltă tandru pieptul meu fierbinte,
se deschid spre necuprins
aripile, cuvintele, zâmbetul.

Gândul de iubire ce te-nvăluie tainic
e prelungirea subtilă a dorului inimii mele,
ce te iubeşte în tăcere.

miercuri, 14 septembrie 2011

Crezi?


Crezi că ai putea picta
dansul călător al frunzelor
aşa cum desenează vântul, toamna?

Crezi că ai putea cânta
veselia păsărilor la răsărit
aşa cum râd în rouă petalele florilor?

Crezi că ai putea iubi tot mai mult
freamătul fiinţei mele
aşa încât să mă dizolv în extazul iubirii?

marți, 13 septembrie 2011

Clipa de toamnă


A toamnă strălucesc arămiu
copacii,
frunze foşnind uscat
curg sub tălpi jucăuşe.

A frumuseţe de toamnă blândă
ciripesc păsările,
desenează cerul albastru
zborul lin al stolurilor.

A toamnă caldă murmură vântul
printre boabe de struguri,
verde auriu sau violet
e lumea văzută prin rotundul lor delicios.

A nostalgie miroase clipa de acum,
clipa de toamnă.

luni, 12 septembrie 2011

Plimbare


Încet,
diafan ca o atingere de înger,
se plimbă pe pielea ta,
mâna mea fină.
Celulele uimite
se întind de atâta plăcere,
surâd apoi
ridicându-şi spre mine
puful auriu al părului.

Palma mea mângâie lent
conturul trupului tău de zeu,
ploaia îşi cântă stropii
la ferestre deschise,
degete lungi ating armonios
clapele pianului.
Ne înălţăm împreună,
printre picături de ploaie
şi sunetele rafinate ale muzicii
ne poartă în tărâmul iubirii.

Palma mea se plimbă zâmbitoare pe tine!

duminică, 21 august 2011

Gem cuvintele


Gem cuvintele,
de dor,
se colorează în albastru,
se înroşesc de emoţie,
se dezvelesc de litere,
se despart în silabe
şi apoi se unesc într-o nouă formă,
mult mai aproape de adevăr.

Gem cuvintele,
de dor,
se desfac în sunete,
se dezbracă de sensuri,
se scutură de înţelesuri abstracte,
se întorc la esenţa luminii creatoare.

Gem cuvintele,
de dor,
pe buzele şoptitoare
ale inimii îndrăgostite!


joi, 18 august 2011

Picuri


Picuri de lumină
au căzut din albastrul înalt,
prelingere suavă pe negrul părului meu.

Picuri de rouă
s-au desprins din cozile fluturânde
ale Perseidelor,
strălucire de stele în privirile mele.

Picuri de viaţă
au curs colorat din curcubee,
geamăt de iubire pe buzele mele.

Sunt doar un picur
de lumină,
de stea,
de viaţă.
Topit e râsul meu în oceanul iubirii!

joi, 11 august 2011

Doar unul


De jur împrejurul trupului meu adorat
e un dans al vieţii,
o frenezie a energiilor,
un cântec de slavă înălţat pe mii de voci
angelice,
spre ceruri.

Artificii explodează suav
înconjurându-mă colorat,
aripi de fluturi se zbat dincolo de pleoape,
văd printre ele,
vibrând,
ţesătura luminii ce mă alcătuieşte.

Farmecul iubirii îmi răpeşte gândurile,
toate.
Doar unul rămâne scrijelit cu dor
în mintea inimii mele:
te iubesc, Doamne!

luni, 8 august 2011

Dacă


Dacă aş închide pumnul,
urma buzelor tale depuse
ofrande în palma mea
s-ar şifona şi s-ar stinge.

Dacă aş strânge buzele,
gustul săruturilor tale,
neasemuit, delicios,
ar fi înghiţit împreună cu hrana.

Dacă aş pleca privirea,
apele limpezi ale ochilor mei
nu ţi-ar mai reflecta strălucirea.

Dacă aş acoperi urechile,
glasul iubit al inimii tale
n-ar mai cânta armonii auzite
pe strunele de vioară ale inimii mele.

Deschid mâinile,
zâmbesc buzele,
privesc în ochii tăi
ascult tăcerea cântecului nostru
şi fără nici un "dacă"
te iubesc!

joi, 4 august 2011

Bula de săpun

A apărut al cincilea număr al Revistei Iuventa, pe care îl puteţi citi aici, http://revistaiuventa.blogspot.com/2011/08/revista-iuventa-numarul-5-1-august-2011.html
Articolul meu este acesta:

Bula de săpun

Suntem un univers în miniatură. Câţi oameni atâtea universuri, atâtea lumi diferite, altă vibraţie, altă culoare predominantă, alt amestec de nuanţe, altă muzică, alt fel de a cânta muzica, de a o asculta. Suntem atât de diferiţi unii de alţii încât nici nu ne dăm seama de ce unele cuvinte pe unii îi fac să zâmbească, pe alţii îi rănesc, iar pe alţii nici nu-i ating.
Trăim fiecare dintre noi într-o lume proprie, ca într-o bulă de săpun. Ne rostogolim toată viaţa atingându-ne marginile moi ale lumii noastre de flori, de pietre, de ascuţişuri de vorbe, de răceală de ziduri, de mângâiere aurie de soare, de surâsuri, de umbre, de parfumuri , de curcubee. Unele atingeri ne impregnează pozitiv, ne dau aripi să zburăm prin spaţii nesfârşite de fericire, să plutim diafan cu zâmbete strălucitoare în ochi luminoşi. Atunci contururile bulei în care ne aflăm se pot dizolva uşurel în oceanul fericirii care ne înconjoară permanent chiar dacă ştim, chiar dacă nu ştim aceasta şi ne putem trezi înotând firesc, dezbrăcaţi de carcasa ce ne-a înconjurat până atunci, în lumina euforică a iubirii.
Alte atingeri ne pot aduce, însă, suferinţă, ne pot răni rotunjimea propriei lumi, ne pot zgâria suprafeţele, pot chiar crea tensiuni şi agitaţie în interiorul bulei noastre. Atunci totul se vede vălurit, distorsionat, exagerat, ne supărăm pe cei din afară, ne izbim de asperităţile şi marginile lumilor lor, nu vrem să mai comunicăm cu ei şi pereţii iniţial elastici, transparenţi, acum se rigidizează, se împietresc. Fără să ne dăm seama începem să trăim într-o bulă rece, tristă şi însingurată, în care nu ne mai atingem de nimeni şi de nimic din teama de a nu fi din nou răniţi; de fapt, trântim uşa în faţa vieţii din frica de a iubi, de a fi iubiţi, de a fi fericiţi.
Frumuseţea vieţii noastre, aşa cum e trăită ea de fiecare lume, de fiecare propriu univers, nu constă doar din momentele de îndrăgostire, de zbor, de odihnă şi distracţie, ci şi din momentele în care ne pregătim pentru acestea, în care ne şlefuim muchiile, ne netezim colţurile, în care învăţăm să ne atingem mai armonios de celelalte bule, chiar să dansăm cu ele fără să le tulburăm conţinutul. Treptat, pe măsură ce ne transformăm tot mai mult şi bula noastră devine tot mai mare, mai încăpătoare, mai expansionată, mai caldă şi permeabilă, putem să înţelegem cu inima, iubind, felul specific de a fi al fiecărei fiinţe pe care o întâlnim în acest spaţiu plin de baloane colorate. Şi poate, într-o zi specială, vom reuşi chiar să-l putem îmbrăţişa în inima lumii noastre pe Cel care suflă zâmbind neîncetat viaţă, mişcând în fluxul perfecţionării bulele de săpun.


Dr. Simina Renţea,
www.poeziaiubirii.blogspot.com

joi, 28 iulie 2011

Curiozitate


Oare unde e izvorul culorilor?
Cum e acasă la curcubeu?
Cu ce fel de pensulă pictează Dumnezeu
zilnic, apusul?
Dar răsăritul de soare?
De unde îşi ia marea zbuciumul?
De ce mă oglindesc în ape?
Cum e cerul împrejurul păsărilor?

Mii de întrebări gravitează,
dansează, se înghesuie inocente,
se desprind una din alta,
se întind copilăreşte
între sprâncene şi zâmbet.
Tăcerea inimii e plină de răspunsuri.

luni, 25 iulie 2011

Joc


Mă ascund după genele curbate,
în spatele clipitului delicat,
în umbra pleoapelor închise.

Mă ascund dincolo de buze,
în urma zâmbetului cald,
în spatele şăgalnicului râs.

Mă ascund după degetele fine,
dincolo de gesturile mâinilor,
în umbra braţelor deschise.

Mă ascund în urmele paşilor pe nisip,
în valurile ce le şterg voluptoase,
în spatele genunchilor ce se-nchină,
dincolo de tălpile ce te caută.

Tu mă găseşti de fiecare dată.
Mă priveşti direct în ochi,
dincolo de pleoape.
Mă săruţi pe inimă,
dincolo de buze.
Mă atingi pe suflet,
dincolo de mudre.
Mă îmbrăţişezi continuu
dincolo de alergarea mea spre tine.

Sunt fericită că ne jucăm
descoperindu-ne!

vineri, 22 iulie 2011

Splendoare


Mă plouă pe trup cu degetele tale,
mă ninge pe creştet cu petale de flori,
mă bronzez în auriul privirii îndrăgostite
ce mă atinge cald, pe piele, cu răsăritul iubirii.

Fruntea mea sărută splendoarea pământului
şi urmele paşilor tăi ce l-au binecuvântat,
palmele mele ascund săruturile fierbinţi,
ofrandă a buzelor tale pe gâtul meu.

Închinată ţie e simfonia inimii mele,
zâmbetul îmi flutură diafan pe chip,
aerul vibrează cu ecoul râsului meu,
fericirea străluceşte dilatată-n pupile,
trăim împreună splendoarea de a iubi.

miercuri, 20 iulie 2011

Desen


Te desenez pe nisip cu picături de apă;
vântul suflă cald peste ele,
aroma sărată se evaporă în albastru,
chipul tău dispare în praful scoicilor.

Te desenez pe apă cu spumă de valuri;
sărutul ţărmului topeşte pasional
urmele înspumate ale mării veşnic îndrăgostite;
zâmbetul tău e răpit de sirene în adâncuri.

Te desenez cu foc printre scântei încinse de dor,
te desenez cu praf luminos de stele pe cer
şi cu raze de aur printre frunzele verzi.
Te desenez cu petale trandafirii pe trupul meu!

Curg din degetele mele litere şi cuvinte,
se amestecă cu mierea fericirii ce-mi scaldă inima,
se întind senzual pe pânza curcubeului,
şevaletul tresare de emoţie sprijinit pe cer,
ochii tăi clipesc a iubire din desen.

luni, 18 iulie 2011

Marea



Cu freamăt de vânt îmbrăţişat de apă
mă ating valurile răcoroase ale mării
pe trupul înfierbântat de soare.
Mâinile despică uşor unduirea sărată,
cântecul apelor surprinde cu dor de adâncuri
urechile-mi îmbăiate cu verde de alge.
Privirea se dilată pe întinderea vălurită,
iar cerul îşi oglindeşte culorile apusului
în limpezimea frenetică a mării.

Mă simt necuprinsă ca marea,
cuprinsă
doar în căuşul iubitor al palmelor tale!

vineri, 15 iulie 2011

În lapte


Cald curgea pe trupul meu înfiorat,
se prelingea moale şi alb pe piele,
îmi înconjura genunchii, gleznele,
îmi deschidea buzele a geamăt de plăcere.

Din nou picura laptele din palmele tale
pe gâtul meu arcuit spre înalt,
pe braţele mele-aripi albe deschise spre tine,
pe tălpile fremătând a celest zbor.

Albeaţa rochiei de lapte îmi îmbrăca trupul,
feminitatea zâmbea fericită în mine,
a sărbătoare mirosea aerul fierbinte,
dansam albă în stelele privirilor tale.

vineri, 8 iulie 2011

Aromă de vise


Visele mele sunt zboruri pe aripi de fluturi,
mlădioasă atingere de pastelul culorilor,
întrepătrundere diafană cu aromă de petale,
plimbare plutind prin tărâmuri fascinante.

Visele cu tine sunt flăcări de dor
şi scântei fierbinţi de cer înalt,
sunt cascade de iubire ce curge în sus,
sunt savoare de auriu paradisiac.

Seninul răsare pe chip la trezirea din vis,
lumina se joacă zglobiu cu zâmbetul pe buze,
mâinile se întind să-ţi atingă aripile,
gura se deschide uşor spre tine
într-un amestec de geamăt cu aer parfumat.
Fâşii de amintiri de vise îmbracă în fericire
o nouă zi în braţele tale iubitoare!

marți, 5 iulie 2011

Fericire


Muguri se desfac în cântec de lumină,
flori se deschid fluturându-şi petalele
în soarele alb strălucitor,
toate corpurile îmi vibrează frenetic,
grădini edenice izbucnesc sub palmele tale.

Iubirea îşi cântă triumful în spaţiul inimii,
pe piele, pe buze,
dincolo de dansul trupurilor,
de zâmbete, de lacrimi.

Dansează a fericire mâinile prin aer,
se dilată privirea cuprinzând galaxii,
stele îşi mută pentru secunde din alt timp
deliciul luminii în ochii mei rotunzi
ce te iubesc cu dor de primul zbor!

Am aripi de fericire în privire!

luni, 4 iulie 2011

Cine?


Cine răsare curcubeul între inimi
şi freamătă cu aripi de fluturi
pe buzele zâmbitoare?

Cine îmbrăcă spaţiul dintre cuvinte,
dintre litere, dintre sunete
în rozul sfânt al duhului îndrăgostirii?

Cine ţese în minunate culori
răsărituri şi apusuri şi senin şi ploi
între privirile pline de sclipire de stele?

Cine cântă angelic, sublim,
deodată cu toate păsările paradisului
arii de slavă închinate femeii, bărbatului?

Cine dansează cu fiecare pas spre înalt,
cu fiecare mugur, cu fiecare petală,
cu fiecare aripă de porumbel,
fericirea de a fi pur şi simplu?

Iubirea!
Doar iubirea,
în eternitate iubirea!

vineri, 1 iulie 2011

Înfiorare


Lumânările ascunse
discret
în curbura sidefie a scoicilor
îşi mişcă flacările
delicat
prin aburul cald, învăluitor.
Petalele împrospătează trandafiriu
apa binecuvântată
în care femeia iubită
pătrunde suav,
uimită, încântată.
Inimile colorate de aşa surpriză
pulsează pe marginile albe
şi se reflectă tremurânde
în parfumul apei;
rotundurile baloanelor freamătă încet,
dornice de zborul înalt.
Notele muzicale cuprind spaţiul
cu acorduri îndrăgostite,
armonia zâmbeşte romantic.

A înfiorare de extaz miroase pielea femeii,
a iubire strălucesc privirile bărbatului!

luni, 27 iunie 2011

În vânt


Vântul se zbate frenetic,
geme îndrăgostit
de ramurile foşnitoare ale plopilor,
de aplecarea umilă a sălciilor,
de vârtejul parfumat al florilor de tei.

Strigă ascuţit la storurile ferestrelor,
se tăvăleşte năvalnic pe sub uşi,
dragoste face cu vrăbiile prin praf
şi cu norii pe întinsul de cer.

Aud cântecul vântului cu pielea înfiorată,
cu buzele îndulcite de săruturi,
cu urechile îmbătate de simfonii.
Simt atingerea vântului cu faldurile rochiei,
cu părul,
cu inima.

joi, 23 iunie 2011

Început de vară


A flori de tei miroase aerul,
dulce impregnat,
vântul se joacă vesel cu vara
prin pletele mele,
privirea mi-e plină de trandafiri,
inima cântă laolaltă cu ciocârlia
simfonii despre dansul colorat al petalelor.

Tu rosteşti încet înţelepte cuvinte,
clopoţeii răsună fericiţi
în profunzimea urechilor mele,
mângâiat de soarele verii e unisonul paşilor noştri.

Plutim de mână printre flori,
printre parfumuri de stele,
ne închinăm poeziei curcubeului,
ce-şi întinde uimirea între noi
şi slăvim în săruturi iubirea!

miercuri, 22 iunie 2011

Fire de tăcere


Între noi doi
tăcerea ţese poveşti de dragoste,
nespuse, minunate cuvinte.

Între noi doi
tăcerea se prelinge sfânt,
rugăciune mută înălţând spre ceruri.

Între noi doi,
tăcerea dilată secundele iubirii,
le împleteşte cu florile paradisului.

Între noi doi,
tăcerea suspendă distanţa,
contractă spaţiul, apropie buzele.

Între noi doi,
tăcerea cântă cu acorduri de vioară,
pe diafanul contur al inimilor îndrăgostite.

Între noi doi,
tăcerea respiră lent, profund,
abur albastru picurând pe suflet.

Între noi doi
firele tăcerii vibrează aurii,
într-un cocon de lumină îmbrăcându-ne tainic.

marți, 21 iunie 2011

Sărut


Sărut timidă
aerul adunat halou în jurul inimii tale.
Sărut discret
lumina privirilor tale sprijinite pe cer.
Sărut uimită
frenezia palmelor tale ude cu aromă zeiască.
Sărut fericită
petalele trandafirilor ce-ţi prelungesc degetele
şi-mi ning parfumat capul.
Sărut transfigurată
dorinţa buzelor tale pline de viaţă,
ce tac şi vorbesc deodată.
Sărut cu adoraţie
poezia sufletului tău ce se dezvăluie
intim sub lumina iubirii.

Sărut săruturile tale cu gust de transcendenţă!

luni, 20 iunie 2011

Curgere


Picură cu albe petale
lumina,
prin pletele mele de mătase;
curge blând,
cu parfum de caise,
prin trupul meu,
auriul luminii ce-ţi scaldă privirea.
Întind mâna spre tine să te ating
cu dor
şi ea trece prin tine,
transparentă,
impregnându-se cu lumina de sus,
suflată de îngeri
peste zâmbetul tău fericit!

miercuri, 8 iunie 2011

Asortare cu tine


A roz de bujori miroase aerul
şi a catifelare de petale.
Păşesc dezinvoltă în tărâmul zeiesc.


Lumina înaltă a lumânărilor
desenează sfânt chipul meu,
brăţările îşi cântă poezia
pe albul braţelor goale,
în auriul fericirii m-am învelit pentru tine.


Îţi privesc ochii ascunşi de pleoape
cu tot nectarul iubirii poleindu-mi privirea
şi tu cobori încet din divine tărâmuri
dezvăluindu-ţi asupra mea strălucirea.


Un curcubeu de nuanţe fascinante
tresare plin de iubire în mine,
zâmbete asortate cu lacrimi
se împletesc îndrăgostite pe buzele mele.


Adorată mă simt, privită în tăcere de tine
cu ochi negri, pătrunzători,
cu ochi migdalaţi, misterioşi,
cu ochi verzi, adâncime de ape,
cu ochi luminoşi ca mierea în soare.
Cu toţi ochii din lume mă priveşti iubitor.


Muzica împresoară sublim spaţiul,
dansează rozul petalelor pe sunetele înalte,
cuvintele aşternute pe hârtie opresc mintea
şi aleargă spre tine să te atingă cu înţelepciune.

Ne privim printre fâşii aurii de lumină!

marți, 7 iunie 2011

Zâmbind




Cu zâmbetul deschis al fericirii
ţi-am întâmpinat privirea căutătoare,
mâna mea,
prelungire delicată a sufletului,
spre tine am întins-o zâmbind,
elixirul hrănitor, auriu, al mierii
l-am turnat în cristalul paharului tău.

Prezent,
ai umplut secundele cu iubire,
tăcut,
ai impregnat aerul cu simplitate,
firescul transcendenţei l-ai coborât pe pământ.

Cu galbenul parfumat al trandafirilor
ai deschis drum înalt în inima mea,
în timp ce mălinul îşi desfăcea
albul frunzelor în noapte,
iar iasomia jubila înfiorată,
printre stele.

Zâmbind ai pătruns în viaţa mea,
printre poezii!

miercuri, 1 iunie 2011

Noi, doi copaci


Flori de salcâm curg sfânt din înalt
cu alb atingându-mi capul şi palmele deschise.
Se prelinge parfumul lor înflorit
pe gâtul meu mângâiat de soare,
sorbit de inocenţa privirilor tale.

O poveste de dragoste presară peste mine
florile de salcâm ce mă ning delicat.
Voaluri de timp se dau la parte,
şoapte de vânt gâdilă îmbietor faţa mea de verde,
tu mă alinţi cu frunze pe ramurile întinse.

Suntem doi copaci îndrăgostiţi;
ne iubim printre crengi aplecate unul spre altul,
ne iubim goi printre fulgi viscoliţi,
ne iubim în arşiţa verii cu fructe,
ne iubim romantic, înfloriţi cu miros de salcâm.