Vântul se zbate frenetic,
geme îndrăgostit
de ramurile foşnitoare ale plopilor,
de aplecarea umilă a sălciilor,
de vârtejul parfumat al florilor de tei.
Strigă ascuţit la storurile ferestrelor,
se tăvăleşte năvalnic pe sub uşi,
dragoste face cu vrăbiile prin praf
şi cu norii pe întinsul de cer.
Aud cântecul vântului cu pielea înfiorată,
cu buzele îndulcite de săruturi,
cu urechile îmbătate de simfonii.
Simt atingerea vântului cu faldurile rochiei,
cu părul,
cu inima.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu