miercuri, 23 mai 2012

Cele 5 feţe ale Zeiţei


Se pare că în tradiţia celtică era o sărbătoare închinată Zeiţei Mame (chiar în noaptea în care eu am făcut ochi în această lume), o sărbătoare a Focului şi Regenerării, în care femeile acelei culturi se adunau şi o invocau pe Mama Natură, Cea care a născut totul, dansând în jurul focului. 
Acum câteva zile , înainte de a afla de această Sărbătoare celtică, am fost la munte, într-o zonă extraordinară, împreună cu alte 4 femei şi ne-am "hrănit" direct cu verdele proaspăt al naturii, ne-am regenerat şi am omagiat-o pe Zeiţa Mamă, Cea care trăieşte misterios în fiecare femeie şi care vrea să fie descoperită de fiecare femeie pentru a deveni Femeie! A fost o întâlnire organizată de prietena mea, Anima sub egida "Arta feminităţii"- http://arta-feminitatii.blogspot.com/, care a primit o invitaţie din partea unei cititoare a respectivului blog pentru a ne întâlni femei care dorim să practicăm împreună tehnici de trezire şi dezvoltare a feminităţii şi pentru a pune bazele unor workshop-uri dedicate femeii. Cum Universul Feminin este pentru mine foarte important şi intim sufletului meu am urmat inspiraţia de a participa la această întrunire feminină.
Acestor femei, în amintirea momentelor minunate petrecute împreună, suflet lângă suflet, le dedic această poezie.



Cele 5 feţe ale Zeiţei




Frumuseţea tinereţii,
supleţea mişcărilor trupului feminin,
vioiciunea privirii,
şi multe altele, perseverente, la un loc,
armonios împletite
cu seriozitatea perfecţionării
sunt calităţile primei Feţe a Zeiţei.



Misterul şi forţa femeii
ascunsă în spatele bărbatului,
umilinţa plină de iubire a inimii ei mari,
răbdarea de a creşte frumos tinerele vlăstare,
simţul practic armonios integrat în liniştea muntelui
sunt calităţile celei de-a doua Feţe a Zeiţei.



Deschiderea de necuprins a inimii,
transparenţa gesturilor mângâietoare,
fermitatea deciziilor,
vulcanul mocnind în formele rotunde ale trupului,
nepotolita sete de cunoaştere
sunt calităţile celei de-a treia Feţe a Zeiţei.



Arta de a fi femeie,
dorul de iubire profundă al inimii,
senzualitatea mişcărilor,
parfumul aerului de  "dincolo" al pielii fine,
verticalitatea inspiraţiilor ce-i vibrează fiinţa
sunt calităţile celei de-a patra Feţe a Zeiţei.




Rozul cuvintelor ce-i picură din degete,
atenţia la detalii, observaţia,
gingăşia formelor şi a gesturilor calde,
bogăţia tumultuoasă a sufletului ei feminin
sunt calităţile celei de-a cincea feţe ale Zeiţei.


Împreună se ţin mâinile,
în loc sfânt se adună bucăţile de viaţă,
zâmbesc buzele,
se întrepătrund inimile de iubire,
strălucesc a împlinire şi regăsire privirile.
Zeiţa se ridică întreagă,
cuprinzând cu lumina ei de rugă
întreg pământul,
în slavă!


marți, 15 mai 2012

Sentiment


Cu mii de degete m-ai atins puternic
pe pielea delicată de femeie,
cu infinite raze de lumină mi-ai mângâiat
privirea cucerită de tine,
cuvinte de dragoste nesfârşită ai revărsat
asupra mea, îndrăgostită.
Ploi, ploi de flori
şi ploi de stele ai curs pe mine,
purificându-mă,
înflorindu-mă
strălucindu-mă.

Da, simt că mă iubeşti!


joi, 10 mai 2012

Şoapte


Încet şi suav au curs asupra mea
şoaptele tale de iubire.
Ochii mei acoperiţi de aşteptări personale
s-au deschis deodată uimiţi
şi soarele a intrat cu totul pe ferestra inimii!

Focul pasiunii a aprins candelabrele,
copacii şi-au scuturat petalele asupra noastră,
dansând,
şi roua iubirii s-a revărsat din abundenţă
pe florile sufletului!

Aud lumina ţesută din şoaptele tale, iubire!

sâmbătă, 5 mai 2012

Abis


Liane de gânduri mă împresoară,
se agaţă disperate de mine
să-mi abată atenţia inimii de la tine.
Mă las prinsă în hora lor iluzorie
şi ating cu lacrimile adâncul abisului.
Unde este lumina ce-mi arăta drumul?
Unde este căldura buzelor tale de viaţă?
Unde este iubirea ce-mi îmbrăca în slavă trupul
şi inima?

Sunt o femeie ce s-a ridicat iarăşi,
a mia oară,
în genunchi de rugă
la picioarele tale, Doamne!

miercuri, 2 mai 2012

Menire


M-am născut să te privesc pe tine
noaptea, la lumina stelelor,
să-ţi admir chipul strălucind la răsărit.

M-am născut să-ţi recunosc glasul
ziua, în cântecul păsărilor,
la amurg în sunetul mantrelor.

M-am născut să-ţi ascult tăcerea
respirând o dată cu lumina din mine
şi să aud geamătul clipei sublime
ce se împleteşte tainic cu eternitatea.

M-am născut să te ating
pe trupul perfect de bărbat
cu lacrimi de dor,
cu zâmbete de fericire,
cu frumuseţea trupului meu de femeie.


M-am născut să te caut,
să te chem,
să te găsesc,
să te iubesc,
să mă las cucerită de tine, iubite.
M-am născut să te ador!

Ia-mă cu tine, iubitule,
în Impărăţia ta preaînaltă!