joi, 30 septembrie 2010

La lumina lumânării

În lumina timid pâlpâitoare a lumânării
aripile împreunate ale îngerului
adâncit în taina rugăciunii
arată ca o inimă ce ticăie sfânt.



Dincolo de dansul auriu înflăcărat
al luminii lumânării ce întretaie întunericul
ochii tăi strălucesc misterios,
fluide ale iubirii emanând tăcuţi.


Lumina uşor mişcătoare şi caldă
a lumânării aprinsă de mâinile tale
mă veghează în noapte, dintre îngeri
zâmbindu-mi pe sub gene, drăgăstos.

duminică, 26 septembrie 2010

Declaraţie





Te sorb de pe buzele întredeschise,
elixir neasemuit de dulce!

Inima mea tresare
uimită, accelerându-şi
bătăile vieţii la poarta sufletului;
eşti aici?
sunetul glasului meu răzbate
cristalin prin ceaţa amintirilor trezite.
DA!

vineri, 24 septembrie 2010

Taina degetelor



Cred că ţi-au crescut la vârful degetelor,
în prelungirea unghiilor rotunde,
aripi
sau poate sunt doar voaluri de lumină
ce se unduie uşor, catifelat
sau poate picuri parfumaţi de extaz
ce-mi îmbălsămează trupul.

Privirea mea a căutat îndelung
descifrarea tainei strălucitoare
ce-ţi iese din degete misterios atingându-mă;
doar inima mea i-a surprins fericită
adevărata înfăţişare.

Un cântec senzual ţes degetele tale,
plăcerea e adusă la rang de artă,
arteziene luminoase răsar uimite,
dansează fericirea liberă în trup.

Mă închin adânc înaintea degetelor magice!

joi, 23 septembrie 2010

Ca tine, Toamnă!


Ca tine draga mea toamnă
mi-am lăsat pletele să curgă în valuri
pe spatele arcuit de dorinţă,
aşa cum tu laşi frunzele copacilor
să picure pe pământ cu sunet foşnitor.

Ca tine romantică toamnă
m-am îmbrăcat în culorile cuprului,
ce au cuprins în ele tot soarele verii,
închizându-i dogoarea spre aducere aminte
în vremea rece ce ne pândeşte încă timidă.

Ca tine toamnă frumoasă
zâmbesc stolurilor ce pleacă
desenând pe cer ultimele modele plutitoare,
mă îmbăt de mirosul de tămâie al strugurilor,
mă plouă cu frunze,
mă sărută soarele sfios printre crengi înroşite.

Deja mi-e dor de primăvară,
dulce, parfumată cu melancolie, Toamnă!

marți, 21 septembrie 2010

Cufărul de cuvinte


Amestec cu inima în prelungirea degetelor
cuvintele aşezate cuminţi în cufărul limbajului;
la auzul ariei iubirii ce vibrează în spaţiu
literele se ordonează în cuvinte de dragoste,
în versuri de dor, în serenade tainice,
purtate de vântul arămiu al toamnei
la picioarele inimii tale emoţionate de surpriză.

Ies năvalnice cuvintele din cufărul arhetipal,
dornice de lumina soarelui îndrăgostit;
se întrec între ele, care să ajungă mai întăi
să te învăluie misterios în mătasea şoaptelor,
să te îmbrăţişeze cu toată puterea sădită în ele
de căldura inimii mele iubitoare.

Ştiu că atunci când mă vei lua în braţe
cuvintele se vor întoarce înlăntru,
topindu-se în tăcerea primordială.

luni, 20 septembrie 2010

Alinare


Mă alină mâna ta caldă
ce-mi cuprinde cu totul palma fină,
degetele înflorite pe unghii,
pumnul delicat strâns.
Plăcut fiorul ce mă străbate,
alintându-mă cu săruturi,
ploaie fină de mângâieri pe piele,
petale de buze lin rostogolindu-se,
oprindu-se pentru odihnă în moliciunea curburilor.
Sunt o femeie ce mă cuibăresc toată
între braţele tale primitoare,
lângă inima ta ce profund mă iubeşte
şi-ţi ascult atentă,
tot mai atentă,
cântecul tainic al dragostei,
susurând zâmbete între tine şi mine,
luminând curcubeele întinse misterios
între noi.

vineri, 17 septembrie 2010

Alint de toamnă


Bucurie cu soare blând pe faţă,
frunze ce şi-au dăruit verdele
păsărilor ce călătoare au zburat
spre depărtări mai primitoare,
mă alintă toamna în linişte.

Miros de mere coapte peste vară,
prune şi chiorchini de struguri
parfumând discret încăperea,
aurie, molcomă lumină învăluitoare,
mă alintă toamna cu linişte.

Vânt călduţ cântă printre crengi,
dezbrăcându-le lent, frunză cu frunză,
într-un dans plutitor, arămiu,
a nostalgie îmi bate inima,
mă alintă toamna liniştită.

joi, 16 septembrie 2010

Subtil zbor


Mâna ta masculină cu degete lungi
pătrunde profund în subtilul fiinţei mele,
îmi atinge roşeaţa inimii,
pulsul se grăbeşte să-ţi prindă ritmul,
fioruri de iubire dansează în vene,
fericire se întoarce prin artere.

Mă desfac cu totul în faţa ta,
în fâşii de lumină,
ce lasă în urmă dârele umbrelor.
Pieptul tresaltă deschizându-se şi mai mult,
aripi cresc cu geamăt din încheieturile braţelor.
În zbor spaţiul se străbate repede
şi pot să-ţi simt parfumata suflare.

Totul se dilată,
se dizolvă diafan,
nimic nu mai are consistenţa ştiută,
devine fluid, translucid,
simfonia dragostei hrăneşte dorul,
moartea e pusă la colţul uitării,
sărbătorită e înflorirea misterioasă a vieţii.

miercuri, 15 septembrie 2010

Artă


Tu îţi exprimi bucuria feminităţii
prin dans, prin fluiditatea mişcărilor
şi elasticitatea senzuală a trupului.

Ea îşi manifestă fericirea inimii
prin cântec, prin tonalităţi armonioase,
înalte, sublime ale vocii divin înzestrate.

Eu îmi revărs frumuseţea sufletului
prin cuvinte inspirate înşirate în poezii,
prin ţesătura metaforelor curgătoare în proză.

Ele combină într-un stil deosebit culorile
tablouri pictând cu sclipire de viaţă
sau creează veşminte elegante,
ce reflectă fidel feminitatea trupului
sau lumina o captează artistic
în fotografii ce amintesc de paradis.

Fiecare femeie deţine cheia unei arte,
magica artă de a fi femeie,
prin care sporeşte discret frumuseţea
în această lume.

marți, 14 septembrie 2010

Fericire

Fericire,
gata sunt să zbor
pe aripi tale transparente,
aripi diafane
de îngeri.

Fericire,
sunt gata să trăiesc
cu tine zâmbind pe chip,
lumină pe faţă,
aureolă.

Fericire,
gata sunt să iubesc
cu zâmbete largi pe aripi
deschise spre lume,
în paradis.

luni, 13 septembrie 2010

Evantaiul


În mâna mică, delicată şi uluitor de feminină
evantaiul colorat e o adevărată minunăţie;
străbate aerul atât de simplu, cu mare graţie
ca o aripă de fluture pictată în zbor, divină.

Cu vântul călduţ se ia la întrecere, suav şi inocent,
stropeşte fierbinţeala verii cu proaspătă adiere,
dilată simţurile, trezeşte dorinţe, aduce mângâiere,
gâdilă tandru cu parfum de femeie plin de rafinament.

Şoapte se ascund chicotind după dantelele frumoase,
buzele flutură roşii în spatele lui, senzuale, cochete,
protejează timiditatea chipului de priviri indiscrete,
lasă vederii lumina îndrăgostirii din priviri preţioase.

Accesoriu indispensabil al Evei e evantaiul!

sâmbătă, 11 septembrie 2010

Nedumerire


Zbuciumul valurilor depune mărturie
şi spuma lor cea albă
-născătoare mereu de Afrodite
cu unghii sidefii şi scoici prinse în păr-
e martora discretă a pasiunii noastre
amestecate cu nisip ud, cu alge smulse din mare,
cu urme de pietre şlefuite de necontenire de ape,
impregnate în pielea tălpilor, în coate,
în genunchi.

Tu, cine eşti?
Eşti cel ce călăreşte neînfricat pe coama valului?
Eşti strigătul victoriei ce naşte extazul?


Ţipătul valurilor zdrobindu-se de ţărm,
muşcând centimentri din el cu braţele furtunii,
acoperă vocea mea ce înalţă în văzduh
imnuri de slavă laolaltă cu gemete pline de dor,
într-o armonie de arpegii ce îmbrăţişează tainic
spaţiul sărat, nemărginit al clipei de iubire.

vineri, 10 septembrie 2010

Ruga lui Nu


Nu, te rog, să nu laşi zâmbetul să-ţi plece
în depărtate zări,
lăsându-ţi frumuseţea chipului fără strălucire.
Nu, te rog, să nu-ţi închizi ochii,
lăsându-mă în afara luminii privirii tale,
fără să mă pot reflecta în albastra lor apă.
Nu, te rog, să nu-ţi strângi tandreţea între buze,
în loc s-o picuri cald pe gura mea pofticioasă,
fiorul dorinţei trezind în mine.
Nu, te rog, să nu opreşti curgerea dulce
a cuvintelor de dragoste,
ce-mi încălzesc şoptit suav urechea inimii.
Nu, te rog, să nu-ţi ascunzi profunzimea sentimentelor
sub masca indiferenţei reci,
furtuni de tristeţi iscând fără voie.
Nu, te rog, să nu pleci singur prin desişuri,
să nu te pierzi în mlaştina iluziilor şi a regretelor,
să nu mă uiţi printre amintiri.
Nu, te rog, să nu acoperi cu praful ştirilor
poezia iubirii deschizatoare de inimi!

joi, 9 septembrie 2010

Dizolvare


Se zbat aripi de fluturi coloraţi pe pleoapele mele,
coboară şăgalnic privirea-mi albăstrită,
ce cuprinde tainic în ea şoaptele mării.

Îţi caut paşii în nisipul ud de pasiunea valurilor,
se ridică misterios spre înalt ochii mei,
ce îmbrăţişează strălucirea necuprinsă a cerului.

Aud în vântul mângâietor bătăile inimii mele,
o muzică nemaiauzită îmi învăluie romantic trupul,
ce miroase aprins a parfum de iubire.
Curcubee înfloresc magic de jur împrejur!

miercuri, 8 septembrie 2010

Aromă de vacanţă


Obraji mângâiaţi cu degete parfumate de vacanţă,
aer călător prins cu strălucirea odihnei în păr,
piele bronzată cu atingere caldă de soare,
picioare încântate de plăcuta îndelungă relaxare,
zâmbetul prelungit pe întinderea dulce a buzelor
şi mai ales râsul molipsitor, rostogolind clopoţeii de vânt,
mărturie tăcută depun clipelor îndepărtate de muncă,
smulse din cotidianul agitat al vieţii,
abandonate în vântul sfârşitului verii sărate.

Mii de secunde prelinse fluid auriu,
suspendate cu gura deschisă de plăcerea vacanţei,
imortalizate în inimă cu săruturi,
impregnate cu dulceaţa iubirii,
devin amintiri în prezentul ce geme de viaţă.