duminică, 30 decembrie 2012

Luptătorul Luminii


Bărbatul, frumos şi iubitor
o privea cu ochi plini de transcendenţă.
Femeia, zâmbitoare şi caldă
cu inima deschisă îl sorbea din priviri.

Cu sutele ei de gânduri
se lupta el,
înarmat cu lumină;
razele soarelui se uneau mănunchi
în mâinile lui puternice,
armura ce-i acoperea cu broboane
trupul mişcător,
strălucea aurie,
iar privirea lui săgeta cu neclintire totul.
Învinse!
Mintea ei tăcu o vreme
surprinsă de aşa vitejie,
de sfânta pogorâre de lumină.

Femeia, liniştită şi frumoasă
îl privea fericită, iubindu-l.
Bărbatul, coloană de lumină
sub ochii ei se înălţa fericit, iubind-o!

Suntem ţesuţi din lumina iubirii!

marți, 25 decembrie 2012

Inimă, de Crăciun





Se ating cu aromă de psalmi
limbile clopotelor,
vântul înfiorat le poartă departe sunetul,
sfânt se respiră aerul rece,
lacrimi de dor curg îngheţate pe chip.

Palme aşezate cuminţi sprijină capul aplecat,
în tăcerea rugăciunii.
Pleoape tremură sfioase,
reverberează în inima caldă
cântecul clopotelor,
se bate toaca în miezul fiinţei mele,
îngenunchez înaintea bisericii trupului,
mă rog în faţa altarului sufletului.

Se aprinde lumina
în clopotniţă,
străluceşte privirea adâncită în rugăciune,
coruri bisericeşti cuceresc suflarea.

În genunchi ascult magia colindelor,
trăiesc blând clipa de taină a naşterii divine,
împreunată în zborul din inimă mă închin,
slăvesc prin versuri iubirea,
în tăcerea rugăciunii.

Iubire creşte în inima mea, lumina,
cu magia strălucitoare a albului mă atinge,
simfonia culorilor îmi mângâie palmele,
sacru răsună silabele începutului ei, în mine,
mă luminează lumina!
În ritmul clopotelor se răspândeşte iubirea!

miercuri, 28 noiembrie 2012

Stare de fapt



Sub palmele lipite în rugăciune
inima mea s-a înfierbântat
timidă,
copleşită de revărsarea
care s-a coborât brusc
alb-strălucitoare,
tăcută
şi tumultoasă
din înaltul divin.

Atât de iubită mă simt,
foarte iubită!

Inima mea expansionată de iubirea de Tine
se odihneşte în palmele tale,
roşie,
tremurândă,
ticăind a dor necuprins,
zâmbind fericită,
printre stele şi curcubee,
iubitoare.

Foarte iubită mă simt,
iubindu-te pe tine!

Dmitri Shostakovich - Ballet Suite No 1 for orchestra (Romanze & Lyrischer Waltzer)
   

marți, 20 noiembrie 2012

Aria iubirii


A cântec înalt de vioară
suspină fericită
inima mea plină de tine.
Plăcerea a înflorit bujorii
pe trupul meu
şi roua s-a prelins parfumată,
de pe petale,
pe picioarele mele,
înălţate pe vârfuri,
ca într-un balet desăvârşit.

Lumina şi-a aşezat fericirea
pe chipul tău frumos,
iar ochii tăi mari
scântei au scăpărat
în tăcerea nopţii,
întreruptă pe alocuri
de cântecul viorii.

Vibrează în mine clipele dragostei,
degetele ni se întrepătrund
fascinate,
cuprinsă de dor,
de zbor,
cântă frenetic vioara trupului meu
aria sfântă a iubirii!

marți, 13 noiembrie 2012

Mii de poezii


Mii de poezii s-au ivit
nerostite
din adâncul inimii mele
străbătut năvalnic,
vertical,
profund
si total
de iubirea Ta frenetică,
Doamne!

Mii de poezii s-au scris
cu gemetele dragostei
în mine,
pe mine,
prin mine,
în dansul sacru al trupurilor noastre
îndrăgostite
de Tine,
Doamne!

Mii de poezii au înflorit extazul
pe buzele mele fericite,
printre săruturi prelungi,
condensându-se
în doar două cuvinte
rostite încontinuu,
ca o incantaţie:
Te iubesc,
Te iubesc,
Te iubesc,
Doamne!

duminică, 4 noiembrie 2012

Cântecul atingerii


Aud sunetul de înfiorare al pielii mele
atinsă
tandru
de palmele tale.
Doar atât se aude!
Gândurile şi-au suspendat zgomotul,
pleoapele şi-au încetat zbaterea.
Mâinile iubitoare se plimbă
lent
pe trupul meu treaz.
Simfonia acestei mângâieri
umple spaţiul
cu al iubirii
geamăt nesfârşit!

marți, 9 octombrie 2012

Pur şi simplu


Marea atinge limpede
cu sunete vălurite,
printre pietre şlefuite de timp
şi printre fire timide de nisip,
picioarele mele mici;
acoperă cu şoapte de valuri
paşii mei tăcuţi,
freamătă în mine
mireasma iubirii de tine.
Te iubesc aşa cum numai eu
te pot iubi.
Te iubesc liniştită
în singurătatea inimii mele,
te iubesc zâmbind larg
în intimitatea mea feminină,
te iubesc privindu-te
dincolo
de albastrul nesfârşit al mării,
dincolo
de cerul senin,
dincolo
de norii furtunoşi şi dincolo de stele,
dincolo
de timpul şi spaţiul plin de tine.
Pur şi simplu
TE IUBESC!

KITARO - DANCE OF THE SARASVATI-Ptr inima mea...
   
 


miercuri, 12 septembrie 2012

Dor de tine, tot...


Mi-e dor de lumina ce-ţi aprinde ochii
când mă priveşti
şi de zâmbetul cald al gurii tale
când îmi şopteşte dulci,
tainice
cuvinte de iubire.

Mi-e dor de tandreţea palmelor tale
ce-mi vibrează în trup când mă atingi
şi de frumuseţea pasiunii tale,
ce trezeşte simfonii feminine,
copleşitoare
în inima mea îndrăgostită.

Mi-e dor de sensibilitatea universului tău
pe care o simt vie
printre dansuri şi râsete
şi de tăcerea transcendenţei
în care te scufunzi
din miezul fierbinte al plăcerii.

Mi-e dor de tine
tot,
aşa cum sunt eu...toată!

miercuri, 5 septembrie 2012

Cer


Cer,
albastru de cer întins
deasupra capului meu
abandonat extazului.

Privirea se dilată în nemărginirea cerului,
lacrimile fericirii se preling pe obraji,
buzele se deschid în surâsuri pline,
trupurile freamătă a parfumul dragostei,
braţele se ridică în adiere de aripi,
zbor!

Cer,
albastru de cer infinit
în adâncul inimii mele
expansionată în iubire.

miercuri, 15 august 2012

Cea mai frumoasă inimă!

Astăzi vă invit să răspundeţi la acest chestionar (aflat în dreapta sus) realizat într-un mod foarte inspirat de prietena mea Lucia. În acest fel vă puteţi autoanaliza "inima" şi felul în care iubirea şi-a lăsat amprentele sale de graţie asupra ei.
http://open-heart-events.blogspot.ro/2012/08/cea-mai-frumoasa-inima.html

Vă dedic vouă celor care iubiţi şi care deşi aţi suferit din iubire continuaţi să învăţaţi să iubiţi şi mai mult şi mai profund şi mai transformator, următoarele versuri pe care inima mea mi le-a şoptit:


Dialoguri de inimi

"Inima mea e cea mai frumoasă"-strigă un cocor cerului înalt
şi soarele zâmbi auriu
mângâind cald aripile păsării!

"Inima mea e plină de iubire"-rosti timid, înroşindu-se tot,
firul de mac din câmpul întins pe pământ
şi soarele străluci intens
atingând protector petalele florii!

"Inima mea arde de iubire"-şuieră cu limbi roşietice
focul aprins, ce preface în fum
uscăturile, buruienile, ţepii
şi soarele vibră arzător alungând toţi norii!

"Inima mea e toată iubire"-fremătă marea
şi ţărmul atins de valurile ei se lăsă cucerit imediat,
iar soarele se oglindi îndrăgostit
în apele ei adânci!

"Inima mea nu mai e, e doar iubire tot ce sunt!"- şopti femeia
strângându-şi copilul la piept,
murmură femeia printre gemetele dragostei,
suspină femeia în genunchi, printre icoane
şi soarele păli pe albastrul de cer,
ruşinat că se mândrea cu iubirea lui mare!

Femeia îndrăgostită de soare,
de flori,
de păsări,
de apă
şi foc,
de viaţă
şi de dincolo de viaţă
îşi ridică cu umilinţă privirea spre Inima lui Dumnezeu
şi se abandonă Iubirii!

duminică, 12 august 2012

Curg cuvintele


Curg cuvintele,
îndrăgostite de tine,
prin mine;
sunt fără număr
şi degetele mele nu le mai pot cuprinde,
aduna,
ordona în poeme de iubire.

Curg cuvintele de dragoste
din interiorul necuprins al fiinţei mele de lumină,
se rotesc vrăjite în jurul perfecţiunii tale,
se ating de pielea ta fierbinte,
se oglindesc în ochii tăi timizi ca luna,
dansează în jurul buzelor tale tăcute.

Curg cuvintele,
îndrăgostite de tine,
prin mine;
sunt aşa de  frumoase
încât degetele mele încep să strălucească
atingându-le,
aşezându-le în declaraţii de dragoste,
neîncepute
şi nesfârşite!

marți, 31 iulie 2012

Demnitate


A apărut după o îndelungă aşteptare şi numărul 9 al Revistei Iuventa http://revistaiuventa.ro/2012/07/revista-iuventa-numarul-9-iulie-2012-2/ pentru care am scris următorul eseu , pe care-l puteţi şi aici, la mine în tărâm.


Demnitate

Tema acestui număr al Revistei Iuventa mi-a dat foarte mult de gândit şi de reflectat. Ştiu ce înseamnă acest cuvânt, care este interpretarea lui dată de DEX: „Vrednic (de...). ♦ Capabil, destoinic. 2. (Despre oameni sau purtarea lor) Care impune respect; respectabil; rezervat, sobru.”, dar cum se aplică el în viaţa de zi cu zi, în mine, în alte fiinţe, în jurul meu? –iată întrebările care m-au traversat în aceste zile.
Aşa că am ales să întreb persoanele care mi-au ieşit în cale în această perioadă: ” Ce înseamnă pentru tine a fi demn?” şi am rămas uimită de felul în care semnificaţia acestui cuvânt are ecouri în oameni. Persoanele „intervievate” au vîrste cuprinse între 24- 44 ani şi sunt de ambele sexe; n-am să dau nume, ci doar răspunsurile lor. Astfel o femeie îmi răspunde:” Să fii tu însăţi!”, alta: „Să fii împăcată cu ceea ce faci, să n-ai regrete sau remuşcări legate de ceea ce faci sau spui.”, alta: „Să nu renunţi niciodată la principiile tale de viaţă şi să le urmezi.”, alta: „A avea coloană vertebrală, să ştii cine eşti şi să nu te întinzi mai mult decât poţi cu adevărat, a fii merituos.”, alta: „Să te respecţi pe tine însăţi!”. Răspunsurile primite de la bărbaţi sunt următoarele: „Să-ţi respecţi principiile morale.”, „Să ai o stare de nobleţe şi să-ţi respecţi promisiunile.”, „Să-ţi respecţi convingerile interioare în orice situaţie de viaţă.”, „Să nu faci compromisuri.”
Analizând aceste răspunsuri am realizat că în forul nostru interior este foarte important să ştim care sunt principiile noastre de viaţă şi apoi să nu ne abatem de la ele indiferent de circumstanţe, pentru că altfel începem să facem compromisuri şi treptat ajungem să nu ne mai simţim demni de a fi iubiţi atît de alţii cât şi de noi înşine, demni de a fi respectaţi, de a fi ascultaţi etc.
Este foarte adevărat că în zilele de astăzi, în societatea în care trăim, este greu să rămâi vertical şi fidel propriilor convingeri interioare şi tocmai de aceea cred că demnitatea este o calitate cu atât mai valoroasă cu cât câştigăm mai multe „bătălii” cu forţele, conjuncturile etc care se opun principiilor noastre interioare. Cu cât suntem mai rezistenţi în faţa „ispitelor” de tot felul- să ascunzi un adevăr, să spui o mică minciună, să lauzi pe cineva doar pentru a obţine ceva (mai mulţi bani, o poziţie mai bună), să acuzi pe altul doar pentru a te ascunde pe tine, să bârfeşti şi să calomniezi din frica de a nu fi tu cel „pus la zid”şi multe altele de acest gen- cu atât suntem mai demni, mai oameni.
Suntem oameni, mai mult sau mai puţin în adevăratul sens al cuvântului OM. Fiind făpturi create „după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu” înseamnă că avem în noi, potenţial, aceleaşi calităţi ca şi Creatorul nostru, chiar dacă le manifestăm sau nu. Depinde de interesul pe care l-am acordat propriei fiinţe pentru trezire şi transformare, pentru a ne descoperi adevărata natură.
Dumnezeu este Iubire, ceea ce arată că şi noi, oamenii, ca şi copii ai Lui suntem picături din Iubirea Nesfârşită şi Eternă care vibrează peste tot în Univers. Suntem demni să iubim, să fim iubiţi, să trăim iubirea, suntem demni să ne respectăm unii pe alţii, să ne ajutăm unii pe alţii în acest proces de devenire care este viaţa.
Trebuie doar să credem profund şi din toată inima că suntem demni de tot ceea ce este mai bun şi mai sublim pentru noi şi aceea situaţie, fiinţă, calitate sau orice altceva ce ne dorim benefic va veni spre noi. Depinde de noi înşine să credem şi să fim demni!

Dr. Simina Renţea
www. poeziaiubirii.blogspot.com


miercuri, 25 iulie 2012

Aliniere


Uneori sunt o linie frântă,
curbă,
prea înclinată,
departe de verticalitatea mea iniţială,
ascuţită,
întreruptă
şi înghesuită între ziduri
sau obloane.

Alteori sunt o linie continuă
de zâmbete,
rotunjită de căldura şoaptelor de dragoste,
alintată de palmele de vară ale vântului
în spaţiul deschis larg al inimii.

Atunci când alteori devine deseori
simt alinierea cu celelalte linii ascendente,
profunde,
clare
şi chiar ţesătura dintre mine şi ele,
magia iubirii ce ne uneşte de fapt.

Sunt o linie aliniată la centru!


miercuri, 11 iulie 2012

Mirare


Dansul perdelei cu vântul de seară,
fina legănare a franjurilor,
şuşotelile drăgăstoase ale adierilor amurgului
îmi amintesc de atingerile tale romantice,
de clipele noastre de dragoste,
de contopirea sufletelor în fluviul nesecat
al iubirii şi devoţiunii.

Din ce minune de substanţă e plămădit trupul meu,
fiinţa mea atât de plină
şi-n acelaşi timp atât de dornică de iubire ?

duminică, 24 iunie 2012

Dorul de tine!


Dorul de tine frenetic se ridică
din adâncuri fierbinţi,
umede,
nepătrunse de timp.

Dorul de tine freamătă în urechi
ciripit de păsări vesele,
răcorite de ploaie,
neînvinse de spaţiu.

Dorul de tine înfloreşte în mii de petale
pe piele,
pe părul lung,
pe buzele dornice de săruturi,
neobosite de timp.

Dorul de tine înfioară inima,
surâde a lumină în suflet,
înalţă simfonii de gemete
şi cascade de plăcere,
ce se rostogolesc prin pereţi,
dincolo de bariere,
de micul şi pretenţiosul eu,
de limitările minţii,
dincolo de prejudecăţi,
neatinse de spaţiu.


Sunt fericită în
timpul şi spaţiul iubirii de tine!




Vă dăruiesc o melodie indiană (să nu citiţi poezia mea în timp ce ascultaţi muzica, aşa cum vă invitam de obicei) care exprimă starea de dor pe care am urmărit s-o redau în această poezie. Sper să vă placă şi să vă ajute să simţiţi cu sufletul "Dorul de tine!"ce se află în inima mea!




Om Jai Shiv Omkara-Lord Shiva Aarti
   


joi, 21 iunie 2012

Parfum veneţian


Soare fierbinte pe faţă,
picuri de vară pe buze,
zâmbete reflectate în cerul vălurit al mării,
priviri cucerite de romantism,
legănat tăcut lângă inima ta,
în gondolă...
mi-e plină fiinţa de iubirea de tine!

Rugăciuni printre statui feminine,
lacrimi prelingându-se pe palme,
răspunsuri la întrebări nerostite,
fericirea iubirii zugrăvită pe chip,
mâna mea se odihneşte rotund
în căldura intimă a mâinii tale!

Paşi curioşi pe străduţe înguste,
valuri răcoresc verzi de alge
privirea îndrăgostită,
bărbatul stă drept,
în picioare,
pe apă.
Flori de ficus albesc orizontul
cu petale mari cât palma mea de femeie,
te iubesc printre culorile leandrului
şi printre stropi de curcubee!

marți, 19 iunie 2012

Sunt femeie!


Sunt stropul de mare veselă
ce se atinge
frenetic
de perseverenţa aspiraţiei tale.

Sunt flacăra dansând tremurândă
în aerul plin de lumină
respirat
de nările tale.

Sunt rugăciunea tăcută
ce se înalţă
cu forţă
din inima ta iubitoare.

Sunt biserică
şi altar,
sunt frenezie
şi dans de cuvinte,
sunt toată,
aşa femeie cum sunt
la picioarele tale!

luni, 4 iunie 2012

Baie de verde



Curcubee picurau pe pielea înfiorată
laolaltă cu stropii de lumină albă
ai laptelui cu aromă de susan
şi cu picurii jucăuşi de apă.
Degetele fine mângâiau trupul frumos
cu elixirul cald,
catifelat,
iar buzele surâdeau în invocaţii,
în mantre;
atingerea paradisului clipi între genele femeii!

Apoi totul deveni verde viu,
fremătător,
spumos,
clocotind de viaţă;
şuvoaie verzi susurau veselie
printre degete,
pe piele,
pe rotunjimea sânilor,
în adâncitura ombilicului,
pe curbura coapselor,
împletindu-se în fineţea gleznelor.

Albul se lăsă cucerit de verde,
catifea de lumină blândă
înveli cu frumuseţe corpul feminin,
inima mea cântă parfumul etern al trandafirilor!


vineri, 1 iunie 2012

Ochi de copil

De ziua copilului dedic aceste rânduri fiecărui copil divin ce trăieşte înăuntrul fiecărui "om mare"!



Lumea pe care o vede ochiul copilului
străluceşte în mii de nestemate,
se ia la întrecere,
în aurie lumină,
cu soarele de vară,
ziua în amiaza mare.

O lume de basm cu eroi curajoşi
şi Ilene Cosânzene,
cu baloane colorate
şi zmee din hârtie ce se înalţă semeţe în aer
impregnează cu inocenţa ei
visele,
planurile,
realizările oamenilor mari.

O lume cu parfum de astrale tărâmuri,
în care îngerii cântă împreună cu oamenii
slava lui Dumnezeu
şi totul zboară
şi totul e dulce şi se mănâncă,
te priveşte uimită din ochii rotunzi,
senini şi calzi
ai copilului pur din oglindă.

La mulţi ani de copilărie jucăuşă şi plină de iubire,
ţie,
Om Mare!

miercuri, 23 mai 2012

Cele 5 feţe ale Zeiţei


Se pare că în tradiţia celtică era o sărbătoare închinată Zeiţei Mame (chiar în noaptea în care eu am făcut ochi în această lume), o sărbătoare a Focului şi Regenerării, în care femeile acelei culturi se adunau şi o invocau pe Mama Natură, Cea care a născut totul, dansând în jurul focului. 
Acum câteva zile , înainte de a afla de această Sărbătoare celtică, am fost la munte, într-o zonă extraordinară, împreună cu alte 4 femei şi ne-am "hrănit" direct cu verdele proaspăt al naturii, ne-am regenerat şi am omagiat-o pe Zeiţa Mamă, Cea care trăieşte misterios în fiecare femeie şi care vrea să fie descoperită de fiecare femeie pentru a deveni Femeie! A fost o întâlnire organizată de prietena mea, Anima sub egida "Arta feminităţii"- http://arta-feminitatii.blogspot.com/, care a primit o invitaţie din partea unei cititoare a respectivului blog pentru a ne întâlni femei care dorim să practicăm împreună tehnici de trezire şi dezvoltare a feminităţii şi pentru a pune bazele unor workshop-uri dedicate femeii. Cum Universul Feminin este pentru mine foarte important şi intim sufletului meu am urmat inspiraţia de a participa la această întrunire feminină.
Acestor femei, în amintirea momentelor minunate petrecute împreună, suflet lângă suflet, le dedic această poezie.



Cele 5 feţe ale Zeiţei




Frumuseţea tinereţii,
supleţea mişcărilor trupului feminin,
vioiciunea privirii,
şi multe altele, perseverente, la un loc,
armonios împletite
cu seriozitatea perfecţionării
sunt calităţile primei Feţe a Zeiţei.



Misterul şi forţa femeii
ascunsă în spatele bărbatului,
umilinţa plină de iubire a inimii ei mari,
răbdarea de a creşte frumos tinerele vlăstare,
simţul practic armonios integrat în liniştea muntelui
sunt calităţile celei de-a doua Feţe a Zeiţei.



Deschiderea de necuprins a inimii,
transparenţa gesturilor mângâietoare,
fermitatea deciziilor,
vulcanul mocnind în formele rotunde ale trupului,
nepotolita sete de cunoaştere
sunt calităţile celei de-a treia Feţe a Zeiţei.



Arta de a fi femeie,
dorul de iubire profundă al inimii,
senzualitatea mişcărilor,
parfumul aerului de  "dincolo" al pielii fine,
verticalitatea inspiraţiilor ce-i vibrează fiinţa
sunt calităţile celei de-a patra Feţe a Zeiţei.




Rozul cuvintelor ce-i picură din degete,
atenţia la detalii, observaţia,
gingăşia formelor şi a gesturilor calde,
bogăţia tumultuoasă a sufletului ei feminin
sunt calităţile celei de-a cincea feţe ale Zeiţei.


Împreună se ţin mâinile,
în loc sfânt se adună bucăţile de viaţă,
zâmbesc buzele,
se întrepătrund inimile de iubire,
strălucesc a împlinire şi regăsire privirile.
Zeiţa se ridică întreagă,
cuprinzând cu lumina ei de rugă
întreg pământul,
în slavă!


marți, 15 mai 2012

Sentiment


Cu mii de degete m-ai atins puternic
pe pielea delicată de femeie,
cu infinite raze de lumină mi-ai mângâiat
privirea cucerită de tine,
cuvinte de dragoste nesfârşită ai revărsat
asupra mea, îndrăgostită.
Ploi, ploi de flori
şi ploi de stele ai curs pe mine,
purificându-mă,
înflorindu-mă
strălucindu-mă.

Da, simt că mă iubeşti!


joi, 10 mai 2012

Şoapte


Încet şi suav au curs asupra mea
şoaptele tale de iubire.
Ochii mei acoperiţi de aşteptări personale
s-au deschis deodată uimiţi
şi soarele a intrat cu totul pe ferestra inimii!

Focul pasiunii a aprins candelabrele,
copacii şi-au scuturat petalele asupra noastră,
dansând,
şi roua iubirii s-a revărsat din abundenţă
pe florile sufletului!

Aud lumina ţesută din şoaptele tale, iubire!

sâmbătă, 5 mai 2012

Abis


Liane de gânduri mă împresoară,
se agaţă disperate de mine
să-mi abată atenţia inimii de la tine.
Mă las prinsă în hora lor iluzorie
şi ating cu lacrimile adâncul abisului.
Unde este lumina ce-mi arăta drumul?
Unde este căldura buzelor tale de viaţă?
Unde este iubirea ce-mi îmbrăca în slavă trupul
şi inima?

Sunt o femeie ce s-a ridicat iarăşi,
a mia oară,
în genunchi de rugă
la picioarele tale, Doamne!

miercuri, 2 mai 2012

Menire


M-am născut să te privesc pe tine
noaptea, la lumina stelelor,
să-ţi admir chipul strălucind la răsărit.

M-am născut să-ţi recunosc glasul
ziua, în cântecul păsărilor,
la amurg în sunetul mantrelor.

M-am născut să-ţi ascult tăcerea
respirând o dată cu lumina din mine
şi să aud geamătul clipei sublime
ce se împleteşte tainic cu eternitatea.

M-am născut să te ating
pe trupul perfect de bărbat
cu lacrimi de dor,
cu zâmbete de fericire,
cu frumuseţea trupului meu de femeie.


M-am născut să te caut,
să te chem,
să te găsesc,
să te iubesc,
să mă las cucerită de tine, iubite.
M-am născut să te ador!

Ia-mă cu tine, iubitule,
în Impărăţia ta preaînaltă!

duminică, 29 aprilie 2012

Deschidere


Aripi de berze abandonate vântului de primăvară
desenează zboruri de întoarcere acasă,
soarele pictează cu lumină
frunzele verzi,
iarba,
florile îmbobocite,
frumuseţea femeilor zâmbind.





Muzica păsărilor vibrează armonii în aer
laolaltă cu râsetele pline de viaţă,
cu vocalele înălţate din rafinate gâturi albe,
pline de dorul regăsirii.
Un fluture curios şi galben
freamătă în spaţiul nostru de iubire
deschis fericirii,
feelor,
îngerilor.


Paradisul a înflorit pe pământ
copacii,
culorile,
sufletele delicios unite în îmbrăţişarea naturii.





sâmbătă, 21 aprilie 2012

Spaţiul îndrăgostit



La miez de noapte înstelată
m-am desfăşurat de tot spaţiul
adunat grămezi de pulberi în mine.
Voaluri aurii s-au ridicat în vânt
şi-au dansat frenetic
laolaltă cu zbaterea genelor,
cu şuvoiul lacrimilor,
cu tremurul inimii.
Zâmbetul tău,
adunat căuş în palmele neştiute de pielea mea,
a înflorit primăveri de petale de aur
pe chipul meu radios.
Mâna mea te-a atins
cu parfumul violet al unei lalele,
cu rotundul portocaliu al fructelor,
iar braţele inimii mele s-au întins exaltate
spre tine să te îmbrăţişeze.
Ni s-au împletit zâmbetele
şi s-au deschis porţi nenumărate,
de lumină,
în fiinţa mea
devenită prea strâmtă
pentru spaţiul îndrăgostit,
ce te cuprindea tot mai mult!

Lumină blândă şi iubitoare curgea prin mine spre tine!

Serge Douw - 05. Enlightement (In Touch with Light)
   
 

marți, 17 aprilie 2012

Ignoranţa- obstacol în calea fericirii

Acest articol scris de mine a fost publicat în revista Iuventa, numărul 8, luna martie 2012. Îl puteţi citi, împreună cu alte articole foarte interesante în Revista Iuventa, la adresa: http://revistaiuventa.ro/2012/03/revista-iuventa-numarul-8-martie-2012/, la pagina 21




Ignoranţa- obstacol în calea fericirii

         În copilărie abia aşteptăm să mai împlinim un an, încă un an, pentru a deveni din ce în ce mai mari; în adolescenţă abia aşteptăm să devenim majori, să luăm singuri decizii, să nu mai depindem de părinţi, de sfaturile lor, să ne luăm propria viaţă în mâini; apoi, pe măsură ce experienţele de viaţă se adună, iar învăţămintele pe care le aduce fiecare lecţie ne modelează caracterul ajungem la concluzia că e foarte bine să ne trăim viaţa în armonie cu tot ceea ce ne înconjoară, că e chiar necesar să urmăm sfaturile celor mai în vârstă, celor înţelepţi (chiar dacă uneori sunt mai tineri decât noi), că e bine să ascultăm şi părerile altora înainte de a lua o decizie majoră.
          Astfel principiile după care ne ghidăm într-o anumită perioadă de timp diferă de la o vârstă la alta, se transformă sau cel puţin aşa ar fi firesc să fie, adică să ne „înţelepţim” pe măsură ce anii trec. Şi totuşi sunt aşa de mulţi oameni care fac greşeli permise doar copiilor, oameni maturi care se pare că nu au învăţat mare lucru deşi se confruntă a nu ştiu câta oară cu aceeaşi situaţie neplăcută, cu aceeaşi suferinţă, se lovesc de acelaşi zid.
          Răspunsul la „de ce-ul?” acestei situaţii este neatenţia, superficialitatea, orbirea, prostia sau cum este denumită generic de cei înţelepţi, „ignoranţa”. Ea este cauza tuturor durerilor, tuturor suferinţelor, neînţelegerilor, greşelilor, obstacolelor. Ignoranţa este „boala” cea mai mare a umanităţii, chiar dacă nu este atât de evidentă letal precum cancerul. Cineva spunea că dacă ar durea prostia, aşa cum doare de exemplu un dinte cariat, s-ar auzi doar ţipete de jale. Dar ignoranţa este ascunsă, vicleană; ea doare mai târziu, după ce ai repetat greşeala, când ai realizat că te-ai mai lovit în locul acela din frunte de acelaşi prag sau când reuşeşti să observi suferinţa pe care ai produs-o în cei dragi ţie în urma unei alegeri greşite, de exemplu.
         Din cauza acestui „virus” răspândit intenţionat în toată lumea avem cu toţii ca o plasă pe ochi şi de aceea nu putem vedea clar, ci doar în ceaţă, doar umbre, doar frânturi de imagini. Mergem prin viaţă bâjbâind, ne împiedicăm de adevăruri şi păşim mai departe, căci nu le vedem lumina. Ce perspective poate avea un om aflat în semiîntuneric? Fie învăţă să vadă trezindu-şi inima, mintea şi rupând pânza ce-i acoperă privirea, fie va rămâne în orbire, trăind pe jumătate. Când omul este tânăr e mult mai uşor să facă asta, căci are multe resurse-are aspiraţii, idealuri, vise pe care vrea să le împlinească, e dornic să se îndrăgostească, să iubească; încă nu a devenit „amorţit”, obişnuit cu ceaţa, rigid, pietrificat, obosit. Dar, în acelaşi timp există şi multe obstacole, de exemplu obişnuinţele şi schemele mentale: ”dacă toţi cei pe care îi ştiu au trăit o viaţa aşa, eu de ce să caut altceva, de ce să fiu diferit?”sau „ e firesc ca oamenii să se îmbolnăvească, să sufere, doar viaţa e o luptă…iar când oboseşti, mori”etc.
       Şi totuşi o vorbă înţeleaptă spune: „ A fi înseamnă a fi diferit!”, aşa că haideţi să facem primii paşi spre ieşirea din orbire la lumina adevărată a zilei, haideţi să ne vindecăm! Haideţi să credem că putem alunga de pe ochii noştri tineri vălul ignoranţei, căci ea este cea care ne împiedică să fim clipă de clipă fericiţi, mulţumiţi de ceea ce primim, de minunea vieţii pe care o trăim. Ignoranţa este cea care nu ne permite să trăim în perfectă armonie cu toată creaţia lui Dumnezeu, de aceea haideţi să ne deschidem cât mai larg ochii inimii, să fim atenţi şi să vedem clar dincolo de aparenţe, de ceea ce vor alţii să vedem, să avem încredere în fiinţele apropiate nouă, în cei pe care-i iubim, în cei care ne iubesc, să ne dorim unii altora doar binele şi „foarte-binele”. Astfel vom putea deveni cei despre care Iisus spune” Cei care vor avea ochi de văzut să vadă, iar cei care vor avea urechi de auzit să audă!”

Dr. Simina Renţea
www. poeziaiubirii.blogspot.com

duminică, 15 aprilie 2012

Dorul luminii

Lumina din ceruri de slavă
tresare pâlpâiri calde,
iubitoare,
în sufletul meu.

Liniştea buzelor Tale,
prelinse cu sângele crucificării,
se întinde în surâsuri blânde
pe chipul Tău,
de Lumină Vie!

Doamne, cum poţi iubi atât de mult?
Doamne, cum poţi ierta aşa, totul?
Strigă de dor de lumină
inima mea,
atât de mică, încă.
Te rog, Doamne,
acum la ceas sfânt,
ajută-mă să curg de la Tine
spre mine, spre ei, spre toţi
ca o lumină a iubirii,
caldă şi vie!


luni, 9 aprilie 2012

Invoc ploaia!



Chem ploaia
şi tunetele
şi fulgerele
să mă scuture de gri,
să mă trezească la viaţă,
să mă îndrăgostească!


Chem ploaia să mă ude până la piele
desprinzându-mă de mine,
de emoţiile mele intense,
de visele mele,
de umbre şi ceţuri,
de prejudecăţi zidite adânc în minte,
de păreri şi regrete.

 Invoc ploaia să mă decojească
de toate frunzele uscate,
să limpezească rănile,
să mă spele de aşteptări zadarnice,
să mă acopere cu petale parfumate,
să mă binecuvânteze cu perseverenţă.

Invoc ploaia să mă spele de mine,
să mă picure cu Mine,
să mă iubească aşa udă
de lacrimi de ploaie
cum sunt!



joi, 5 aprilie 2012

În armonie!


Muguri au ieşit din cochilia lor verde,
flori şi-au desfăcut timid petalele
spre soare,
eu ţi-am auzit zâmbetul inimii
înflorind
la o depărtare de buze
de sufletul meu.

Pala de vânt m-a atins deodată
cu verde de frunze crude,
cu delicateţe de flori înmugurite,
cu simfonie de şoapte delicioase,
cu soarele iubirii,
pe chipul asprit de iarna fără tine.

Lacrimi curg fericite de bogăţia de verde,
sufletul îşi deschide timid petalele
spre iubire,
eu mă îmbăt cu sunetul viu al inimii
înflorind
la o apropiere albastră de cer
de sufletul meu!

 Free as a bird  - Omar
   

vineri, 30 martie 2012

De dimineaţă!


Azi dimineaţă
zâmbetul buzelor mele
a străbătut cu privirea
desişul norilor;
seninul a dezvăluit timid
copacii înfloriţi.

Verdele salciei
tremură printre stropii de ploaie,
o rază de soare iveşte curcubee
între genele mele,
florile de cais parfumează umede
aerul,
zâmbesc de dimineaţă,
abandonată
Primăverii!


  OMAR AKRAM - Surrender

luni, 26 martie 2012

O lume de roz



Iubirea a deschis o fereastră de lumină
în interiorul viu al fiinţei.

Cântecul a vibrat melodios
şi grădina de roze a înflorit deodată.

Dansează în acelaşi ritm trandafirii,
copacii, norii pufoşi, îndrăgostiţii.

Fericirea răsare linişte în zâmbete,
chipurile iradiază dragoste,
trupurile sunt atinse de fiorul sfinţeniei,
totul e roz în lumea cu tine!

vineri, 16 martie 2012

Întrebare


O rază de soare îmi încălzeşte,
timidă,
palmele...
o savoare de primăvara atinge delicat
luciul buzelor mele ...
aripile deschise ale poeziei
ating în zbor,
printre nori,
înaltul albastru al cerului.
Gândul la tine vibrează roz intens
în subtilul fiinţei mele îndrăgostite;
în lumea mea de vise eşti prezent,
nelipsit,
puternic,
tandru,
iubitor!
Cum eşti şi cine eşti de fapt?
Tăcerea mă îmbrăţişează în profunzimi!

Silence speaks




miercuri, 14 martie 2012

Dor, în martie!





De alb s-au umplut privirile,
ghioceii au invadat grădinile,
emană parfum de  primăvară
dealurile,
cerurile,
vântul.

De dor de tine e plină inima,
amintirea săruturilor e caldă,
atingerea buzelor învie fremătător
visele,
şoaptele,
dansul.

Mi-e tare dor de tine, în martie!

joi, 8 martie 2012

De ce să mă iubesc?!

Astăzi, de ziua Femeii, am primit un dar minunat pe care vreau să-l împărtăşesc cu voi, toate femeile, care treceţi pe aici pentru a savura cu inimile deschise poezia iubirii ce trece prin inima mea. Este un dar subtil, o învăţătură sau mai bine zis o temă de făcut şi anume aceea de a învăţa să mă iubesc pe mine însămi, de a învăţa să accept femeia care sunt, cu toate  "uitucelile, boacănele şi răsfăţurile" pe care le fac, de a învăţa să-mi accept şi să-mi iubesc feminitatea, cu tot ceea ce implică ea şi bune şi rele! Aşa că de astăzi încep o nouă "relaţie de iubire"- cu mine însămi! Nu ştiu cum o să mă descurc (de-a dreptul cred că o să fie cea mai grea şi dificilă relaţie ) căci va fi necesar să mă port cu mine aşa cum îmi doresc să se poarte iubitul meu, bărbatul care mă iubeşte (probabil că acum voi înţelege şi ce eforturi uriaşe face el pentru ca eu să fiu mereu fericită şi mulţumită). Şi pentru că primul lucru pe lista- " Cum îţi arăţi iubirea faţă de mine" este să-mi scrie şi să-mi spună că mă iubeşte  îmi voi scrie acum, eu, mie însămi, femeii care mă aflu, o poezie de dragoste.





De ce să mă iubesc?!

Iubesc la tine, femeie ce sunt,
felul în care te aprinzi
şi forţa cu care arzi
cotropind totul în jur
şi scânteile care-ţi ies din priviri
şi săgeţile printre care abia reuşesc să fac slalom
şi acele
şi înţepăturile cuvintelor
şi lacrimile fierbinţi!


Iubesc la tine, femeie ce sunt,
suişurile şi coborâşurile,
oboseala,
zăpada roşie,
nervii, graba,
patima,
sensibilitatea
şi fragilitatea.


Iubesc la tine, femeie ce sunt,
felul în care savurezi hrana
şi gusturile bogate
şi sunetele de plăcere culinară
şi verdele nelipsit din orice mâncare
şi mierea din bucate
şi linsul degetelor!

Iubesc la tine, femeie ce sunt,
felul în care râzi,
zâmbetul misterios,
căldura privirii
şi veselia,
suava atingere a mâinilor fine
("Ce mâini uşoare aveţi , doamna doctor"),
şi simţul umorului uitat prin sertare.

Iubesc la tine, femeie ce sunt,
felul în care îmbrăţişezi oamenii,
dezgheţul, topirea
şi florile în care-ţi scufunzi nasul
şi culorile intense,
drăgălăşenia
şi inocenţa
şi ochii mari, cuprinzători
şi curiozitatea vie!

Iubesc la tine, femeie ce sunt,
felul în care te întinzi prin aşternuturi,
pasionalitatea,
curgerea lină a mişcărilor,
romantismul
şi idealismul
şi capul în nori
şi picioarele pe pământ!

Iubesc la tine, femeie ce sunt,
felul în care-ţi doreşti perfecţiunea,
transformarea
şi dorul de lumină
şi ascultarea chemării divine
şi aplecarea capului
şi rugăciunea
şi poezia!

Oare acum vezi câte motive am să te iubesc?

Cu această poezie dedicată mie însămi am făcut primul pas în relaţia de iubire cu mine, de aprofundare a autodescoperirii şi autocunoaşterii. Acesta a fost darul pe care l-am primit astăzi şi pe care vi-l dăruiesc şi vouă spre analizare şi aplicare-acela de a înţelege că pentru a fi Femeie este necesar să mă iubesc pe mine însămi cu slăbiciuni şi realizări, cu ...de toate. Următorii paşi se vor dezvălui pe parcurs, pe măsură ce acest proces se va derula.Vă şi mă îmbrăţişez în inimă de La mulţi ani plini de feminitate copleşitoare şi extatică!!!


La multi ani - Voua,dragele noastre, cele care ne luminati viata!
   
 

luni, 5 martie 2012

Ore cu tine


Palmele s-au umplut de tandreţea pielii tale
şi buzele s-au colorat de pasiunea ce-ţi scaldă
inima.
Ochii s-au rotunjit şi mai mult privindu-ţi zâmbetul,
fruntea s-a descreţit de gânduri,
trupul s-a relaxat,
întinzându-se feminin între orele ce sprijină seninul.
Aburi misterioşi au izvorât din atingerea netezimilor
şi fluide s-au prelins delicat printre degete.
Soarele s-a aprins între pleoape,
pe gene a strălucit roua extazului,
fiorul iubirii
a slavă s-a înălţat vibrând
spre culmi de lumină.

joi, 1 martie 2012

Mărţişor cu rimă


De ziua Primăverii dedic tuturor femeilor care păşesc cu paşi romantici prin tărâmul meu de poezie a iubirii ce-mi picură în şi din suflet această poezie jucăuşă:

Mărţişor cu rimă  

Un şnur înflăcărat de pasiune
se împleteşte delicat, cu raţiune,
de puritatea altui şnur, imaculat,
ca zăpada- de-un alb neîntinat.

Strâns uniţi, îmbrăţişaţi ca-n pas de vals
două fire, roşu şi alb, nu-i nici un fals,
o Primăvară a dragostei vestesc
şi pieptul femeii îl împodobesc.

Un Mărţişor aduce în dar şi o urare
de drag şi fericire împlinitoare;
el cântă-n felul lui misterios, cochet
iubirea ce-n inimă-nfloreşte, discret.

El, Mărţişorul, poate fi jucăuş
o amintire a jucăriei de pluş
sau poate fi o bijuterie preţioasă
ce străluceşte pe o rochie aleasă.

Nu contează aşa de mult înfăţişarea,
prezentarea şi nici chiar ambalarea,
căci Mărţişorul e doar un simbol clar
al Primăverii ce vine în fiecare an, în dar!


şi încă un dar muzical pentru o seară romantică, în pas de dans...

O lume romantica -   Pentru voi suflete sensibile...
 La prima volta .....
   




vineri, 24 februarie 2012

Murmur de cristal


Caut oglinda sfântă a privirii
să mă reflecte,
seninul răspunde cristal albastru
întrebărilor.

Caut cu ochii plini de dor
şi ating cu degete mângâietoare
diamantul ce străluceşte iubire
în adâncuri de suflet.

Murmură de dragoste nesfârşită
cuvinte cristaline
îngerii,
cerul,
stelele,
bijuteria înflorită a inimii!

FREDERIC DELARUE - A MESSAGE OF LOVE-Ptr inima mea...
   
 









miercuri, 22 februarie 2012

Ploaie de cristale


In mii de oglinzi se reflectă chipul meu,
zâmbetul,
strălucirea soarelui,
cerul,
frigul.
Curcubee răsar de uimire
în picurii îngheţaţi,
în ţurţuri,
în apa cristalizată,
în podoabe.

Sărbătorită mă simt
în suflet
de câmpul de cristale,
de oglinzile multicolore,
de spectacolul plin de lumină al Naturii!