luni, 31 ianuarie 2011

Albă, în culori...


Albă, mă ating de culorile lucrurilor,
ele intră topite în mine,
se amestecă,
se întrepătrund,
dau naştere unor noi universuri,
diferit colorate.

Albă, îmbrăţişez culorile florilor,
ele se contopesc cu mine,
se dizolvă,
se împletesc,
înfloresc petale noi, catifelate,
uimitor de colorate.

Albă, zbor împreună cu păsările,
ele îşi întind aripile în mine,
se înalţă,
cântă triluri de dragoste,
măiastru compun simfonii pastelate,
angelic colorate.

Albă, mă colorez cu nuanţele iubirii!

vineri, 28 ianuarie 2011

Farmec feminin



Argintiul clarului de lună
strălucire de vis aduce
la întrecere cu păreri de umbre
pe chipul frumos al femeii.
Pe buzele ei s-au copt fragii,
plini şi bogaţi,
iar în privirea ochilor uimiţi
se reflectă duios îmbrăţişarea de stele.
Aripi de îngeri flutură diafan
printre genele curbate spre senin,
simfonii celeste se cuibăresc în urechile fine,
armonia formelor se întrevede misterios
dincolo de petale, mătăsuri şi dantele.
Fericirea izbucneşte colorat
din fiecare por al pielii ei de femeie
şi rafinat vibrează senzualitatea în trup.
Iubirea palpită generos în inima ei
şi alint de zâmbete răsare între braţele gingaşe.
Un farmec aparte în miracolul Creaţiei
are femeia!


 

miercuri, 26 ianuarie 2011

Ca marea


Roşu a strălucit marea
de zilnica emoţie a atingerii soarelui,
la răsărit;
apele ei fremătătoare
dulce şoptesc
cuvinte îmbibate de dragoste,
amestecate cu scoici, lipite pe alge,
cuvinte rostogolite de valuri înspumate,
mereu flămânde de gustul ţărmului.

Cu un ochi albăstrit de seninul de cer
şi cu celălalt în care a captat fascinată
roşeaţa răsăritului
marea mă privi insistentă,
cuprinzătoare,
îndrăgostită de soare, de ţărm, de cer şi de stele.

Forţa iubirii ei năvalnice,
copleşitoare,
ecou îşi găseşte în feminitatea mea
misterios dezvelită de cuvinte,
întrezărită pe margini de zâmbete,
învăluită diafan în trandafiriu de petale.

Ca marea de mare mă simt
şi chiar şi mai mare
atunci când iubesc!


marți, 25 ianuarie 2011

În două cuvinte


Bărbatul întreabă ferm:
Ce e iubirea?
Femeia răspunde uimită:
iubirea este pentru mine poezia 
în care mă regăsesc cu rouă pe aripi 
printre cuvintele de dragoste.

Bărbatul întreabă concis:
Ce e iubirea?
Femeia răspunde gingaşă:
iubirea este pentru mine parfumul 
altor tărâmuri colorate şi vii,
pe care le-am vizitat prin vise.

Bărbatul întreabă răspicat:
Ce e iubirea?
Femeia răspunde topită de dor:
iubirea este fiorul ce-ţi străluceşte în ochi 
când priveşti fiinţa iubită,
este viaţa ce-ţi curge prin vene.

Bărbatul întreabă concret:
Ce e iubirea? 
Spune-mi în două cuvinte!
Femeia răspunde
cu genele fluturând în zborul înalt:
este Dumnezeu!


Se aude tăcerea bărbatului încântat
şi fericirea buzelor femeii într-un zâmbet!

joi, 20 ianuarie 2011

Simfonie


O simfonie de culori pastelate,
de nuanţe întreţesute unele cu altele
bucură privirea ochilor mei,
când te privesc printre gene.

O simfonie de sunete înalte,
de solfegii armonios întrepătrunse
încântă sferic auzul meu ascuţit,
când te ascult printre şoapte.

O simfonie de mângâieri tandre,
de petale ce mă ating mătăsoase
înfioară diafan pielea mea de femeie,
când te iubesc infinit printre secunde.

O simfonie de trăiri sublime,
de întâlniri magice cu beatitudinea
dilată profund fiinţa mea,
când te privesc,
când te ascult,
când te iubesc,
una cu tine, iubitule,
în simfonia iubirii
mă regăsesc!

Vals a la Paganini


marți, 18 ianuarie 2011

Sărutul luminii


Blând e sărutul luminii pe frunte,
pe faţa zâmbitoare,
pe buzele acoperite de surâsuri.

Tandru e sărutul luminii pe degete,
pe părul despletit,
pe ochii intim dezvăluiţi de pleoape.

Profund e sărutul luminii pe creştet,
pe rotunjimea inimii,
pe freamătul de iubire al sufletului.

Binecuvântată e viaţa atinsă de sărutul iubirii!

luni, 17 ianuarie 2011

Declaraţie şoptită

Învie culoarea ochilor mei când te privesc,
iubite,
tresaltă cu diafan tremur pleoapele,
iluminate de surâsul îndrăgostirii sunt buzele,
ce te alintă cu săruturi fără număr.

Cu şoaptele aurii ale prafului de stele
şi cu albastrul senin al cerului
se umplu palmele mele atingându-te duios,
iubite,
catifeaua pielii se înfioară pe braţele deschise,
zâmbeşte a dor întregul trup.

Cu mirosul iubirii se îmbălsămează aerul,
inima dansează îmbujorată în miezul fiinţei mele,
sublim susură cântările de dragoste fără sfârşit,
închinate inimii tale, iubite!

vineri, 14 ianuarie 2011

Atinsă de Eminescu

Zilele şi nopţile acestea mi-am dedicat secundele vieţii mele lui Eminescu pentru a pregăti cu dor de măreţia lui momentul artistic prin  care îl sărbătorim mâine; aerul pe care-l respir e parfumat cu teii lui, romantismul mă îmbracă în culoarea catifelei, iubirea ce-i străbate cu forţă fiecare vers îmi ţine de foame, de somn...sunt impregnată cu Eminescu...atinsă în adâncimi albastre de florile înţelepciunii sale.
Această transă a inspiraţiei l-a cuprins în mrejele ei paradisiace şi pe iubitul meu, care-mi scrie, încântându-mă, următoarele dulci versuri....


Dor

Te iubesc
şi îmi e tare dor de tine
topită prin mine,
mi-e dor
de mine avântat 
prin tine,
mi-e dor
de unul împreună!
Îţi sărut 
cu iubire
lumina paşilor
în jocul elementelor!

eu îi răspund acum...

Cu dor...

Adulmecă-mi cu dor
parfumul teiului
înflorit bucuros în ianuarie
lipit senzual de pletele mele lungi.

Atinge-mă cu dor
pe albastru de petale
deschise din sărutul florii,
ce atinge cu iubire eternitatea.

Gustă-mi cu dor
dulceaţa picurată pe litere
de profunzimea versurilor eminesciene
cu care îmi hrănesc acum sufletul.

Iubeşte-mă cu dor
de gustul meu,
de mângâierea mea,
de parfumul meu,
iubeşte-mă cu dor de adevărul care sunt!

marți, 11 ianuarie 2011

Dreptul la Fericire!

Acest eseu l-am scris pentru numarul 2 al revistei Iuventa, pe care o puteti accesa aici: /http://revistaiuventa.blogspot.com/2010/12/revista-iuventa-numarul-2.html





Dreptul la Fericire!

Sunt cu adevărat fericită?
Mă întreb privindu-mă prin claritatea oglinzii în ochii rotunzi. O lacrimă alunecă timidă de la colţul ochiului pe obraz; îi ating umezeala rotundă cu degete uimite întrebându-mă din ce emoţie a sufletului meu a răsărit...din preaplinul iubirii, din înduioşare, din încântare sau din dezamăgire, tristeţe, neînţelegere. Întrebările sapă curioase spre izvorul lacrimilor, caută să descifreze taina emoţiei ce-mi împresoară inima. Răspunsul apare tăcut- „Nu, în acest moment, nu sunt fericită”. Întrebările continuă introspecţia şi sprâncenele se ridică a mirare în oglindă- „De ce nu sunt fericită? ce motive am?” Încep să mă învârt printre motive, analizându-le atentă...unele sunt superficiale, altele de-a dreptul hilare, altele nefondate, altele crud de adevărate...tristeţea unei iubiri neîmpărtăşite...neînţelegerea într-o comunicare....limbaje diferite ale iubirii....frunzele îngălbenite pe care vântul toamnei le-a răscolit...căldura soarelui la concurenţă cu căldura caloriferelor...lupta pentru putere...tendinţa feminină de a lua asupra mea şi greşelile altora...egoismul...lipsa răbdării...grija zilei de mâine...
Minutele trec cu viteza secundelor, ziua e scurtă şi e nevoie să aprind lumina pentru a-mi putea privi mai departe şi mai adânc chipul în oglinda analizei interioare. Pe măsură ce motivele nefericirii mele actuale ies la iveală chipul se schimbă, se schimonoseşte de durere, lacrimile şiroiesc şi suspine întretaie tăcerea. Sentimente refulate, emoţii înăbuşite, feminitate respinsă, sensibilitate negată, senzaţia acută că nu merit fericirea izbucnesc din profunzimi neatinse de lumina conştiinţei. Ochii înlăcrimaţi se deschid şi mai mult privind dansul greoi, năucitor al acestor trăiri.
Deodată, în tot vârtejul emoţional, o întrebare transformă sensul cugetărilor de până acum – „De ce să nu merit să fiu fericită?” Apoi i se alătură altele – „Ce greşeli de neiertat am făcut eu ca să sufăr acum?” ...”Dumnezeu, Cel care m-a creat după chipul şi asemănarea Lui mă poate ierta, mă poate iubi aşa cum sunt şi eu nu?”...Îmi amintesc învăţăturile celor înţelepţi, care spun că Dumnezeu este Iubire, este Fericire, iar noi, oamenii nu suntem altceva decât copiii Lui...deci şi pe mine, aşa tristă, vulnerabilă şi rănită cum mă simt acum, mă iubeşte Tatăl meu. Am dreptul să fiu fericită!
Motivele multe ale suferinţei mele se retrag absorbite de lumina angelică a acestui gând. Gradat liniştea se aşează în inima mea, gonind furtuna de mai devreme, trăsăturile chipului răvăşit de suferinţă se înfrumuseţează, gura se destinde într-un început de zâmbet. Ochii îmi răspund din strălucirea detaşată a oglinzii- „ Chiar dacă ai o mie de motive să crezi că nu poţi fii fericită, doar faptul că inima ta ştie că eşti copilul lui Dumnezeu şi că El are grijă de tine, e suficient ca să fii de fapt cu adevărat fericită”!


Fericire

Fericire pătrunde-mi în trup,
zâmbeşte-mi din fiecare celulă,
să cânte „Oda Bucuriei” în inima mea!

Fericire ia-mă cu tine
în înălţimi cu parfum de stele,
fericire du-mă pe aripile tale
în tărâmuri edenice de vis,
fericire ţine-mă de mână
aici, în raiul de pe Pământ!” 


Dr. Simina Renţea
Constanţa
www. poeziaiubirii.blogspot.com

duminică, 9 ianuarie 2011

Picură dulcele


Din potirul cu gust de nemurire
dulce sirop
curge,
plin de dragoste măiastră,
încet prelingându-se
pe trupurile noastre  îmbăiate
în cântecul armonios al iubirii.

Palmele se lipesc
ude,
atinse de dulceaţă,
genele se înfioară
ninse paradisiac cu petale de vise,
frumuseţea buzelor se umezeşte
cu esenţa siropului.

Se împletesc cele două miresme,
se întrepătrund cele două gusturi,
se caută cele două priviri,
se regăsesc atingerile,
se respiră sunetele,
se trezesc în scânteierea iubirii
sufletele!

miercuri, 5 ianuarie 2011

Clopote


Se ating cu aromă de psalmi
limbile clopotelor,
vântul înfiorat le poartă departe sunetul,
sfânt se respiră aerul rece,
lacrimi de dor curg îngheţate pe chip.

Reverberează în inima caldă
cântecul clopotelor,
se bate toaca în miezul fiinţei mele,
îngenunchez înaintea bisericii trupului,
mă rog în faţa altarului sufletului.
Se aprinde lumina
în clopotniţă,
străluceşte privirea adâncită în rugăciune,
coruri bisericeşti cuceresc suflarea.

În ritmul clopotelor se răspândeşte iubirea!

marți, 4 ianuarie 2011

Lumina


Sclipea în curcubee, lumina,
râdea tăcută în raze de soare,
cânta picurător cu topire de ţurţuri.

Se întindea pe pielea trandafirie, lumina,
şoptea dragoste pe fineţea gâtului,
tandru se juca cu buclele părului.

Se oglindea în ochi îndrăgostiţi, lumina,
surâdea cu irizaţii de paradis,
cădea cu picături de fericire pe trup.

Iubire creştea în inima mea, lumina,
cu magia strălucitoare a albului mă atingea,
simfonia culorilor îmi broda palmele,
sacru răsunau silabele începutului ei, în mine,
mă lumina, lumina!