Dincolo de fiinţă

În această pagină veţi putea citi poeziile mele dedicate Îngerilor, lui Iisus, lui Dumnezeu- un fel de poezii religioase, rugăciuni ale sufletului meu...


1. Abis





Liane de gânduri mă împresoară,
se agaţă disperate de mine
să-mi abată atenţia inimii de la tine.
Mă las prinsă în hora lor iluzorie
şi ating cu lacrimile adâncul abisului.
Unde este lumina ce-mi arăta drumul?
Unde este căldura buzelor tale de viaţă?
Unde este iubirea ce-mi îmbrăca în slavă trupul
şi inima?

Sunt o femeie ce s-a ridicat iarăşi,
a mia oară,
în genunchi de rugă
la picioarele tale, Doamne!







2. Dorul luminii


Lumina din ceruri de slavă
tresare pâlpâiri calde,
iubitoare,
în sufletul meu.

Liniştea buzelor Tale,
prelinse cu sângele crucificării,
se întinde în surâsuri blânde
pe chipul Tău,
de Lumină Vie!

Doamne, cum poţi iubi atât de mult?
Doamne, cum poţi ierta aşa, totul?
Strigă de dor de lumină
inima mea,
atât de mică, încă.
Te rog, Doamne,
acum la ceas sfânt,
ajută-mă să curg de la Tine
spre mine, spre ei, spre toţi
ca o lumină a iubirii,
caldă şi vie!







3. Îngeri pe străzi



De ieri au început să se plimbe pe străzile mai multor oraşe de la noi din ţară Îngeri! Oferă îmbrăţişări celor care doresc să uite pentru o clipă de grijile cotidiene, dăruiesc zâmbete, aduc tresăriri de fericire şi magie în inimile deschise ale celor care au şansa să-i întâlnească. Pe mine m-a îmbrăţişat o Îngeriţă frumoasă, cu ochi mari şi albaştri ca seninul acestor zile minunate de toamnă. Toate secundele de fericire din copilărie, toate momentele de îndrăgostire ale adolescenţei, toate clipele miraculoase de iubire ale vieţii mele s-au retrezit în fiinţa mea în aceea îmbrăţişare pe care mi-a dăruit-o, fără să ceară nimic în schimb, Îngerul!
După ce am plecat, uimită, am început să realizez că Îngerul era totuşi o fiinţă umană, care plină de bunătate şi dăruire îşi dedica timpul celorlalţi, semenilor ei, uitând cu totul de ea însăşi- că poate n-a mâncat încă în acea zi, că poate îi era frig îmbrăcată toamna în rochia aceea alb-strălucitoare- şi devenind pentru o vreme un mesager al Lumii Angelice.
M-am întors să-i mulţumesc pentru că a ales să facă asta, dar plecase...în depărtare se vedeau aripi de Îngeri îmbrăţişând oameni.


Este Simpozionul cultural-artistic "SĂPTĂMÂNA ARHANGHELILOR" (30 octombrie-6 noiembrie) Informaţiile despre programul şi locul de desfasurare al acestei minunate sărbatori în oraşul tău le găseşti accesând inspiratul site http://angelinspir.ro/


E plin de Îngeri pe străzi ! Căutaţi-i şi lăsaţi-vă îmbrăţişaţi de Ei! E un moment care vă va rămâne mereu în suflet. EI pot fi călăuzele noastre spre Dumnezeu!




 





Le voi scrie acum, lor, Îngerilor-văzuţi şi nevăzuţi- o poezie, în semn de recunoştinţă:

Atâtea şi totuşi puţine

Atâtea rugăciuni s-au ivit pe buzele mele,
atâtea lacrimi de dor de lumină s-au prelins pe obraji,
atâtea cuvinte de slavă a înălţat inima spre Voi,
atâtea...
şi totuşi atât de puţine.

În braţele voastre albe de îngeri
m-am cuibărit toată,
timpul şi-a pierdut consistenţa,
sufletul şi-a regăsit fericirea.

Atâtea cuvinte de mulţumire au răsărit pe buzele mele,
atâtea licăriri de stele ale încântării au atins inima,
atâtea aminuri au vibrat în nemişcarea clipei,
atâtea...
şi totuşi
atât de puţine!

Sunt încă om
şi mă rog să iubesc
ca un Înger!



4. Doar unul




De jur împrejurul trupului meu adorat
e un dans al vieţii,
o frenezie a energiilor,
un cântec de slavă înălţat pe mii de voci
angelice,
spre ceruri.

Artificii explodează suav
înconjurându-mă colorat,
aripi de fluturi se zbat dincolo de pleoape,
văd printre ele,
vibrând,
ţesătura luminii ce mă alcătuieşte.

Farmecul iubirii îmi răpeşte gândurile,
toate.
Doar unul rămâne scrijelit cu dor
în mintea inimii mele:
te iubesc, Doamne!













Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu