marți, 10 noiembrie 2015

Şoapte


O şoaptă pictată pe o frunză sunt;
vântul colorat al vieţii  mă poartă prin lume-
uneori mă azvârle în vreo apă stătută,
alteori mă ridică până în vârful alb al muntelui,
uneori sunt strivită sub talpa unui trecător,
alteori împodobesc buchetul unei mirese;
uneori strigătul meu de luptă, de încrâncenare, de frică
îzbucneşte furtunos din adâncuri,
alteori susur magia divină a cuvintelor îndrăgostite
la urechile celor deschişi să le audă.

O şoaptă picurată pe o frunză sunt;
şuvoiul fremătător al vieţii mă poartă prin lume-
uneori mă trezesc rătăcind prin pietrişul albiei,
alteori curg împreună cu celelalte picături,
uneori refuz să iau forma vasului în care mă aflu,
alteori sunt fericită cu propriile alegeri,
uneori vreau să mă opresc, obosită
şi doar să-mi plâng slăbiciunile,
alteori în tumultul cascadei de râsete
înot bucuroasă.

Cineva m-a şoptit pe o frunză şi mi-a dat drumul pe apă, în viaţă;
uneori cred că m-a lăsat singură,
alteori simt că sunt privită, ajutată, ghidată, iubită.
Sunt o şoaptă care-şi drege glasul!
Sunt o şoaptă care se pregăteşte să cânte în cor!
Sunt o şoaptă desprinsă de pe buzele Lui!