joi, 15 decembrie 2016

Astazi, Tu!


Astazi, Tu ai coborat lumina peste mine,
m-ai mangaiat cu ea pe pleoape si pe fiecare fir de par
ce se lipise ud de chipul fericit.

Da, Te uitasem din nou.
Ochii mei acoperiti de intunericul obisnuitului
nu-Ti mai puteau vedea stralucirea dincolo de vesminte.
Te-ai imbracat in multe si felurite haine
doar, doar Te voi putea recunoaste.
Te-ai ascuns tacut si misterios intr-o multime de trupuri
doar, doar ma voi indragosti de Tine.
Mi-ai soptit mii de cuvinte de iubire vesnica
doar, doar iti voi putea recunoaste chemarea.

Eu, Te vedeam,
Te recunosteam,
ma indragosteam de Tine
mereu si mereu,
apoi Te uitam iarasi,
lipindu-mi privirea si inima de vesminte, de trupuri, de soapte.
Te-am gasit, te-am pierdut si te-am regasit in toate vietile,
ma invart in jurul centrului Tau de lumina in toate secundele,
mai aproape, mai departe si mai aproape.
Nu pot trai fara Tine!
Esti pamantul, apa, focul, aerul si eterul meu,
esti prezent in fiecare lacrima,
in fiecare zbatere,
imi zambesti de peste tot,
faci dragoste cu mine in fiecare clipa.
Esti sensul meu de a fi femeie si de a Te iubi!

Astazi, Tu ai suflat peste inima mea foc,
auriu, vertical, incandescent,
penetrandu-mi fiecare celula, fiecare gand, fiecare amintire
cu iubirea Ta!

Ajuta-ma sa nu Te mai ratacesc iarasi!