miercuri, 10 decembrie 2014

Valul iubirii


Un val de amintiri mi-a invadat fiinţa,
proaspăt;
mirosind a trecut
el a adus viitorul în prezent;
fragmentele s-au aşezat la locurile lor de la începuturi,
firesc.
Ceaţa s-a risipit pe la margini de gânduri,
liniştea zâmbetului a înflorit pe chip,
imaginea de ansamblu s-a clarificat.

Un val de flori s-a aruncat asupra mea,
parfumat;
delicat a mângâiat sufletul meu
cu dansul petalelor colorate
şi pielea trupului s-a minunat toată
de aşa atingere.
Bucuria a pătruns pe la margini de gânduri,
liniştea fericirii a zâmbit pe buze,
imaginea de ansamblu s-a expansionat.

Un val de gusturi a izbucnit în gura mea,
savuros;
o combinaţie de fructe aromate,
impregnate cu mierea săruturilor
a cuprins întregul palat,
delicios.
Ceaţa s-a şters pe la margini de simţuri,
liniştea încântării a înflorit pe limbă,
imaginea de ansamblu s-a înfiorat.

Un val de fructe,
un val de flori,
un val de lumină şi sunete,
un val de atingeri, de gusturi,
un extaz al simţurilor trezite,
un val de amintiri al altor clipe similare,
valul iubrii a înlăturat vălul.
A crescut în mine oceanul fericirii!

joi, 6 noiembrie 2014

Ochiul furtunii...


Furtună!
Tropăie vântul printre gânduri o mie,
geme prelung marea printre emoţii,
vârtejul mă ia pe sus,
în jos.
Mâinile au alunecat ude din palmele tale
şi s-au atins cu zgomot de recele podelei,
inima a îngheţat,
iubirea în bucăţele mici s-a spulberat.
Oftez în furtună.
Plâng şi zbaterea pleoapelor m-a obosit.

Ştiu ce caut!

Doar că am uitat drumul,
am uitat zâmbetul,
căldura şi blândeţea inimii le-am rătăcit.
Cu lumină mă veghează Îngerii.
Ochiul furtunii mă atrage magnetic,
mă soarbe,
mă ameţeşte
şi vârtejul e tot mai mare.
Ţipătul meu se atinge de marginile vijeliei,
se rostogoleşte spre centru,
se sparge,
dispare,
absorbit de liniştea din mijloc.

Ştiu ce caut!

Nemişcarea din ochiul furtunii,
nesfârşita linişte a stării de a fi,
pacea minţii,
iubirea ce îmbăiază totul-si furtuna şi ochiul,
rugăciunea inimii de femeie!
Te rog, ajută-mă, Doamne!

luni, 20 octombrie 2014

Culorile femeii!


Negru!
La început m-am îmbrăcat în negru,
asortată cu a ochilor tăi culoare
şi genele mele şi-au amplificat zborul
în misterul timpului fără margini.

Alb!
Apoi m-am îmbrăcat în alb strălucitor;
Graţia divină a picurat din petale albastre de lotus
lacrimi de compasiune ce au mângâiat inima mea
şi m-au învăţat blândeţea şi iertarea.

Roşu!
O rochie roşie de trandafiri am purtat,
inimi înfloreau de frumuseţe privindu-mă
şi iubirea se deschidea în surâsuri
în faţa paşilor mei acoperiţi de petale.

Albastru!
În albastrul cerului m-am învelit apoi,
din necuprinderea spaţiului inimii
pernă de vise paradisiace am creat
şi universuri s-au dezvelit la picioarele mele.

Roşu-grena!
Din roşul aprins al focului veşmânt mi-am făcut,
am sacrificat  impurităţi şi slăbiciuni şi lene,
pasională am renăscut în miezul fierbinte al vieţii
şi acţiunile mele au devenit acte devoţionale.

Violet!
A venit rândul violetului să-l aşez cunună
pe capul meu aplecat la picioarele-ţi de lumină.
Cu un gest brusc am tăiat compromisuri,
abandonându-mi mintea în curajul de a merge mai departe.

Cenuşiu!
În nuanţele gri ale fumului efemerităţii
mi-am acoperit apoi goliciunea trupului de femeie,
pătrunzător am privit dincolo de lumea aceasta
dizolvată în beatitudinea savuroasă a vidului.

Galben!
Aurie rochie am îmbrăcat cu străluciri preţioase tivită
şi unghiile mi le-am pictat cu stropi de soare.
Fascinatoare am păşit printre obstacole suspendate,
cu mintea adâncită în iubirea inimii.

Verde!
Verdele s-a aşezat cunună de frunze de iederă
pe capul meu zâmbind fericire.
Armonie şi inspiraţie şi magie de cuvinte
au parfumat maiestuos şi proaspăt aerul din jur.

Roz!
Acum sunt îmbrăcată în rozul splendorii divine,
muzică glorioasă răsună în urechile mele,
sărbătoresc frumuseţea perfecţiunii
şi lotuşi înfloresc fericirea în palmele-mi bogate de lumină.

Sunt un curcubeu de femeie!


joi, 25 septembrie 2014

Chemare!


Cu cerul m-am înveşmântat şi te chem!
Vino, iubitule, zburând printre secunde,
străbate anii, lunile, orele, moartea.
Vino, iubitule, cu zâmbetul tău şăgalnic şi cuceritor
revărsându-se din preaplinul inimii,
pluteşte pe aripi de fantezie
şi vino!
Sunt pregătită să intru în treierişul dragostei
împreună cu tine.

Aurie te chem cu glas nerostit!
Vino, iubitule, alergându-ţi paşii printre frunze,
străbate munţii, pădurile, livezile, toamna.
Vino, iubitule, cu soarele strălucind în vârf de munte
umplându-ţi privirea inimii,
smulge-te din rădăcinile pământului
şi vino!
Mă dor corzile sufletului de dor,
de un dor fără margini, aprins.

În rozul lotuşilor m-am îmbrăcat chemându-te!
Vino, iubitule, din depărtări, din vise,
străbate norii, spaţiul iluzoriu ce ne desparte, singurătatea.
Vino, iubitule, cu miezul de taină al cuvintelor tale inspirate
atent aşezate în prelungirea inimii,
dansează fericit printre versuri
şi vino!
Splendoarea şi bogăţia iubirii
ne aşteaptă!

Te chem, te strig, te rog,
vino!

vineri, 12 septembrie 2014

Parfumul verii


Mi-am prins în păr parfumul auriu al verii!
Soarele a zâmbit cochet
şi s-a ivit jucăuş dintre norii cu aer de toamnă.
Vântul a vrut să mi-l fure din plete
şi să-l împrăştie prin toată lumea,
dar parfumul verii mi-a impregnat atât de adânc
pielea trupului,
privirea,
inima
cu blândeţea lui iubitoare
încât vântul a renunţat la idee
şi s-a retras ruşinat printre valuri, înspumându-le.

Mi-am prin în păr parfumul auriu al verii!
Tu m-ai găsit strălucitoare şi fascinantă
aşa împodobită
şi mi-ai şoptit cu glas de poezii
cât de mult mă iubeşti.
Fiorul îndrăgostirii de tine a străbătut din nou
trupul meu feminin,
privirea,
inima
cu geamătul lui de plăcere beatifică
încât tu ai venit şi mai aproapre de mine
şi te-ai oglindit în fiinţa mea.

Mi-am prins în păr parfumul auriu al verii
pentru a-mi aminti mereu de iubirea ta!

marți, 10 iunie 2014

Nesfârşire



Întindere în sus….
gât, coloană, umeri, frunte…
sus de tot,
fără margini,
fără sfârşit.
Începutul e acolo sus,
un început continuu,
din care izvorăşte mereu şi mereu lumina totului,
zâmbetul inimii fericite,
uimirea minţii dilatată
şi mai departe
şi mai sus.
Înalt şi necuprins,
aripile se întind tot mai mult,
privirea se desface în toate culorile
până ajunge să se cufunde în alb,
albul susului,
verticala înălţimii ce-ţi taie respiraţia.
Întindere în sus…
aer proaspăt,
aerul viu al sfinţilor,
răspunsul rugăciunilor,
darul lui Dumnezeu pentru sufletul meu.

Întindere în nesfârşire,
în fericirea fără margini!
Capul se pleacă a umilinţă,
recunoştinţa răsare jos,

faţă de sus.

luni, 19 mai 2014

Joc cu lumină!


In parul meu adie miresmele gurii tale iubitoare,
braţele-mi sunt bogate de flori,
petale catifelate îşi etalează splendoarea pe pielea mea,
desfă-mă cu lumină!

Urechile mele sunt îmbătate de nectarul cuvintelor tale,
aroma lor înfloreşte iubirea în inima mea,
buzele-mi surâzătoare au împrumutat culoarea trandafirilor roşii
pe care s-a oprit privirea ta fascinatoare,
desfată-mă cu lumină!

Uimirea şi-a găsit loc de taină sub pleoapele
ce-mi acoperă ochii luminaţi de fericirea prezenţei tale,
trupul meu dansează valsul îndrăgostirii eterne
cu toţi copacii înfloriţi şi înverziţi,
pătrunde-mă cu lumină!

Joacă-te cu mine cu lumină,
desfă-mă, desfată-mă, pătrunde-mă
şi adună-mă în lumină!
În lumina ta din mine!

marți, 6 mai 2014

Povestea caisului înflorit!


Abia puteam vedea fărâme de cer
printre crengile lui pline de flori,
albe, parfumate,
deschise cu totul spre viaţă
sau abia îmbobocite.
M-a cucerit de la prima privire!
Mi-am aplecat inima feminină spre bogăţia lui înflorată
şi caisul a început să-mi şoptească
cu murmur de vânt,
înfiorând petalele florilor,
povestea lui de copac înflorit.

Se pare că de ceva vreme privea cu uimire
prin fereastra cea noua
peretii albi,
violetul perdelei,
zecile de cărţi citite,
ce aşteptau să fie frumos orânduite.
Îşi apleca tot mai mult spre geamul casei
urechile crengilor goale, tremurânde,
încălzindu-le cu sunetul suav al muzicii,
ce umplea uneori camera,
cu căldura şoaptelor de iubire,
ce abia aşteptau să se audă în spaţiul cel nou.
O văzuse într-o zi pe femeie
şi râsul ei copilăresc îi aduse sevă proaspătă în lemnul trupului lui.
Se îndrăgosti pe loc!
Paşii femeii se auzeau cam rar prin acele odăi,
aşa că tânjea de dorul ei, copacul.
În sinea lui
ştia că îi va cuceri inima
abia atunci când primăvara îl va împodobi cu haine de flori parfumate.
Şi chiar aşa se petrecu!
În ziua aceea,
caisul se trezi de dimineaţă
şi îşi oglindi ramurile înflorite în razele soarelui;
picături de rouă îi reflectară limpezi frumuseţea,
iar parfumul lui se răspândi în depărtări.
Simţea,
cu toată experienţa lui de copac ce înflorea în fiecare an,
că femeia de care se îndrăgostise inima lui vie
va veni şi-l va vedea.
Şi iată!
Ochii ei se rotunjeau şi mai mult a uimire şi încântare,
palmele ei mici se întindeau spre braţele lui înflorite,
întreaga ei fiinţă se deschidea spre el.
Caisul o îmbrăţişa cu parfumul lui suav,
o mângâia delicat cu frumuseţea florilor,
o răsfăţa cu toată fericirea tăinuită în fiecare petală.
Se simţea împlinit!
Reuşise să-i cucerească inima,
să o facă fericită!

Aşa îmi fredona la urechi,
cu buzele lui de flori,
copacul.
Da, i-am răspuns eu,
fericită.
Şi eu te iubesc!
Şi vântul alerga bucuros pe tot Pământul
purtând pretutindeni iubirea!

joi, 27 martie 2014

Zâmbet de primăvară!


Oamenii zâmbesc mai mult primăvara,
atinşi pe inimi de copaci înfloriţi,
de raze de soare,
de parfum de petale.
Iarna pleacă încet, încet de pe frunţile lor,
de sub pielea asprită de vânt,
dintre hainele groase,
iar ridurile grijilor se şterg uşurel
mângâiate de parfumul proaspăt al unei noi vieţi.
Cântecul de dragoste al păsărilor,
zumzetul albinelor îmbătate de mirosul polenului,
tot freamătul naturii trezite
aduce seva bucuriei de a trăi în sufletele oamenilor.
Oamenii zâmbesc mai mult primăvara!

Privirile lor strălucesc în soare,
se uimesc de culorile cerului,
se hrănesc cu verdele mugurilor,
se îndrăgostesc de viaţă.
Din nou!

Oamenii zâmbesc mai cald primăvara,
îmbrăţişaţi în inimi de inimile semenilor lor,
de atingerea soarelui,
de veşmintele parfumate ale copacilor.
Toate florile se deschid frumoase în drumul privirilor lor fericite.
Oamenii zâmbesc a iubire,
primăvara!

vineri, 28 februarie 2014

Mă uit la mine...


Mă uit la mine...
sunt un fir de nisip adus de vânt în părul tău,
sunt o fărâmă de scoică adâncită în urma paşilor tăi,
sunt un licăr de lumină desprins din raza privirii tale.

Mă uit la mine...
imi vine să plâng de micimea mea,
de zbaterea mea fără rost,
de importanţa mea de furnică
ce "pune umărul" la splendoarea operei tale.

Mă uit la mine...
te caut pe tine!
Încă nu te văd!
Încă nu-ţi ştiu zâmbetul, nici strălucirea,
încă nu te simt!
Doar momente trecătoare care dispar când clipesc din gene,
doar străfulgerări de linişte,
doar...

Mă uit la mine,
vreau să te văd pe tine!
Arată-mi-te!

luni, 24 februarie 2014

Iubitul meu din vise!


Iubitul meu din vise,
tu, cel cu ochi mari ce mă privesc în profunzime de suflet,
tu, cel ce zâmbeşti cu tot chipul când mă vezi fericită,
tu, ale cărui degete lungi ştiu să mângâie feminitatea trupului meu
intocmai ca pianistul ce-şi ascultă tăcut şi uimit
muzica ce se aude atingând clapele,
tu, iubitul meu,
sunt aici să te iubesc!

Iubitul meu din vise,
tu, care faci ca visul meu să devină realitate vie în braţele tale,
fiind mereu prezent,
tu, cel care dansezi cu mine dansul îndrăgostirii eterne,
tu, cel care îmi cunoşti fanteziile şi regretele,
amintirile şi speranţele,
extazurile şi tristeţile,
surâsurile şi lacrimile,
tu, iubitul meu,
sunt aici să te iubesc!

Iubitul meu din vise,
tu, cel care eşti plin de umor, de surprize, de spontaneitate,
tu, cel atent la mine şi la ce înseamnă pentru mine "noi",
tu , cel care eşti dornic de transformare,
tu, cel fascinant prin simbioza dintre pasionalitate şi transcendenţă,
tu, iubitul meu,
sunt aici să te iubesc!

Fără oprire, neîncetat, tot mai mult!

miercuri, 15 ianuarie 2014

De dor de Eminescu!

Astăzi e ziua Poetului nemuritor, astăzi e şi ziua când acest tărâm de poezie a iubirii împlineşte 4 anişori. Sufletul meu picură câteva cuvinte de dor în amintirea lui  Eminescu!



Copaci desfrunziţi îi caută paşii pierduţi pe aleile vremurilor,
flori de tei încă neînflorite îi aşteaptă sfioase atingerea,
inimi îndrăgostite îi rostesc etern versurile de dor,
cu romantism ne plouă Eminescu pe cuvinte!

Timpurile nu s-au îmbunătăţit prea mult,
aceleaşi moravuri vedem la unii semeni,
jurnaliştii nu mai respiră demult adevărul,
e nevoie de impulsul unui nou Eminescu.

Scrisorile aşteaptă mari fapte eroice să se petreacă,
Luceafărului îi e dor din nou de Cătălina,
codrii de aramă foşnesc neînzăpeziţi în ianuarie,
punctul originar resoarbe totul într-un singură silabă.

Nu mai e nimic de spus fără glasul lui frânt de duşmani prea devreme,
Eminescu continuă să-şi fluture coama printre stele,
noi am rămas pe Pământ să ne hrănim cu ale lui poeme
şi să visăm că au apus deja vremurile cele rele.

Eu îmi împodobesc inima cu poemele lui sublime!

duminică, 12 ianuarie 2014

Trăire


Zbatere într-o cuşcă cu pereţi de umbre,
gânduri pesimiste învârtindu-se haotice,
în jurul meu
gata să mă înhaţe cu totul,
să mă ducă în lumea lor întunecată şi rece.
E frig în mine.
Plouă cu lacrimi încontinuu.
Iarăşi m-am rătăcit.



Mă priveşti atent, cu răbdare,
vrei să înţelegi zbaterea
şi să alungi iarna cu zâmbetul tău cald.
Deşi te resping,
tu nu pleci.
Rămâi calm cu mine,
lângă mine
şi suflarea ta iubitoare mă învăluie blând.
Mâinile tale mă ating uşor pe lacrimi,
pe suspine,
pe hainele îngheţate.
Braţele tale mă cuprind protector,
inima ta se lipeşte de tremurul inimii mele,
săruturile îmi ating faţa şi gâtul şi părul
cu liniştea iubirii.
Te privesc din pragul rece al umbrelor
şi simt că ochii tăi mă iubesc,
chiar şi acum.
Zâmbetul tău întinde spre mine o mână de lumină.
Mă agăţ de ea şi sar înafara frigului.
Tu eşti prezent.
Picuri în mine încet, încet
cuvinte fierbinţi de dragoste şi dor.
Încep să mi le amintesc,
să văd soarele răsărind în mine,
să te recunosc.
Chipul tău străluceşte, transfigurat de iubire.
Eşti foarte frumos!
Zâmbesc îndrăgostită.


Dansez cu tine într-un spaţiu de lumină,
mintea a încetat să mai mintă acum.
În noi doi
timpul se măsoară fericit în clipele dragostei.
E primăvară în mine.
Plouă cu săruturi încontinuu.
Iarăşi te-am regăsit, iubitule!


- In the Presence of Angels