luni, 18 octombrie 2010

Picuri



Picuri de ploaie bat ritmic în obrazul transparent al ferestrei,
cântă stropii amintiri ale norilor călători prin ceruri,
lacrimi timide cuceresc ochii strălucitori
şi alunecă înfiorate pe chipul desenat cu măiestrie,
cu aleasă frumuseţe.

Oare ploaia se prelinge printre firele ude de păr,
şiroaie reci, uşor sărate?
Oare strigătul ploii dansând printre valuri gălăgioase
răsună fremătător în urechile ude?
Oare cine mă atinge cu degete lungi de ploaie,
ce tremură pe trupul meu arcuit spre cer?

Visul ploii de a ne îmbrăţişa în extaz
răsare printre genele grele de picuri,
inima toarnă fericire pe rotunjimea cuvintelor,
ce se aştern uimite pe buzele îndulcite de săruturile ploii.

Picuri de poezie a ploii,
picuri de încântare,
picură sufletul...picuri!

2 comentarii:

  1. Se vede ca te-a inspirat foarte frumos si ritmic ploaia de afara...au rezultat niste versuri de poveste! felicitari

    RăspundețiȘtergere
  2. sunt incantata ca iti plac versurile picurate de ploaie.....

    RăspundețiȘtergere