sâmbătă, 24 aprilie 2010

Prinderea soarelui!


De cand rasare din mare in cantec de pasari,
ud si sarat, colorand aerul in galben si rosu,
soarele urca gradat pe seninul de cer,
marindu-se si iradiind tot mai multa caldura;
la mijlocul zilei, in deplinatatea fortei lui luminoase,
nu-l poti privi direct in ochii lui fierbinti,
caci scantei orbitoare trimite spre pupilele tale de om,
parjolindu-ti vederea si vara chiar si pielea.

Incepe apoi sa coboare treptat, discret micsorandu-se
si poti din nou sa-i privesti stralucirea;
la apus garniseste cerul cu violet si rosu
in respiratie suspendata de asa magie
si inainte sa dispara in cealalta parte a lumii,
devine atat de mic, uluitor de mic,
incat daca te asezi in unghiul cel bun
il poti prinde usor intre degetele mainii tale.

Daca vrei sa prinzi maretia de soare
e simplu, trebuie sa ai doar rabdare,
sa astepti cuminte sa-si incheie misiunea de luminator
si apoi sa-l captezi prin propriul vizor,
tinandu-l strans intre palmele tale uimite
si falindu-te cu asa prinsoare la toate fiintele iubite.



4 comentarii:

  1. soarele a rasarit pus si simplu dintre cerul acoperit de cuvinte si a trimis sclipiri peste aveste minunate versuri..superbe fotografii,superbe versuri!

    RăspundețiȘtergere
  2. Soarele ne zambeste si ii zambim. Picuri de lumina cad incet din cerul negru, razele lui ne mangaie sufletele secate de lacrimi.

    RăspundețiȘtergere
  3. Sa ai soare in suflet mereu! sa fii iubita si fericita! Duminica implinitoare sa ai!

    RăspundețiȘtergere
  4. si voua va doresc soare in inimi; va imbratisez cu mult drag!

    RăspundețiȘtergere