trezeşte frumuseţea sufletelor noastre pentru a ne minuna, plini de fericire, simţind iubirea pe care Dumnezeu o revarsă clipă de clipă asupra fiecăruia dintre noi!
joi, 16 decembrie 2010
Ninge, ninge...peste suflet
Ninge cu alb pufos,
insistent, topitor şi rece,
iarna cucereşte cerul,
îmbracă în haine sfinte pământul,
mângâie cu fulgi copacii goi,
oamenii zgribuliţi,
nisipul ce şi-a pierdut fierbinţeala verii.
Ninge cu stropi din aripi de îngeri,
imaculat,
miroase a sărbătoare în paradis,
cu misterul zăpezii se înveleşte totul,
tainic.
Sufletul se bucură de imensitatea albului.
Iubesc tăcerea sacră a fulgilor!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Superba poezie!In ton cu frumusetea sufletului tau!Ma bucur ca am din nou puterea sa poposesc pe "meleagul " tau online!
RăspundețiȘtergereIti multumesc pentru gandurile pe care mi le-ai transmis!
Iti doresc o zi frumoasa!
Ce ma bucur ca esti bine!!!!!!!
RăspundețiȘtergerebine ai revenit!!1
Ah da...asa-mi place cand ninge si e liniste absoluta! Si nu se aud decat fulgii cazand din ceruri!
RăspundețiȘtergereFoarte frumos!
RăspundețiȘtergere