Cred ca fluturilor le sta bine sa zboare,
umpland aerul cu gratia lor sau
sa-si odihneasca aripile minunat colorate
si pictate de un Artist desavarsit
pe petale parfumate de floare.
In nici un caz nu au ce cauta
zbatandu-se la mine in stomac!
Asa ca, va rog politicos, dragi fluturi
sa va opriti agitatia dinauntrul meu,
sa va vedeti de zborul vostru
si sa vestiti venirea caldurii in natura;
poate ca din cauza ca voi v-ati ascuns in mine,
ravasindu-ma , emotionandu-ma,
vine atat de greu primavara,
inca amestecandu-se
cu fulgii iernii ce s-a atasat de noi.
M-am aruncat in timp, incercand sa-mi mentin echilibrul, mergand de-a lungul unui fir de ata. Firul de ata era asezat pe pamant, doar sufletul meu plutea. Am aripi de carton... indoite, muscate de soare si miros a ploaie, dar ce conteaza... Pot zbura si fara aripi...N-are cerul stele numarate, nici nisipul fire, cate clipe au trecut in viata asta... in lumea navigatorilor plutim pentru un pumn de bani si un suflet care sa ne inteleaga...
RăspundețiȘtergereMmm.. ce dragut dialog.. Dar cred ca ar trebui sa-l porti cu Acela care ti-a adus fluturasii in stomac :)
RăspundețiȘtergerevoi tine cont de sfaturile voastre, multumesc.......zambesc fluturii de la mine din stomac....si se bucura de trecerea voastra pe aici.
RăspundețiȘtergere