miercuri, 8 decembrie 2010

În Templul Soarelui



Razele soarelui sclipind în decembrie
mă îmbie aurii
să urc în Palatul de dincolo de nori,
să-mi şterg pe covorul înstelat de la intrare
fruntea de gânduri iernatice.

Păşesc uşoară ca o respiraţie proaspătă,
lin
pe lumina ce-mi străluceşte în privire.
Frumuseţea,
veşminte senine picură delicios pe trup,
dezbrăcându-l de groasele haine,
frigul a rămas lângă gânduri,
la poartă.

În Templul Soarelui
tăcerea ţipă înalt,
doar glasurile îngerilor o despică în simfonii.
Fericirea uimirii mi se citeşte pe chip!

5 comentarii:

  1. buna,..mereu ma uimesti prin felul tau de a/ti exprima gandurile//......iar referitor la aceasta postare,e minunata.spui niste cuvinte atat de magice........sincer,e mult prea frumos pentru a fi real......esti un inger........am sa pot sa-ti vorbesc intr-o zi macar o clipa?

    RăspundețiȘtergere
  2. Muzica ce razbate din Templu pare a fi a unei inimi fericite...

    RăspundețiȘtergere
  3. foarte frumos! chiar imi place stilul tau!

    RăspundețiȘtergere
  4. Este foarte binevenita o poezie plina de lumina aurie a soarelui in vreme de decembre...

    Merci, A.

    RăspundețiȘtergere
  5. da, Erys sunt fericita! N-am nici un motiv sa nu fiu fericita...
    Alex si Rai va multumesc pentru aprecieri...

    RăspundețiȘtergere