marți, 8 iunie 2010

Răspunsul oglinzii


Transparentă, apa oglinzii îmi zâmbi
ca un ecou întorcându-mi fericirea chipului;
ridic gene curbate spre cerul inimii tale
şi din sticlă ochi rotunzi se miră şi ei,
încântaţi de focul iubirii ce mă decantează;
deschid braţe de poeme purtate de vânt
şi oglinda sclipeşte pulsând cristal în soare.

Respir aerul irizat cu particule de miracol
şi faţa oglinzii se acoperă cu abur aromat a tine,
cânt note înalte, diafan cuceritoare de timpan
şi în oglindă gura se întinde rotunjind spaţiul,
micşorând distanţa pâna la urechea inimii tale;
unduirea de clepsidră a trupului feminin în dans
e reflectată magic în puritatea oglinzii.

Te iubesc şi oglinda îmi intoarce chip luminos,
te iubesc oglindindu-mă sfânt în privirea ta ca mierea,
te iubesc şi răspunsul oglinzii e clar...sunt iubită!

3 comentarii:

  1. DACA EU AS FI OGLINDA .....OARE AS PUTEA SA REFLECT FRUMUSETEA SUFLETULUI TAU ?...CINE STIE ? ....HAI SA VEDEM !.....PRIVESTE-TE ! ...IN MINE ! SI AI SA POTI VEDEA ASTFEL CIT DE FRUMOASA ESTI !

    RăspundețiȘtergere
  2. Apreciez talentul tau de a scrie poezii.. naturaleţea cuvântului... claritatea ideilor... Fie ca Muza ta să nu te părăsească niciodată...

    RăspundețiȘtergere
  3. asa sa fie, femeie de miere ....
    bine ati poposit aici, la umbra de poezie...

    RăspundețiȘtergere