marți, 29 iunie 2010

Depărtare


Privesc depărtarea necuprinsă
oglindită vălurit de apa mării,
depărtarea albastră unită liniar cu orizontul,
depărtarea violetă în amurgul liniştit,
cu soarele retrăgându-se lent
în celălalt capăt al lumii.

Cântecul legănat în şoapte al valurilor
aduce din depărtare sunetul vocii tale,
ecou tresărind în inima mea;
pescăruşi poartă în zbor de aripi
gândul tău călător din înalt,
depărtarea zâmbeşte şi-mi face cu mâna
atât de aproape, tot mai aproape.

Retrasă tăcut în inima mea îndrăgostită
depărtarea s-a aşezat cuminte,
intim apropiată, caldă,
privindu-te cu ochi strălucitori ca luna.
Dacă întind spre tine buzele sufletului
te pot atinge cu un sărut.

2 comentarii:

  1. Minunata mare si al ei decor romantic se oglindesc perfect in cuvintele tale...

    RăspundețiȘtergere