luni, 5 aprilie 2010

Sarbatoare cu galben de flori

Imi amintesc ce am inteles eu copil fiind ca inseamna "sarbatoare"...mama ma imbraca frumos, cu haine atent lucrate de ea, imi pieptana si-mi impletea parul lung, prea lung pentru ca o fetita asa mica cum eram sa-l poata ingriji singura... fratele meu mai mic era imbracat apoi cu "haine de sarbatoare", in timp ce era indelung sfatuit sa nu se murdareasca prea repede...si apoi plecam impreuna cu mama si tata, gatiti si ei cu cele mai bune haine, sa ne plimbam ...mirosul de flori, de primavara abia venita, verdele ierbii prin care mergeam razand, alergand cu vantul printre codite saltarete, caldura binevoitoare a soarelui, oameni mari zambind fericiti, cerul larg si senin, galbenul intens stralucitor al florilor de papadie ce colora cu pete aurii iarba si mai ales aerul acela sfant pe care-l simteam invaluind totul, magic, nevazut, dar raspunzator de veselia tuturor...aceasta am definit eu in inima mea de copil ca fiind "Sarbatoarea" . De atunci ador florile galbene, caci ele imi retrezesc in fiinta mea de femeie savoarea si aroma "sarbatorilor" asa cum le simteam in copilarie.

De dragul copilului fericit pe care-l pastram fiecare in noi si pe care-l scoatem la iveala dintre amintiri, in zile calme de sarbatoare, scriu acum aceasta poezie:


Sarbatoare cu galben de flori

Cum este sarbatoarea vazuta prin ochi limpezi de copil,
o fetita razand printre cele mai frumoase flori?

Desi erau doar umilele si galbenele papadii,
pentru ea ele erau cele ce aduceau impreuna cu
vantul cald, cu soarele mangaietor pe chip,
cu incantarea copacilor infloriti si abia inmuguriti
si cu mireasma de cozonaci impletita cu cea inflorata a primaverii
zambetul pe fetele oamenilor mari,
alungandu-le seriozitatea, grijile si incruntarea
facandu-i luminosi, stralucitori si asa de buni.

Cu mainile pline de galbenul papadiilor,
cu obrajii inrositi de alergat  prin verde crud,
fetita vazu sarbatoarea cuprinzand totul in jur
si-si zise in taina inimii ei pure de copil:
"Doamne, te rog sa fie mereu sarbatoare
ca sa fie si oamenii cei mari fericiti!"

7 comentarii:

  1. Primavara-i un anotimp al sufletelor vesele. Are gândurile aurite şi zbuciumul verde. Are zâmbet de speranta şi mănuşi din petale de flori. Are ochii verzi şi buzele frematande. Ne strânge-n braţe, primavara, şi ne mângâie creştetele neputincioase, de oameni. Se vâră-n sufletele noastre, inflorindu-le. Se foieşte-n părul nostru, răzvrătindu-l. E o nebunatică! Ne ciufuleşte demnităţile şi ne-ndreaptă paşii grăbiţi spre culorile ei feerice.

    RăspundețiȘtergere
  2. Galbenul cel plin de optimism si veselie se potriveste de minune cu o zi de sarbatoare!

    RăspundețiȘtergere
  3. ce frumos m-ai purtat inapoi in timp, in candoarea copilariei!

    RăspundețiȘtergere
  4. Culoarea galbenul este cea mai calda, cea mai expansiva si poate cea mai insufletita culoare. Galbenul este intens, amplu si orbitor ca un suvoi de metal topit, fiind greu de stins el se revarsa mereu. Galbenul reprezinta razele soarelui ce strabat azurul ceresc....
    Galbenul este simbolul tineretii si al nemurii divine. El este culoarea zeilor.

    suntem fericiti sa te citim..cu mult drag

    RăspundețiȘtergere
  5. si eu sunt fericita asa inflorita intre galben si verde, roz si alb...
    va multumesc pentru trecere!

    RăspundețiȘtergere
  6. Eu asociez galbenul cu sufletul fericit...cel putin asa mi-e mie sufletul cand respir fericire prin toti porii...:))

    RăspundețiȘtergere
  7. Intoarcerea in copilarie , intareste inima si vindeca sufletul.

    RăspundețiȘtergere