joi, 22 aprilie 2010

Povestea picaturilor


Am ingenuncheat langa frunza uda
pe pamantul ce mi s-a lipit verde de piele
si am privit cu ochi atent
stropii de apa de cer lipiti pe ramul inflorit.

Atat de delicat le era ovalul prelins intim
incat m-am emotionat privindu-le unduirea cuminte
si lacrimi, surori ale lor, mi-au umezit colturile vederii,
cautandu-le compania.


Atunci mi-au depanat cu soapte rotunde,
valurite pe alocuri de boare de vant,
povestea lor, a picaturilor de ploaie cazute
din inaltul albastru pe pamant.

Mai intai s-au nascut ca lacrimi fericite de dor
alunecand usor pe obrazul unei femei ca si mine,
sterse cu degete delicate si fine,
de pe care au alunecat incetisor pe bobocul de floare
ce asculta discret dezvaluirea dragostei din inima ei;
atinsa de picaturile calde si sarate, floarea si-a deschis
splendoarea de petale spre razele insetate ale soarelui,
care repede le-a sorbit zambind incantat;
un abur suav s-a inaltat in vazduh, amintindu-si vag de fosta lui existenta;
purtand in el un dor ascuns, fara sa stie de ce,
intr-o dimineata devreme s-a trezit transformat
in boabe racoroase de roua cuminti asezate pe catifelarea de floare;
atunci ca o parere a trecut prin inima de roua
imaginea unei femei, a unei alte flori...
boabele au tremurat infiorate de asa amintire din viata de lacrima de iubire
si emotionate, focalizate sa-si trezeasca memoria
au fost absorbite iarasi de caldura de soare
si din nou au plutit prin aerul primavaratic
asezandu-se obosite pe un nor pufos si grasut;
au calatorit o vreme cat o eternitate pe aripi bucalate de nor
si apoi , uimite, au inceput sa se rostogoleasca rapid
spre pamant, tipand neauzite decat de alte picaturi ca si ele;
devenisera lacrimile norului pufos, ce se saturase sa se miste greoi
si isi regasea tinereasca silueta eliberandu-se de atata apa;
stropii de ploaie cazura cu zgomot din inalt, ametiti de asa aventura
si isi odihneau acum rotunjimea de apa pe inflorirea de creanga;
simtindu-se privite insistent de ochii mei rotunzi si curiosi
au inceput sa-si aminteasca intreaga si lunga lor calatorie din iubire
prin vieti de lacrima, de roua, de ploaie.

7 comentarii:

  1. ,,Mai intai s-au nascut ca lacrimi fericite de dor
    alunecand usor pe obrazul unei femei ca si mine,
    sterse cu degete delicate si fine,
    de pe care au alunecat incetisor pe bobocul de floare
    ce asculta discret dezvaluirea dragostei din inima ei;"

    Frumoasa si deosebit de emotionanta poveste ! Fiecare cuvant e picatura de roua pe floarea insetata a inimii mele.

    RăspundețiȘtergere
  2. Aa! Am uitat să spun de imagine! Sunt aşa de frumoase! Felicitări!

    RăspundețiȘtergere
  3. Emotionant.. foarte frumos

    RăspundețiȘtergere
  4. incantata sunt de ecoul trezit in voi de aceasta poezie-poveste;
    va multumesc de trecere...

    RăspundețiȘtergere
  5. Foarte profunda si emotionanta povestioara.Are multe sensibilitati de transmis.

    RăspundețiȘtergere
  6. Ploaie... ploaie multa, ploaie deasa ce parca saruta pamantul.Ploile mi-au inecat visele... doar o iubire mai vine din cand in cand si-mi umezeste buzele cu roua si-mi saruta fruntea obosita.

    RăspundețiȘtergere