joi, 8 aprilie 2010

Descoperire


Inaltimea trupului tau de barbat
ma face sa cred ca ai o viziune de ansamblu,
privind asa de mult mai de sus totul,
precum  mesteacanul intr-o livada de meri;
parul tau aproape alb in floarea varstei
ma face sa te aseman cu un cires inflorit;
felul melodios in care rostesti cuvintele, alungindu-le
si aerul tau bland, amintind de romantismul altor epoci
trezesc in mine muzica armonioasa a linistei;
atunci cand te apleci, parca frangandu-te de la mijloc,
pentru a ma cuprinde in bratele tale lungi
ma simt protejata ca sub un nuc, de furtuna;
nu stiu daca esti un copac si nici ce fel de copac esti,
nu stiu daca esti o pasare mare sau poate un fel de alb dragon,
nu stiu daca mergi sau plutesti pe aripi de poveste de vant,
nu stiu daca visezi cu ochii deschisi o lume mai buna;
ceea ce am descoperit despre tine, uimindu-ma toata,
este umorul ascuns printre rarele si incetele tale cuvinte.

5 comentarii:

  1. Cand am sa uit cum suna glasul tau, decat tacerea ce-mi va fi mai rau, si cum sa pot sub stele innopta, cand nu mai simt ce-nseamna umbra ta?

    RăspundețiȘtergere
  2. imi place mult de tot poezia asta...imi place intotdeauna finetea cu care surprinzi specificul fiecarei fiinte pe care o descrii in poeziile tale..dar mai ales in aceasta poezie..e ceva intim si adanc..

    RăspundețiȘtergere
  3. ma bucura pasii vostri infloriti, trecatori prin taramul meu de poezie...

    RăspundețiȘtergere