Boabe de roua

Suntem doua boabe de roua,
unul langa altul, pe firul de iarba abia incoltita;
acelasi vant mirosind a primavara
ne aduce tremur de placere in rotunjimea de bob
si aceeasi raza de soare jucausa
ne alinta, dorind sa ne soarba excesul de apa;
fluturi curiosi, prea tineri
si fara sa li se usuce inca pe aripi
amestecul de culori
se privesc mirati la noi in umeda fereastra,
ce-i reflecta valurind.

Si totusi suntem asa de diferiti,
fiecare dintre noi oglindeste altfel soarele,
vantul, fluturii, iarba, intreaga lume;
florile, gratioasele, deschise sau doar imbobocite
isi regasesc frumusetea in apa mea de roua,
iar aerul, strengarul, pe tine te invaluie mai mult;
eu sunt in stare sa dispar topita dupa soare,
de atata vorba lunga cu prietenele mele inflorite;
tu esti mult mai calculat, mai precaut
si mai atent, nu te lasi asa usor influentat,
asa ca respiri mai prelung si chiar poti sta in retentii pe plin,
fara sa vorbesti mult timp.

Marea noastra iubire, ca firul calauzitor
ce ne-a adus in acelasi loc si in aceeasi clipa,
ne permite sa alegem sa ne traim secunda de viata diferit,
cat mai intens si mai plin,
iubindu-ne chiar in timp ce traim,
in timp ce murim zambind.