luni, 5 iulie 2010

La plimbare


Soarele încălzeşte din nou verdele ierbii
printre flori colorate învăţ să mă joc, aşteptându-te.
Mă rotesc, îmi ridic braţele
şi pipăi cu degete curioase aerul ce-mi cuprinde trupul.
Tremură înfiorat în jurul meu eterul,
păsările îşi deschid şi mai mult aripile spre cer,
inima mea se dilată cu geamăt,
învăţ zborul spre niciunde,
se sparge în cioburi mici fereastra minţii,
ce a ruginit de închiderea trecerii timpului.
Lacrimi se scurg în tăcere pe obrazul înroşit,
fericirea se prelinge cu zâmbete de la inimă la buze,
învăluind spaţiul cu cântec de îngeri.

4 comentarii:

  1. Alături de tine, şi aici... După un ... periplu peste/prin alte bloguri, din care am strâns amar de gri cât sufletu-mi simţea că nu mai poate să primească, popas de zâmbet şi de verde fac pe blogu-ţi plin de viaţă şi speranţă. Încântător optimism, tonifiant ... Mulţumesc! Cu simpatie, D.

    RăspundețiȘtergere
  2. "fericirea se prelinge cu zâmbete de la inimă la buze"
    Ce frumoasa esti!

    RăspundețiȘtergere
  3. "Catharsis" e un titlu potrivit acestor superbe versuri ale sufletului tau...

    RăspundețiȘtergere
  4. onorata ma simt de asa complimente...ma bucur ca va simtiti bine aici...in taramul poeziei iubirii...
    va invit sa va umpleti sufletele cu prospetimea fericirii...

    RăspundețiȘtergere