Nu stiu..stiu..

Nu stiu daca te-am respirat
ca o boare calda,
ca un aer albastru,
savuros,
plin de prospetime!

Nu stiu daca te-am sorbit
ca pe o picatura de ploaie,
ca pe o lacrima,
dintr-o cupa aburinda,
zemoasa!

Nu stiu daca m-am trezit
deodata,
cu tine
sub pielea mea
sau te-ai infiltrat incet,
incet
ca o lumina difuza,
ce cuprinde apoi totul meu:
nasul,
gura,
gatul,
pielea,
sangele,
inima!

Stiu doar ca atunci cand pielea ta goala
se atinge de mine,
dornica,
atunci cand buzele tale pline
ma saruta bogat,
frenetic,
atunci cand respiratia ta de flori
imi freamata narile,
chematoare,
atunci stiu clar
ca eu am disparut,
m-am impletit cu tu-ul tau
si impreuna formam
tot-ul lui Dumnezeu!

E asa de simplu!