luni, 18 iulie 2011

Marea



Cu freamăt de vânt îmbrăţişat de apă
mă ating valurile răcoroase ale mării
pe trupul înfierbântat de soare.
Mâinile despică uşor unduirea sărată,
cântecul apelor surprinde cu dor de adâncuri
urechile-mi îmbăiate cu verde de alge.
Privirea se dilată pe întinderea vălurită,
iar cerul îşi oglindeşte culorile apusului
în limpezimea frenetică a mării.

Mă simt necuprinsă ca marea,
cuprinsă
doar în căuşul iubitor al palmelor tale!

2 comentarii:

  1. "Mă simt necuprinsă ca marea,
    cuprinsă
    doar în căuşul iubitor al palmelor tale!"

    Fiecare poezie ma face sa ma gandesc... la dulcea viatza ce ne inconjoara... E atat de bine in bratele poeziilor tale!...

    RăspundețiȘtergere
  2. da,Corina, tu cea care plutesti printre noi pe "Aripile Infinitului", e foarte frumoasa si plina de minuni viata noastra!
    multumesc mult pentru fiecare amprenta de cuvant pe care ai lasat-o la mine in taram!

    RăspundețiȘtergere