Alb

Alb fără pată,
alb imaculat,
zâmbet de îngeri
coborât alb pe pământ,
ninge cu senin peste frunţi,
peste creste de munţi.

Ochii se închid timizi
sub alba strălucire,
puritate se revarsă în jos,
mângâind lent gâtul lung
aplecat în rugăciune
inima îşi găseşte neîntinată culoarea,
îmbăiată în alb.