sâmbătă, 18 decembrie 2010

Dor de alb


Plânge zăpada,
de dor topindu-se după soare,
cu picuri cristalini.
Albul s-a transformat în prelinsă apă,
ce-şi cântă cu stropi
abandonul în faţa auriei lumini.

Dorm încă somnul netrezirii,
lumina picură beatitudine
pe mugurii de lotus,
ce-şi desfac magic surâzănd,
cu rafinament, diafan şi încetişor,
fiecare petală imaculat poleită.

Curg lacrimi de zăpadă în creştetul capului,
note îndrăgostite răsună în inimă.
M-a parfumat cu dor
lumina,
graţia,
albul topit,
dor de înălţimea fără pată a iubirii de Tine!

2 comentarii:

  1. Uite vin spre tine, cu bratele deschise si cu o rugaminte. La mine pe blog este afisat un concurs, iar daca doresti sa faci parte din grupul nostru, chiar sa si participi impreuna cu noi, pentru mine ar fi o incantare. Ce zici ?

    Iti las si link...

    http://grupulmwb.blogspot.com/p/nopti-magice-in-miez-de-iarna.html

    RăspundețiȘtergere
  2. Draga Brandusa tocmai am inscris in concursul de care vorbesti 2 poezii...multumesc de invitatie!

    RăspundețiȘtergere