duminică, 25 iulie 2010

Zbor alb


Sunt încă prea mică
pentru a-mi ridica ochii
fără să clipesc spre tine;
simt rostindu-ţi numele
că sufletul mi se aşează blând
în palmele-mi deschise-
aripi albe abia crescute!

Fiinţa ta s-a născut în mine
odată cu cerul albastru
şi vântul tandru îmi aduce
miros de flori de primăvară.
Eşti dimineaţă, blândă adiere,
început de viaţă
sau cine eşti tu-
zbor alb al inimii mele?

4 comentarii:

  1. Eşti dimineaţă, blândă adiere,
    început de viaţă
    sau cine eşti tu-
    zbor alb al inimii mele?
    Frumoase versurile, pline de continut ca-si cauta fagas spre inima...

    RăspundețiȘtergere
  2. ce frumos!!! Multumim Simina ca ne porti sufletul pe taramuri minunate!

    RăspundețiȘtergere
  3. va multumesc pentru vizita si aprecieri...
    aceasta este o poezie pe care am scris-o acum mai bine de 10 ani...si-mi place si mie foarte mult...

    RăspundețiȘtergere