joi, 1 iulie 2010

Obraz de piersică

Cu puf moale şi alb
delicat mângâie palma deschisă,
colorată blând în pastelate nuanţe,
ce-i poartă numele,
zemoasă şi dulce,
piersica umple de savoare gura
şi cu parfum rafinat încântă nările.


Cred că la începuturi
îngerii şi-au oferit obrajii bucălaţi şi fini
pentru ca Dumnezeu să-i îmbujoreze cu săruturi,
din care s-au ivit minunatele piersici.
Voi ce credeţi?

5 comentarii:

  1. Sunt printre cele mai delicioase fructe lasate de Creatorul nostru pe pamant pentru noi.
    O zi frumoasa iti doresc draga mea!

    RăspundețiȘtergere
  2. Superbe versuri!
    Zi de zi trecand prin universul tau virtual ma minunez de frumusetea si sensibilitatea cu care etalezi frumosul!
    Regret ca nu am starea de spirit pentru a scrie o poezie,insa sper ca muza sa-mi bata si la mine la poarta,ca sa-mi pot onora promisiunea fata de tine!
    Iti doresc o zi superba!

    RăspundețiȘtergere
  3. Cred ca e o poezie foarte frumoasa!

    Da, piersicile merita un asa elogiu. :)

    RăspundețiȘtergere
  4. va multumesc pentru trecere........si pentru ca va plac piersicile...

    RăspundețiȘtergere
  5. Puternice savori ne transmit versurile tale.. Inspirata metafora!

    RăspundețiȘtergere