Inimă de căpşună

Învelită cu galben fluid de miere,
presărată cu fulgi negri de ciocolată,
tăvălită prin moliciune de cremă,
îmbrăcată în aluaturi pufoase
sau pur şi simplu doar răcorită
pe obrajii cărnoşi cu puritate de apă,
căpşuna înroşită de căldura de soare
şi de drumul aventuros
până la pofticioasa mea gură,
zemoasă şi dulce se dăruieşte topită
limbii mele, ce plină de încântarea gustului
o atinge de cerul fără stele al palatului meu,
ce cuprinde inima de căpşună savurând-o;
dinţii mici nerăbdători se înfruptă
cu zgomot uşor de seminţe
din fructul cel copt,
preschimbat acum în nectar plin de viaţă,
alunecând delicios pe gâtul deschis.

Inimile de căpşună se rostogolesc una după alta
în gura şi-n trupul femeii
impresionându-i inima cu minunea Creaţiei!