Accente

Secundelor le-au crescut aripi zburătoare
în minute
şi chiar în orele de altădată.
Timpul aleargă cu viteza gândului,
totul se precipită,
anotimpurile se succed rapid,
primăvara curge pe tăcute în iarnă.
Scrisorile se trimit instantaneu
printr-o simplă apăsare de deget,
cuvintele se comprimă în litere,
în accente.
Ca prin vrajă oglinda arată alt chip,

de nerecunoscut,

doar ochii vorbesc misterios

despre aceeaşi inimă ce-şi goneşte pulsul

după ticăitul alert al ceasului.

Trăim iubiri, drame, vise,
idealuri, ţeluri, îndrăgostiri
între două accente ascuţite,
între două zbateri de gene.
Spre ce alergăm cu viteza luminii?

Gust

Plină de verdele rotund al merelor
gust galbenul ce-ţi atinge delicios aripile
pe partea luminată de soare,
gust roşul ce înflăcărează miezul fiinţei tale,
gust violetul parfumat al zambilelor
ce mă-nvăluie pătrunzător
topită printre culorile curcubeului
înflorit între inimile noastre.

S-a dilatat în alba strălucire
gustul meu trezit de aroma iubirii
amestecată cu fructe şi dulceaţă de miere.
O explozie de gusturi îmbogăţite cu mirosuri alese
mă inundă euforic !

Dor de primăvară

Cântă cu triluri de păsări
inima mea plină de dor,
bate cu foşnet diafan de muguri
deschizându-se spre mângâierea de soare,
inima mea primăvăratecă.

Zâmbetele înflorite ale ghioceilor

luminează alb şi verde crud

roşul înflăcărat de primăvară din inima mea,
cristalin vibrează aerul
atins de auriul razelor calde.

Se aude fâlfâitul aripilor de fluturi
în tăcerea inimii mele plină de dor!

Atinsă de Brâncuşi

Aşa cum aţi văzut din afişul pe care-l pusesem pe blog, la antet, cu câteva zile în urmă, am realizat un spectacol omagial Brâncuşi, pe 19 februarie, la 135 ani de la naşterea lui. În aceea perioadă m-am impregnat de esenţele sculpturilor sale, am zburat sus, tot mai sus şi mai adânc pe aripile interiorizate ale Păsării lui Măiastre, am ascultat cântecul ei înalt, am tăcut în rugăciunea inimii la Masa Tăcerii lui, am învăţat noi valenţe ale Sărutului, m-am jucat cu Muzele şi cu D-rele sculptate de Artist...am avut sentimentul bucuriei că translatez în atelierul lui, în simplitatea vieţii lui, în dorul lui de Absolut...am avut senzaţia vie că mă aflu în prezenţa sa enigmatică, tăcută, că-mi ascultă bătăile inimii simţind astfel ce fel de operă o să iasă din elanul inimii mele...am fost emoţionată de măreţia Omului care a fost, de măreţia Sculptorului care este!

Acum, încă vrăjită de magia clipelor trăite în aerul propriu Artistului Brâncuşi , aşa cum l-au văzut ochii sufletului meu, scriu aceste versuri pentru el...

Aripă măiastră

Dizolvată mă simt în zbor,

în zborul Măiastrelor tale,

printre coloane şi strigăte de cocoşi

vestind trezirea.

Aripile mele bucuroase s-au scuturat de iarnă,

s-au deschis fremătătoare spre cerul

sprijinit pe nesfârşitul Coloanei,

au sărutat angelic Poarta,

s-au aşezat în taină la Masa Tăcerii,

pe clepsidra scaunelor.

Plutesc pe urmele adânci

ale paşilor tăi pe nisipul Eternităţii,

atinsă mi-e inima de fericirea zborului,

de esenţa zborului tău!

Mute întrebări

Cu ce fel de transfigurat ochi
mă priveşti când mă vezi?
Cât de bogată şi încăpătoare
e inima ta, izvor permanent de iubire?
Din ce aluat e plămădită mintea ta sclipitoare
uimită şi fascinată de profunda frumuseţe?
Întrebări ţes vraja îndrăgostirii în mine,
tăcute sunt buzele rostogolite prin săruturi.
Deşi mute sunt întrebările mele
tu mă asculţi în adâncuri de suflet
şi îmi răspunzi atingându-mă cu tandre,
fierbinţi şoapte.