Sub privirile tale

Ma privesti cum ma dizolv in verdele dealurilor,

cum ma imbat cu mireasma florilor,

cum mi se trezesc simturile de femeie

in fosnetul si-n ciripitul padurilor.

Ma privesti fascinat de felul in care

natura ma impregneaza profund,

cu taina frumusetii ei.

Ma privesti uimit cum iarba inalta

imi sterge urmele oboselii orasului de pe chip,

cum inaltimea muntilor linistiti si rabdatori

imi aduce parfum de pace in suflet.

Ma privesti indragostit etern cum oglindesc in priviri calde

seninul intins de cer,

cum te mangai lent cu parul ravasit de vantul plin de petale,

cum ma lipesc de tine ca apa navalnica a raului de munte.

Ma privesti plin de adoratie cum respir adanc,

miscandu-mi sanii intr-un dans viu printre frunze crude,

cum adulmec aerul proaspat si curat

ce-mi alunga agitatia cotidianului din minte.

O misterioasa fascinatie a iubirii vietii te invaluie bland

cand ma privesti intim expansionata in linistea naturii.

Poezia castanului

Lumanari inflorite in alb parfumat,
impodobesc precum bradul de Craciun,
trupul fosnitor al castanului.
Maiestuos si plin de mister
isi leagana in vantul indragostit
frunzele mari, despicate.
Moale si inmiresmat de delicioasa
e atingerea florilor asezate in buchet
tainic inaltandu-ne gandul inimii
spre sarbatoare de suflet.
Cu nenumarate fire ondulate diafan
gadila pielea infiorata
florile de castan.

Abandon

Ma abandonez in bratele fluturande ale vantului,

ma abandonez mangaierii senine a cerului inalt,

ma abandonez miresmelor inflorate ale naturii,

ma abandonez ierbii, soarelui, muntilor inverziti.

Imi abandonez micimea inimii in galbenul campurilor,

imi abandonez agitatia gandurilor in linistea padurilor,

imi abandonez lacrimile ce-mi sfasie ude obrazul

pasarilor sa-si potoleasca setea cu ele,

imi abandonez incordarea pumnilor si inclestarea maxilarelor

in relaxarea unduitoare a raului ce curge printre pietre;

imi abandonez suferinta emotiilor ciripitului ce-mi alinta auzul,

imi abandonez crisparea, inchistarea si nerabdarea

in iarba moale ce-mi acopera tacuta trupul de femeie,

imi abandonez asteptarile, regretele si sentimentalismele

rotunjimii dealurilor inflorite in violet de liliac,

imi abandonez halucinatiile si visarile

aerului proaspat al muntelui ce-mi dilata narile si-mi umple fiinta de calm.

In lanul de rapiţă

Picături rupte din soare
au căzut aurii pe pământ,
forme de petale mici, inflorate
au luat delicate,
acoperind galben câmpul vederii.

Mangaiere catifelata de frunze,
de tulpini inalte, leganate de vant,
de flori parfumate,
senzatie de miere pe piele,
atingere diafana, sclipitoare de stele
imbinata cu bucuria vietii inimii,
modestie plina de haruri in trupuri
ce se imbiba cu sanatate perfecta
toate aceste nestemate
si inca altele nespuse
si chiar nestiute deocamdata,
le-am simtit infiorandu-se in mine
respirand polen in lanul de rapita.

Ma rog!

De ziua mea rog zanele bune si fiintele angelice nenumarate,
ce invaluie intreg spatiul cu iubirea lor nemasurata
sa-mi daruiasca credinta cat un bob de mustar,
aspiratia vulturului catre inaltimi instelate,
frumusetea plina de daruire a florilor,
ce umplu de culoarea parfumului lor paradisul,
cumintenia si rabdarea roditoare a pamantului,
clocotul de viata al apei ce razbate din orice piatra,
frenezia stralucitoare a focului aprins in inima,
caldura cuprinzatoare a aerului imbratisator si
cunoasterea nelimitata, patrunzatoare a eterului;
rog soarele sa-mi aprinda in ochii rotunzi
lumina eterna si plina de generozitate a iubirii,
rog vantul sa-mi poleiasca pletele cu petale inflorate,
rog stelele noptii sa-mi adanceasca privirea
in profunzimi ceresti de suflet
si rog luna sa-mi picure nectarul inspiratiei
pe limba versurilor mele pline de dulceata mierii;
il rog  pe Doamne-Doamne sa-mi daruiasca
tineretea vesnica a sufletului iubitor,
chiar daca ani se aduna multi in buchetul vietii
si pacea netulburata a mintii ce-i oglindeste
tacuta si plina de extaz maretia...