joi, 22 septembrie 2011

Identificare


Toamnă sunt
întoarsă în mine însămi
cum frunzele curg spre propriile rădăcini,
hrănindu-le în viitoarea viaţă
cu primăvară.

Îmi miroase pielea arămiu
a struguri şi gutui luminoase,
au plecat gândurile păsărilor călătoare,
e linişte printre norii ce-şi picură lacrimi
în ochii mei.

Toamnă sunt
tăcută în mine însămi
cum tace apusul printre crengi dezgolite,
cum strigă a fericire ivită dintre gemete,
răsăritul.

Sunt toamnă şi mi-e bine!

4 comentarii:

  1. Superb poem!
    Iti doresc draga Siminel.. roade bogate de sulfet!

    RăspundețiȘtergere
  2. Toamna mea frumoasa! Te imbratisez cu toate intoarcerile in sine, cu toti norii-calatorii, cu echinoctiul de toamna si cu inima mea

    RăspundețiȘtergere
  3. cu gratia toamnei fac o reverenta poemului si tie caci parca toamna,toate frunzele sunt flori!!

    RăspundețiȘtergere
  4. da, toamna totul este altfel!
    vă îmbrăţişez cu foşnet de frunze înflorite ruginiu pe braţe!

    RăspundețiȘtergere