Valsul Naturii

Soarele vesel si guraliv cat e ziua de lunga

s-a indragostit nebuneste de Ea- Natura;

aceasta, la inceput timida, uimita si

fastacita toata de atentia acordata,

nici nu l-a bagat in seama si a continuat sa se ascunda

infrigurata dupa fulgi nevinovati de zapada.

El, insistent, zambindu-i auriu pe dupa colturi de nori

a inceput s-o mangaie delicat cu raze luminoase.

Ea s-a lasat atinsa cu asa blandete

si i-a raspuns cu ciripit de pasari abia trezite;

apoi si-a prins in parul primavaratic

stoluri calatoare intoarse din departate zari.

Soarele prinzand curaj a invaluit-o cald,

marturisind lumii intregi dragostea lui.

Natura a inceput sa se gateasca colorat

ca sa-i fie din ce in ce mai mult pe plac;

fulgi de flori de cires si-a presarat pe gene,

unghiile si le-a pictat cu rozul magnoliilor,

iar talia fina si-a inconjurat-o violet cu toporasi.

El a rugat vantul parfumat cu narcise si frezii

sa-i sopteasca dulce la urechile ei impodobite

cu gratie de lalele multicolore,

cele mai incantatoare si demult nespuse cuvinte de iubire;

Ea si-a inaltat gatul de iarba verde proaspata

si si-a ridicat bratele diferit inflorite, nenumarate,

dansand cu gesturi largi mirosind a flori  in vazduh.

Imbracata in cea mai frumoasa rochie,

curcubeu rasturnat pe pamant,

in acord de triluri fericite, printre frunzele noi,

Natura valseaza indragostita in bratele

din ce in ce mai infierbantate de dor ale Soarelui calator.