Printre lacrimi de ploaie

Un aer de sarbatoare ne invaluie misterios,

poleit cu savoare cruda de muguri si flori;

miroase a ploaie si

fulgere brazdeaza indepartarea adanca a cerului;

cred ca apa sfanta venita din inalt ne va spala din nou,

eliberandu-ne de pacat.

Omul continua sa greseasca, sa-si chinuie fratii,

sa vrea doar dulcele placerii

si uita ca totul este polar- bine si rau,

dulce si amar, frumos si urat.

Noi sarbatorim bucuria Invierii,

dar El a cunoscut amarul suferintei si al durerii,

dintr-o nesfarsita iubire dumnezeiasca sacrificandu-si viata.

Eu sunt la inaltimea gestului Lui purificator al lumii?

Eu, cea care ma gandesc intai la mancare,

la ghilimelele uitate de cineva, fara intentie,

la minuscule suferinte si la microscopice daruri din iubire,

eu , copilul lui Dumnezeu,

vin acum in fata Ta

si umila,

cu lacrimi in ochi si picuri furtunosi de ploaie pe fata 

iti multumesc Doamne pentru exemplul Tau

si te rog deschide-mi inima larg sa Te pot iubi cu adevarat!