Cat de mult imi place sa rad!
Clopoteii rasului meu cristalin si melodios
inalt rasuna in aer impresurandu-te.
Imi place sa rad lasandu-mi capul pe spate,
cu pletele atingandu-mi matasos talia,
in timp ce tu ma privesti fascinat.
Imi tresalta de bucurie sanii cand rad
si se misca frenetic, voluptos tot trupul,
iar tu mi te alaturi fericit in dansul hohotelor de ras.
Lacrimi se intrec pe obrajii mei cand rad,
impletindu-se umed in rotunda barbie
si tu insetat ma saruti sarat, incet sorbindu-ma.
Pleoapele se zbat inchizandu-mi ochii cand rad,
albeata dintilor frumos insirati se dezvaluie larg,
iar tu ma prinzi in bratele tale sa-mi furi sarutari.
Mi se deschide inima indragostita cand rad
impreuna cu gura pana la urechi, miscatoare si ele,
iar tu ma asculti cu tacerea iubirii tale de barbat
adanc impregnata in lumina de suflet.
Foarte frumoase versuri.
RăspundețiȘtergereVersuri de o sensibilitate arar intalnita, atat de graitoare incat "tu ma asculti cu tacerea iubirii tale de barbat
RăspundețiȘtergereadanc impregnata in lumina de suflet. "
Superba poezie dedicata luminii rasarite din rasul ce asterne floarea fericirii peste orice chip !
Iti doresc o zi frumoasa!
un zambet,un suras, este o lumina la fereastra sufletului ce imi arata ca o inima este acasa..ma bucur ca am pasit in casa...
RăspundețiȘtergerecu zambetul tau indulcesti mai mult poezia...cu drag
superb!
RăspundețiȘtergereCu fiecare zambet suntem cu o picatura mai vii, cu o raza de soare mai veseli si cu o bataie de inima mai iubiti.
RăspundețiȘtergeresa inteleg ca va place si voua cum "rad"...ma bucur!!!
RăspundețiȘtergere