Ganduri

Ganduri trec prin mintea mea cu viteza, atingandu-se intre ele
sau nu,
nascandu-se unele din altele,
impletindu-se si tesand rapid lumi ireale, umbre, iluzii, fantasme.

Vor sa ma prinda in jocul lor nebunesc de iele dezlantuite,
atragandu-ma;
m-am lasat de prea multe ori prada lor,
halucinata de atata invartitura,
ametita de zgomotul cu care-mi zburau vajaind pe langa urechi.

Le vad consistenta cetoasa, ce dispare ca o boare
cand atentia mea aduce lumina in furtuna de ganduri
si incet, incet se desfac in fasii subtiri
parca nu mai alearga asa fara rost, naluci;
incep sa ies din capcana lor acaparatoare,
le privesc uimita dansul mut,
aud linistea cuminte dintre ele,
e tot mai clar sunetul tacerii,
ce-mi cuprinde suav mintea tacuta
si fiinta albastra, zambitoare, frumoasa.