trezeşte frumuseţea sufletelor noastre pentru a ne minuna, plini de fericire, simţind iubirea pe care Dumnezeu o revarsă clipă de clipă asupra fiecăruia dintre noi!
joi, 8 aprilie 2010
Descoperire
Inaltimea trupului tau de barbat
ma face sa cred ca ai o viziune de ansamblu,
privind asa de mult mai de sus totul,
precum mesteacanul intr-o livada de meri;
parul tau aproape alb in floarea varstei
ma face sa te aseman cu un cires inflorit;
felul melodios in care rostesti cuvintele, alungindu-le
si aerul tau bland, amintind de romantismul altor epoci
trezesc in mine muzica armonioasa a linistei;
atunci cand te apleci, parca frangandu-te de la mijloc,
pentru a ma cuprinde in bratele tale lungi
ma simt protejata ca sub un nuc, de furtuna;
nu stiu daca esti un copac si nici ce fel de copac esti,
nu stiu daca esti o pasare mare sau poate un fel de alb dragon,
nu stiu daca mergi sau plutesti pe aripi de poveste de vant,
nu stiu daca visezi cu ochii deschisi o lume mai buna;
ceea ce am descoperit despre tine, uimindu-ma toata,
este umorul ascuns printre rarele si incetele tale cuvinte.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
mi-a placut finalul cu umorul
RăspundețiȘtergereCand am sa uit cum suna glasul tau, decat tacerea ce-mi va fi mai rau, si cum sa pot sub stele innopta, cand nu mai simt ce-nseamna umbra ta?
RăspundețiȘtergereimi place mult de tot poezia asta...imi place intotdeauna finetea cu care surprinzi specificul fiecarei fiinte pe care o descrii in poeziile tale..dar mai ales in aceasta poezie..e ceva intim si adanc..
RăspundețiȘtergerece final frumos si neasteptat...
RăspundețiȘtergerema bucura pasii vostri infloriti, trecatori prin taramul meu de poezie...
RăspundețiȘtergere