Ruga!

Aceasta poezie, pe care am scris-o cu ceva timp in urma si cu care am participat la concursul "Mai presus de sine"( primul meu concurs de poezie) a luat locul al treilea, alaturi de poezia "Minuni" a lui Cristian Lisandru (locul 1)si de "Poemul meu din muntii Anzi" de Stefan Ciobanu (locul 2). Sunt incantata, plina de recunostinta fata de cei care ma citesc si va multumesc celor care m-ati votat la concurs. De asemenea multumesc organizatorului acestui concurs - Ioan Bistriteanu-http://ioanbistriteanul.ro

Ruga!

M-am adunat din toate lumile umane
in care eram risipita
si te-am strigat inauntrul meu de taina.
In stralucitoare haine de nunta
ai venit Iubitule, tacand.
Altadata tu imi sopteai
cele mai dulci cuvinte de dragoste.
Acum tu vroiai sa ma auzi pe mine;
dar eu uitasem toate cuvintele de iubire
pe care le stiusem vreodata.
Ochii sufletului meu te priveau,
picuri de nectar susurau dulci in interiorul meu
si era atata viata vibranda
in nemiscarea trupului meu!
M-am avantat plina de dor spre tine,
cu aripile desfacute ale miilor de ore
in care nu te-am vazut
si-n care te-am uitat.
Ruga mea, muta, fierbinte si
umeda de lacrimile departarii de tine
se inalta frenetica !
Te rog, Iubitule, nu ma mai lasa cu ochii inchisi,
fara sa te vad, fara sa te simt, fara sa te iubesc,
Te rog, Iubitule, nu te mai departa de mine,
nu ma mai lasa singura, pustiita....
Te rog, Iubitule, iubeste-ma asa cum numai tu stii
si invata-ma sa ma daruiesc tie toata!
Te rog, Iubitule, ajuta-ma sa imi amintesc mereu
ca sunt Femeia ta iubita!