Buenos Aires

Anul trecut pe vremea aceasta ma plimbam pe strazile capitalei Argentinei intr-o toamna care abia incepuse sa-si scuture frunzele, uimita.. la noi in tara lasasem o primavara abia inceputa. N-as putea scrie in cateva cuvinte ce m-a impresionat mai mult in Buenos Aires..o sa creionez un pic...starea de relaxare a oamenilor, care desi saraci (poate ca este chiar mai multa saracie si mizerie decat in Romania) stiu totusi sa traiasca viata, s-o simta cu pasiune...acolo la ora 23 sa tineau cursuri de dans, de fapt era chiar ora la care incepea tangoul argentinian...se dansa pe strazi, se canta..acolo toti sunt artisti, toti stiu sa cante, sa bata la tobe ( si chiar in cutii de vopsea pe strazi, producand ritmuri frenetice), toti danseaza sau privesc, asculta, respira romantism si pasionalitate..e ca si cum se hranesc cu arta, ca si cum isi pastreaza veselia pe chip si tineretea in priviri datorita muzicii, a dansului...acolo totul parea viu, incandescent; desi ziua munceau si pareau oameni ca si noi (totusi le puteai citi in ochi stralucirea aventurierului) noaptea invia in ei spiritul acesta latin (care la noi a cam disparut) si sarbatoreau pana spre dimineata de parca ar fi fost intr-o continua vacanta. Un alt aspect care m-a impresionat la acel popor, intr-un fel foarte asemanator cu noi, romanii, era felul in care se salutau sau faceau cunostinta unii cu altii...se imbratisau si se pupau pe un obraz, apoi isi ziceau numele...acest gest crea o deschidere mare sufleteasca fata de ceilalti si astfel foarte curand te simteai integrat in grupul lor...ca si cand ii stiai de cand lumea...mereu zambeau si vorbeau deschis, vesel, prieteneste cu oricine; plutea o atmosfera de caldura, de bunavointa, intrepatrunsa cu aerul acela de intimitate pasionala, care te faceau sa te poti indragosti foarte usor...femei foarte frumoase, cu forme pline, iradiind sanatate; barbati frumosi, foarte masculini, emanand virilitatea legendara a sangelui fierbinte spaniol ( pe care in Spania n-am mai regasit-o)...si cultul lor pentru cimitire...arata de parca ar fi orase in care se muta dupa moarte...adevarate case, cu statui, copaci, alei pietruite, scari..liniste..de fapt linistea e cea care deosebeste cimitirul de orasul galacios, ce se continua dincolo de gard..
Cam atat pot spune despre Buenos Aires in cateva randuri...tuturor prietenilor mei argentinieni, pe care i-am cunoscut in cele 2 saptamani de viata traita din plin acolo, le daruiesc acum aceasta poezie si-i imbratisez fierbinte  in inima mea...


Ritmul vietii


Sange pulsand de freamatul indragostit al vietii
imi curge navalnic prin venele fierbinti;
respiratia calda mi s-a impregnat cu ritm de tobe,
iar trupul mi se misca natural in pasi de dans.
Ma hranesc cu priviri aprinse de pasiune,
beau licariri de stele in noaptea lunga,
aud, vad, adulmec in aer mirosul tangoului
penetrant, rascolitor si atat de intim incat ochi se inchid
acoperiti de parul umed, ravasit
si buze se deschid intr-un geamat prelung.
Rosu intens se aprinde tipand bucurie
in toata femeia ce sunt trezita acum
si inima expansioneaza in cercuri colorate
ce imbratiseaza pamantul- rosu si el
si spatiul intreg intr-o alta jumatate de lume.